DECIZIE nr. 160/2000

Lucian Mihai - președinte Costica Bulai - judecător Constantin Doldur - judecător Kozsokar Gabor - judecător Ioan Muraru - judecător Nicolae Popa - judecător Lucian Stangu - judecător Florin Bucur Vasilescu - judecător Romul Petru Vonica - judecător Iuliana Nedelcu - procuror Maria Bratu - magistrat-asistent Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 23 pct. 2 din Legea nr. 178/1934 pentru reglementarea contractului de consignație, excepție ridicată de Razvan Gheorghe Stoicovici în Dosarul nr. 250/1999 al Judecătoriei Sectorului 3 București. La apelul nominal lipsesc părțile Razvan Gheorghe Stoicovici, Petre Cornel Lupu și Societatea Comercială "Amycom" - S.R.L., față de care procedura de citare este legal îndeplinită. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, arătând ca asupra dispozițiilor Legii nr. 178/1934 Curtea Constituțională s-a pronunțat prin deciziile nr. 125/1999 și nr. 75/2000, neintervenind elemente noi care să justifice schimbarea jurisprudenței. CURTEA, având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele: Prin Încheierea din 2 decembrie 1999, pronunțată în Dosarul nr. 250/1999, Judecătoria Sectorului 3 București a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 23 pct. 2 din Legea nr. 178/1934 pentru reglementarea contractului de consignație, excepție ridicată de Razvan Gheorghe Stoicovici. În motivarea excepției de neconstituționalitate se arata ca dispozițiile art. 23 pct. 2 din Legea nr. 178/1934 pentru reglementarea contractului de consignație, care prevăd pentru infracțiunea săvârșită doua pedepse principale, închisoarea și amenda, și care totodată interzic aplicarea circumstanțelor atenuante, sunt contrare prevederilor art. 23 alin. (9) din Constituție, referitoare la legalitatea pedepselor. De aceea aceste dispoziții trebuie să fie considerate ca fiind abrogate în temeiul art. 150 alin. (1) din Constituție. În notele depuse la dosarul cauzei autorul excepției menționează obligația instanței de a verifica dacă Legea nr. 178/1934 mai este sau nu în vigoare, deoarece, dacă legea nu mai este în vigoare, nu mai este posibila sesizarea Curții Constituționale, iar în ceea ce privește fapta săvârșită ar urma să se facă schimbarea încadrării juridice a acesteia din infracțiunea prevăzută la art. 23 din Legea nr. 178/1934 în infracțiunea de abuz de încredere, prevăzută la art. 213 din Codul penal. Numai dacă ar constata ca Legea nr. 178/1934 este neconstitutionala instanța ar urma sa sesizeze Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate, suspendand judecarea cauzei până la soluționarea excepției. Judecătoria Sectorului 3 București, exprimandu-și opinia, retine ca art. 23 din Legea nr. 178/1934 incrimineaza fapta de însușire a bunurilor încredințate în consignație sau de înstrăinare a acestora în alt mod ori în alte condiții decât cele prevăzute în contract sau de nerestituire a bunurilor consignantului la cerere (pct. 1), precum și fapta de nerestituire către consignant a sumelor de bani obținute drept preț al bunurilor vândute, la termenul prevăzut la art. 19 din aceeași lege (pct. 2). În esenta, arata instanța, excepția de neconstituționalitate a art. 23 pct. 2 din Legea nr. 178/1934 vizează legalitatea aplicării sancțiunii prevăzute de lege, care este dubla, închisoare și amenda. În opinia instanței aceasta nu contravine art. 23 alin. (9) din Constituție și corespunde art. 2 din Codul penal, privitor la legalitatea incriminării și a pedepsei. Instanța afirma totodată ca acest text ar fi în concordanta cu dispozițiile titlului III al părții generale a Codului penal, referitor la pedepse și la felurile lor, dispoziții "care prevăd și dubla sancționare". În conformitate cu dispozițiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a Curții Constituționale a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate. Guvernul, în punctul sau de vedere, arata ca dispozițiile art. 23 din Legea nr. 178/1934 pentru reglementarea contractului de consignație, dispoziții ce fac obiectul excepției de neconstituționalitate, sunt abrogate prin dispozițiile art. 1 din Legea nr. 30/1968 pentru punerea în aplicare a Codului penal, care au abrogat toate dispozițiile contrare Codului penal. Or, dispozițiile art. 23 din Legea nr. 178/1934 prevăd ca săvârșirea faptelor incriminate acolo se pedepsește cu amendă de la 10.000 lei la 100.000 lei și cu închisoare de la 2 luni la 2 ani, deci cumulativ, contravenind dispozițiilor Codului penal în vigoare. Potrivit art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, Curtea Constituțională nu se poate pronunța decât asupra dispozițiilor dintr-o lege sau dintr-o ordonanța în vigoare, ceea ce exclude exercitarea controlului de constituționalitate asupra unor dispoziții legale care nu mai sunt în vigoare, astfel ca excepția trebuie să fie respinsă ca inadmisibila. În ceea ce privește susținerea autorului excepției, în sensul că art. 23 pct. 2 din Legea nr. 178/1934 ar fi fost abrogat prin art. 150 alin. (1) din Constituție, aceasta este, în opinia Guvernului, lipsită de temei, deoarece, dacă textul criticat ar fi fost în vigoare, acesta nu ar fi contravenit prevederilor art. 23 alin. (9) din Constituție, care consacra principiul legalității pedepsei. Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele: Curtea Constituțională constata ca este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 23 pct. 2 din Legea nr. 178/1934, al cărui conținut este următorul: "Se va pedepsi cu închisoare de la 2 luni până la 2 ani și cu amendă de la 10.000-100.000 lei, fără a se putea acorda circumstanțe atenuante, consignatarul: [

] 2. Care nu va remite consignantului sumele de bani, cambiile sau valorile încasate sau primite de el, drept preț al bunurilor vândute, în modul arătat la art. 19 din prezenta lege." Autorul excepției de neconstituționalitate considera ca acest text este contrar prevederilor art. 23 alin. (9) din Constituție, referitor la legalitatea pedepsei, iar, întrucât Legea nr. 178/1934 este anterioară Constituției, dispozițiile legale criticate trebuie considerate ca fiind abrogate în temeiul art. 150 alin. (1) din Constituție. Caracterul neconstitutional al dispozițiilor legale în discuție rezultă, în opinia autorului excepției, din faptul ca acestea, pe de o parte, prevăd pentru aceeași infracțiune doua pedepse principale, și anume pedeapsa închisorii de la 2 luni până la 2 ani și amenda de la 10.000-100.000 lei, iar pe de altă parte, interzic aplicarea circumstanțelor atenuante. Cu privire la critica privind existenta a doua pedepse principale, Curtea constata ca aceasta nu este intemeiata, deoarece încă din anul 1954 în dreptul român a fost abrogată amenda ca pedeapsa alăturată privațiunii de libertate. Într-adevăr, prin dispozițiile art. III din Decretul nr. 544 din 14 ianuarie 1954 s-a prevăzut ca "Se abroga acele dispoziții din Codul penal, precum și din celelalte legi, care prevăd pedeapsa cu amendă corecțională, dacă aceasta pedeapsa este cumulativa cu o pedeapsă privativă de libertate. Amenda astfel pronunțată nu se va mai executa". După această dată nu au mai existat în legislația penală română pedepse cumulative, închisoare și amenda, dispozițiile legale care le prevedeau nemaifiind în vigoare la data adoptării Codului penal din 1968, după cum nu mai sunt în vigoare nici în prezent. În consecința, excepția de neconstituționalitate este, sub acest aspect, lipsită de obiect, deci inadmisibila. În ceea ce privește critica referitoare la interzicerea aplicării circumstanțelor atenuante, aceasta, de asemenea, nu poate fi primită, fiindca dispozițiile cuprinse în art. 23 din Legea nr. 178/1934, care interzic aplicarea circumstanțelor atenuante când acestea exista în cauza, fiind contrare dispozițiilor Codului penal din 1968, în vigoare și în prezent, au fost abrogate prin Legea nr. 30/1968 pentru punerea în aplicare a Codului penal din 21 iunie 1968. Potrivit art. 1 din această lege, pe data intrării în vigoare a Codului penal se abroga, pe lângă Codul penal din 1936, și Codul justiției militare din 1937, "legile speciale și dispozițiile penale din legi speciale, contrare prevederilor Codului penal", printre acestea numarandu-se și dispoziția "fără a se putea acorda circumstanțe atenuante" din art. 23 al Legii nr. 178/1934. Asadar, excepția de neconstituționalitate este, și sub acest aspect, lipsită de obiect și urmează să fie respinsă ca fiind inadmisibila. De altfel, cu privire la constituționalitatea Legii nr. 178/1934 Curtea Constituțională s-a pronunțat prin Decizia nr. 225 din 7 decembrie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 76 din 21 februarie 2000, precum și prin Decizia nr. 75 din 25 aprilie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 389 din 21 august 2000. Prin aceste decizii Curtea Constituțională a respins excepțiile de neconstituționalitate, constatând ca dispozițiile Legii nr. 178/1934 sunt constituționale. Curtea a reținut ca îndeplinirea condițiilor formale de validitate a Legii nr. 178/1934 trebuie raportată la reglementările constituționale și legale din momentul adoptării legii. Pe de altă parte, s-a reținut ca acest act normativ nu contrazice prevederile și principiile constituționale, astfel încât Legea nr. 178/1934, deși anterioară Constituției din 1991, este în vigoare. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 și 25 din Legea nr. 47/1992, republicată, CURTEA În numele legii DECIDE: Respinge, ca fiind inadmisibila, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 23 pct. 2 din Legea nr. 178/1934 pentru reglementarea contractului de consignație, excepție ridicată de Razvan Gheorghe Stoicovici în Dosarul nr. 250/1999 al Judecătoriei Sectorului 3 București. Definitivă și obligatorie. Pronunțată în ședința publică din data de 21 septembrie 2000. PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE,

LUCIAN MIHAI Magistrat-asistent, Maria Bratu