DECIZIE nr. 394/1997

Ioan Muraru - președinte Costica Bulai - judecător Viorel Mihai Ciobanu - judecător Mihai Constantinescu - judecător Nicolae Popa - judecător Romul Petru Vonica - judecător Victor Dan Zlatescu - judecător Ioan Griga - procuror Valer-Vasilie Bica - magistrat-asistent Pe rol, pronunțarea asupra excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor Legii presei nr. 3/1974. Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 24 septembrie 1997, în prezenta reprezentantului Ministerului Public și în lipsa părților legal citate, și au fost consemnate în încheierea de la acea data, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 2 octombrie 1997, apoi pentru data de 16 octombrie 1997. CURTEA, având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele: Prin Încheierea din 5 mai 1997, pronunțată în Dosarul nr. 4.221/1995, Judecătoria Barlad, județul Vaslui, a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor Legii presei nr. 3/1974 de inculpatele Donciu Marcela și Iuga Adina. Din cuprinsul încheierii de sesizare rezultă ca, prin plângerea prealabilă înregistrată la 6 iunie 1995 la Judecătoria Barlad, județul Vaslui, Dumitru Ion și Istrate Doinita Odeta au cerut punerea în mișcare a acțiunii penale împotriva inculpatelor, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute la art. 205 și 206 din Codul penal, respectiv insulta și calomnie, cu referire la Legea nr. 3/1974, fapte săvârșite prin publicarea în ziarul "Evenimentul" din Iași a unor materiale insultatoare și calomnioase la adresa persoanelor vătămate. În susținerea excepției, inculpatele afirma ca dispozițiile Legii presei nr. 3/1974, la care presupun ca se referă persoanele vătămate, sunt neconstituționale, deoarece nu exista în prezent o lege care să stabilească delictele de presa, asa cum prevăd dispozițiile art. 30 alin. (8) din Constituție. Exprimandu-și opinia asupra excepției de neconstituționalitate, asa cum cer prevederile art. 23 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, Judecătoria Barlad arata, în încheierea de sesizare, ca Legea presei nr. 3/1974 nu a fost abrogată expres, dar ea a fost abrogată implicit prin dispozițiile art. 150 alin. (1) din Constituție. Este adevărat ca, potrivit dispoziției art. 30 alin. (6) din Constituție, libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viața particulară a persoanei și nici dreptul la propria imagine, însă tot Constituția prevede, la alin. (8) al aceluiași articol, ca delictele de presa se stabilesc prin lege. Cum până în prezent nu a apărut o lege a presei care să stabilească aceste delicte, instanța apreciază ca sancționarea insultei și calomniei cu pedepsele prevăzute în Codul penal contravine ordinii constituționale, care stabilește ca faptele săvârșite în presa sunt delicte. În consecința, instanța considera ca Legea presei nr. 3/1974 este neconstitutionala. În vederea soluționării excepției de neconstituționalitate, s-au solicitat, în conformitate cu dispozițiile art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, puncte de vedere celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului României. În punctul de vedere al Guvernului se arata ca, față de conținutul normativ și social-politic al Legii presei nr. 3/1974, acesta este contrar dispozițiilor Constituției din decembrie 1991 și, de aceea, considera ca această lege a fost abrogată în temeiul art. 150 alin. (1) din Constituție. Se precizează, totodată, ca, atunci când demnitatea persoanei este atinsa prin insulta și calomnie, având în vedere ca demnitatea omului se înscrie ca o valoare suprema în statul de drept român, fiind ocrotită prin dispozițiile art. 30 alin. (6) din Constituție, dispozițiile art. 205 și 206 din Codul penal constituie garanții pentru protecția demnității ființei umane, inclusiv în situațiile în care presa devine mijlocul de comunicare a unor asemenea fapte. De altfel, faptele care fac obiectul acțiunii penale se încadrează în art. 205 și 206 din Codul penal, constituind infracțiunile de insulta și calomnie săvârșite în modalitatea "prin presa", și nu în vreuna dintre dispozițiile Legii presei nr. 3/1974, excepția de neconstituționalitate rămânând astfel fără obiect. Se invoca, în sprijinul acestei opinii, și dispozițiile art. 279 alin. 3 din Codul de procedură penală, care se referă la infracțiunile prevăzute de "art. 205 și art. 206 din Codul penal, săvârșite prin presa" sau prin orice mijloace de comunicare în masa, adică exact situația din dosarul în cauza. Se arata, în continuare, că nu poate fi reținut punctul de vedere al instanței, în sensul că sancționarea insultei și calomniei prin presa cu pedepsele prevăzute de Codul penal ar fi contrară Constituției, deoarece aceasta ar stabili ca faptele săvârșite în presa sunt delicte, adică "infracțiuni de mai mica gravitate". Cum legislația în vigoare nu cunoaște clasificarea infracțiunilor în "crime, delicte și contravenții", art. 30 alin. (8) din Constituție nu se referă la "delicte de presa" ca o categorie specială de infracțiuni. Dimpotriva, dat fiind ca art. 30 alin. (8) reglementează "răspunderea civilă pentru informația sau creația adusă la cunoștința publică", rezultă ca și prin teza finala, potrivit căreia "delictele de presa se stabilesc prin lege", s-au avut în vedere delicte civile care antreneaza, în mod corespunzător, răspunderea civilă delictuala a editorului, realizatorului, autorului, organizatorului sau a proprietarului mijlocului de multiplicare, postului de radio sau televiziune. Senatul și Camera Deputaților nu au comunicat punctele lor de vedere. CURTEA, examinând încheierea de sesizare și actele dosarului, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, precum și dispozițiile legale atacate, raportate la prevederile Constituției și ale Legii nr. 47/1992, retine următoarele: Deși Legea presei nr. 3/1974 este anterioară Constituției din anul 1991, Curtea Constituțională este competența să soluționeze excepția de neconstituționalitate, fiind vorba despre efecte pe care legea - în vigoare și în prezent - le produce după adoptarea Constituției. Pe fond, invocarea, în Dosarul nr. 4.221/1995 al Judecătoriei Barlad, a excepției de neconstituționalitate a Legii presei nr. 3/1974 este lipsită de temei, iar sesizarea Curții Constituționale cu aceasta excepție s-a făcut cu nerespectarea dispoziției art. 23 alin. (2) din Legea nr. 47/1992. Conform acestei dispoziții legale, "Dacă, în cursul judecații, instanța, din oficiu, sau una dintre părți invoca neconstituționalitatea unei prevederi dintr-o lege sau ordonanța, de care depinde judecarea cauzei, excepția ridicată se trimite Curții Constituționale spre a se pronunța asupra neconstitutionalitatii acelei prevederi". Excepția nu poate fi deci ridicată, iar instanța în fața căreia s-a ridicat nu o poate trimite Curții Constituționale decât dacă se referă la neconstituționalitatea unei dispoziții, cuprinsă într-o lege sau într-o ordonanța, de care depinde judecarea cauzei. În speta este vorba de o cauza penală. Instanța de judecată, sesizată prin plângerea prealabilă a persoanelor vătămate Dumitru Ion și Istrate Doinita Odeta, a pus în mișcare acțiunea penală împotriva inculpatelor Donciu Marcela și Iuga Adina, pentru săvârșirea infracțiunilor de insulta și calomnie prevăzute la art. 205 și 206 din Codul penal, comise prin publicarea în ziarul "Evenimentul" din Iași a unor articole cu conținut insultator și calomnios privitor la persoanele vătămate. Conținutul acestor infracțiuni este prevăzut în legea penală, calificarea lor juridică și încadrarea, dacă faptele sunt reale, se fac în textele menționate, și anume, art. 205 și 206 din Codul penal. Faptul ca insulta și calomnia au fost comise prin presa nu are relevanta pentru existenta infracțiunilor sau pentru încadrarea lor juridică, ci reprezintă simple modalități de săvârșire a lor. Legea nu condiționeaza existenta insultei sau a calomniei de un anumit mod sau de anumite mijloace de săvârșire, printre acestea putând fi și presa sau orice mijloace de comunicare în masa. Este ceea ce rezultă și din dispoziția art. 279 alin. 3 din Codul de procedură penală, în care se arata ca introducerea plângerii prealabile se face direct la instanța de judecată "și în cazul infracțiunilor prevăzute în art. 193, art. 205 și art. 206 din Codul penal, săvârșite prin presa sau orice mijloace de comunicare în masa". Singurele dispoziții legale de care depinde judecarea cauzei sunt deci cele din Codul penal și din Codul de procedură penală. În ciuda acestei realitati, a fost pusă în discuție Legea presei nr. 3/1974, cu toate ca aceasta nu are nici o legătură cu infracțiunile de insulta și de calomnie care fac obiectul acțiunii penale. Apărătorul inculpatelor, care a formulat excepția de neconstituționalitate pornind de la faptul ca inculpatele au săvârșit infracțiunile de insulta și de calomnie, de care au fost invinuite, prin presa, trage concluzia ca "Este evident ca părțile vătămate se referă la dispozițiile Legii nr. 3/1974 ", deși persoanele vătămate nu s-au referit și nu aveau de ce să se refere la alta lege decât la Codul penal. Aceasta artificiala invocare a Legii presei nr. 3/1974 a fost însușită de instanța, care vede în infracțiunile comise prin presa un gen aparte de infracțiuni, iar nu ceea ce sunt acestea într-adevăr, adică infracțiuni contra presei, cum este cazul în speta, prevăzute în legea penală care trebuie aplicată și nu eludata sub pretextul ca insulta sau calomnia nu ar fi pedepsite atunci când sunt comise prin presa. Deși invocarea Legii presei nr. 3/1974 și a constituționalității acesteia sunt lipsite de temei, trebuie observat ca asupra constituționalității unor dispoziții din această lege Curtea Constituțională s-a pronunțat prin Decizia nr. 8 din 31 ianuarie 1996, definitivă prin Decizia nr. 55 din 14 mai 1996, ambele publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 129 din 21 iunie 1996, statuand ca acele dispoziții sunt constituționale. Astfel, prin Decizia nr. 8 din 31 ianuarie 1996, Curtea Constituțional a respins excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor privitoare la dreptul la replica din art. 74 alin. 2 și art. 75 alin. 2 din Legea presei nr. 3/1974, față de un material publicat de un organ de presa. Cu acest prilej, Curtea Constituțională a statuat ca "dreptul la replica are valoarea unui drept constituțional corelativ celui la libera exprimare a opiniilor, indiferent în ce forma ar fi exercitat. El poate fi considerat, de altfel, în strânsă legătură chiar cu prevederile art. 330 alin. (8) din Constituție, care reglementează răspunderea civilă pentru informațiile aduse la cunoștința publică". Or, acest drept constituțional își găsește reglementarea tocmai prin legea presei și, de aceea, "în principiu, reglementarea, din Legea presei nr. 3/1974, a dreptului la replica, chiar în stadiul actual al legislației, răspunde exigențelor de ordin constituțional cuprinse în Constituție". Concluzia ce se impune, față de cele sus-menționate, este ca Legea presei nr. 3/1974 nu poate fi considerată în totalitatea ei ca neconstitutionala, chiar dacă marea majoritate a dispozițiilor sale sunt, prin conținutul lor social-politic, contrare Constituției din anul 1991 și au fost abrogate prin dispozițiile art. 150 alin. (1) din Constituție. Pentru considerentele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c) și al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, CURTEA În numele legii DECIDE: Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor Legii presei nr. 3/1974, invocată de Donciu Marcela și Iuga Adina în Dosarul nr. 4.221/1995 al Judecătoriei Barlad, județul Vaslui. Definitivă. Pronunțată în ședința publică din 16 octombrie 1997. PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN MURARU Magistrat-asistent, Valer-Vasilie Bica