DECIZIE nr. 95/1999

Ioan Muraru - președinte Costica Bulai - judecător Constantin Doldur - judecător Nicolae Popa - judecător Lucian Stangu - judecător Florin Bucur Vasilescu - judecător Romul Petru Vonica - judecător Ion Bonini - procuror Florentina Geangu - magistrat-asistent Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 81 alin. 3, art. 86^1 alin. 3 și art. 86^7 alin. 3 din Codul penal, ridicată de Radunel Daniel Cristea în Dosarul nr. 8.733/1998 al Judecătoriei Brăila.

La apelul nominal răspunde avocatul Emil Teodor Milea pentru autorul excepției, lipsind Direcția administrației piețelor și targurilor Brăila, față de care procedura de citare este legal îndeplinită. Cauza fiind în stare de judecată, apărătorul autorului excepției susține excepția de neconstituționalitate, arătând ca prevederile art. 81 alin. 3, art. 86^1 alin. 3 și art. 86^7 alin. 3 din Codul penal sunt neconstituționale, întrucât încalcă principiul independentei judecătorilor; dispun în mod arbitrar, contrar tratatelor internaționale, privarea de libertate a unei persoane; dispun aplicarea pedepsei cu închisoarea ca o sancțiune generală, deși chiar în Codul penal este reglementată ca o sancțiune extraordinară. În concluzie, solicita admiterea excepției de neconstituționalitate. Reprezentantul Ministerului Public, referindu-se la jurisprudenta Curții Constituționale, solicita respingerea excepției de neconstituționalitate. CURTEA, având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele: Prin Încheierea din 15 martie 1999, pronunțată în Dosarul nr. 8.733/1998, Judecătoria Brăila a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 81 alin. 3, art. 86^1 alin. 3 și art. 86^7 alin. 3 din Codul penal, excepție ridicată de Radunel Daniel Cristea. În susținerea excepției autorul acesteia arata ca dispozițiile legale criticate, care interzic luarea unor măsuri de individualizare a executării pedepsei, cum sunt suspendarea condiționată a executării pedepsei, suspendarea executării pedepsei sub supraveghere sau executarea pedepsei la locul de muncă, în cazul unor infracțiuni grave, sunt neconstituționale, deoarece contravin principiului independentei judecătorilor, înscris în art. 123 alin. (2) din Constituție, precum și art. 20 din Constituție, cu referire la unele dispoziții din convențiile internaționale privitoare la drepturile omului, la care România este parte. În fapt, autorul excepției a fost trimis în judecata, între altele, și pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare (art. 215^1 din Codul penal), pentru care se prevede închisoarea de la 1 la 15 ani, deci cu maximul special al pedepsei mai mare de 12 ani, ceea ce exclude luarea față de inculpat a vreuneia dintre măsurile de individualizare a executării pedepsei, interzise de dispozițiile criticate ca neconstituționale. Exprimandu-și opinia asupra excepției de neconstituționalitate ridicate, instanța arata ca aceasta nu este intemeiata, deoarece introducerea în Codul penal, prin Legea nr. 140/1996, a unor restrictii în luarea măsurilor de suspendare a executării pedepsei și de executare a pedepsei la locul de muncă nu ingradeste independenta judecătorului, care, "în opera de individualizare a pedepsei", se supune legii, criteriilor generale de individualizare a pedepsei prevăzute la art. 72 din Codul penal. Faptul ca legea interzice suspendarea executării pedepsei închisorii sau executarea acesteia la locul de muncă, pentru infracțiunile intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 12 ani, nu schimba scopul pedepsei, acela de a preveni săvârșirea de noi infracțiuni, și nici funcțiile pedepsei de constrângere și reeducare. Potrivit dispozițiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, au fost solicitate punctele de vedere ale președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului.

Guvernul, în punctul sau de vedere, arata ca excepția este neîntemeiată. Cu privire la constituționalitatea dispozițiilor art. 81 alin. 3 din Codul penal, se face referire la Decizia Curții Constituționale nr. 25 din 23 februarie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 136 din 1 aprilie 1999, prin care a fost respinsă excepția de neconstituționalitate a acestor dispoziții, cu motivarea ca restrangerea de către legiuitor a sferei de incidența a suspendării executării pedepsei reprezintă o măsura luată de legiuitor, în limitele prevăzute de Constituție, pentru apărarea valorilor sociale împotriva criminalitatii. În ceea ce privește afirmatia autorului excepției, în sensul că dispozițiile art. 81 alin. 3, ale art. 86^1 alin. 3 și ale art. 86^7 alin. 3 din Codul penal ar contraveni prevederilor art. 123 alin. (2) din Constituție, Guvernul arata ca aceasta este neîntemeiată, deoarece independenta judecătorilor nu se poate realiza nesocotind legea, ci numai în cadrul și în limitele acesteia. Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, concluziile aparatorului autorului excepției și ale procurorului, dispozițiile legale atacate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, retine următoarele: În temeiul dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție și al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competența să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată. Textele legale criticate ca neconstituționale sunt următoarele: Art. 81 alin. 3 din Codul penal: "Suspendarea condiționată a executării pedepsei nu poate fi dispusă în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 12 ani, precum și în cazul infracțiunilor de vătămare corporală grava, viol și tortura." Art. 86^1 alin. 3 din Codul penal: "Suspendarea executării pedepsei sub supraveghere nu poate fi dispusă în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 12 ani, precum și în cazul infracțiunilor de vătămare corporală grava, viol și tortura." Art. 86^7 alin. 3 din Codul penal: "Executarea pedepsei la locul de muncă nu poate fi dispusă în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 12 ani, precum și în cazul infracțiunilor de vătămare corporală grava, viol și tortura." Examinând excepția, Curtea Constituțională constata ca modificările aduse Codului penal prin Legea nr. 140/1996, în sensul agravarii pedepselor, pe de o parte prin sporirea maximului general al pedepselor principale și a maximului special al pedepselor pentru unele infracțiuni, între care și infracțiunea de delapidare la care se referă autorul excepției, iar pe de altă parte, prin restrangerea câmpului de incidența a suspendării condiționate a executării, suspendării executării pedepsei sub supraveghere și executării pedepsei la locul de muncă, reprezintă optiuni de politica legislativă ce nu pot fi considerate ca neconstituționale, neaducand atingere vreunui principiu sau vreunei prevederi din Constituție. Este de competența exclusiva a legiuitorului sa aleagă soluția pe care o considera corespunzătoare pentru combaterea criminalitatii la un moment dat. De aceea critica autorului excepției, în sensul că legiuitorul ar fi stabilit în mod arbitrar limitele pedepselor privative de libertate și infracțiunile pentru care se interzice aplicarea măsurilor de individualizare menționate, este neîntemeiată. Susținerea autorului excepției, în sensul că dispozițiile art. 81 alin. 3, ale art. 86^1 alin. 3 și ale art. 86^7 alin. 3 din Codul penal încalcă prevederile art. 123 alin. (2) din Constituție, privitoare la independenta judecătorilor, este, de asemenea, neîntemeiată, deoarece judecătorii nu pot fi independenți față de lege. Individualizarea judiciară a pedepsei, pe care ei sunt chemați sa o infaptuiasca, poate avea loc numai în cadrul individualizarii legale, care este opera legiuitorului. Or, tocmai în cadrul individualizarii legale au fost instituite mijloacele de individualizare, care sunt suspendarea executării pedepsei, în cele doua forme ale acesteia, și executarea pedepsei la locul de muncă, și pe care judecătorii sunt obligați să le aplice în stricta conformitate cu legea. Referirea autorului excepției la prevederile art. 12 din Declarația Universala a Drepturilor Omului și la dispozițiile corespunzătoare din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevăd ca nimeni nu poate fi privat în mod arbitrar de libertate, este irelevanta. Asa cum s-a subliniat mai sus, atât limitele speciale ale pedepselor, cat și condițiile de aplicare a mijloacelor de individualizare în discuție sunt stabilite de lege și nu pot fi aplicate decât în limitele legii. Cu privire la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 81 alin. 3 din Codul penal, Curtea Constituțională s-a pronunțat prin Decizia nr. 25 din 23 februarie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 136 din 1 aprilie 1999. Curtea a respins excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 81 alin. 3 din Codul penal, considerate contrare art. 4 și 16 din Constituție, apreciind ca dispozițiile legale criticate sunt constituționale. Tot prin aceasta decizie Curtea Constituțională a respins și critica potrivit căreia exceptarea unor infracțiuni de la aplicarea suspendării condiționate a executării pedepsei ar constitui o restrangere a drepturilor și ar nesocoti astfel prevederile art. 49 din Constituție. Soluția adoptată de Curtea Constituțională în aceasta decizie își păstrează valabilitatea și în cauza de fața. Pentru motivele arătate, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c) și al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, CURTEA În numele legii DECIDE: Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 81 alin. 3, art. 86^1 alin. 3 și art. 86^7 alin. 3 din Codul penal, ridicată de Radunel Daniel Cristea în Dosarul nr. 8.733/1998 al Judecătoriei Brăila. Definitivă. Pronunțată în ședința publică din data de 17 iunie 1999. PREȘEDINTE, prof. univ. dr. Ioan Muraru Magistrat-asistent, Florentina Geangu