DECIZIE nr. 100/2001

Lucian Mihai - președinte Costica Bulai - judecător Constantin Doldur - judecător Kozsokar Gabor - judecător Ioan Muraru - judecător Nicolae Popa - judecător Lucian Stangu - judecător Romul Petru Vonica - judecător Paula C. Pantea - procuror Maria Bratu - magistrat-asistent Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 74, art. 79 alin. (1) și art. 80 din Legea nr. 168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă, excepție ridicată de Gheorghe Onita în Dosarul nr. 6.023/2000 al Tribunalului Bihor. La apelul nominal se constata lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, ca fiind neîntemeiată, deoarece dispozițiile criticate nu încalcă prevederile constituționale cuprinse în art. 15 alin. (2) referitoare la neretroactivitatea legii civile, ale art. 16 referitoare la egalitatea în drepturi și nici pe cele cuprinse în art. 21 referitoare la accesul liber la justiție. Se arata ca, potrivit art. 128 din Constituție, "Împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii", iar în conformitate cu prevederile constituționale cuprinse în art. 125 alin. (3), "Competența și procedura de judecată sunt stabilite de lege". Asa fiind, prevederea unei singure cai de atac prin dispozițiile legale criticate este conformă cu Legea fundamentală, care nu garantează părților exercitarea ambelor cai de atac (apel și recurs) prevăzute de Codul de procedură civilă. În final se considera ca textele de lege criticate nu conțin dispoziții cu caracter retroactiv, astfel încât nu contravin nici prevederilor art. 15 alin. (2) din Constituție. CURTEA, având în vedere actele și lucrările dosarului, retine următoarele: Prin Încheierea din 7 noiembrie 2000, pronunțată în Dosarul nr. 6.023/2000, Tribunalul Bihor a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 74, art. 79 alin. (1) și art. 80 din Legea nr. 168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă, excepție ridicată de Gheorghe Onita. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul excepției considera ca prevederile legale criticate vin în contradictie cu dispozițiile constituționale cuprinse în art. 15 alin. (2), art. 16 alin. (1) și în art. 21 din Legea fundamentală. Tribunalul Bihor, exprimandu-și opinia asupra excepției de neconstituționalitate, apreciază ca prevederile art. 74, art. 79 alin. (1) și art. 80 din Legea nr. 168/1999 nu contravin dispozițiilor constituționale amintite, "având în vedere spiritul legii speciale privind soluționarea conflictelor de muncă, potrivit cărora cererile referitoare la soluționarea conflictului de drepturi se soluționează în regim de urgenta". În conformitate cu dispozițiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a Curții Constituționale a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate. Președintele Camerei Deputaților, în punctul sau de vedere, apreciază ca excepția este neîntemeiată, arătând ca textele criticate nu contravin prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituție, deoarece tratamentul egal în fața legii "se impune ca atare doar pentru cetățenii aflați în situații identice ca subiecti ai raporturilor de muncă, asa cum rezultă din actul normativ respectiv, iar pentru cetățenii aflați în situații diferite tratamentul aplicat nu poate fi decât diferit". Guvernul, în punctul sau de vedere, considera ca excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Apreciind ca prevederile art. 74, art. 79 alin. (1) și art. 80 din Legea nr. 168/1999 nu contravin dispozițiilor constituționale, arata ca legiuitorul a prevăzut prin Legea nr. 168/1999 o procedură de judecată în regim de urgenta, cu termene scurte de judecată și de comunicare a citației și o singura cale ordinară de atac, recursul. Președintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale președintelui Camerei Deputaților și Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele: Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 74, art. 79 alin. (1) și art. 80 din Legea nr. 168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 29 noiembrie 1999, dispoziții care au următorul conținut: - Art. 74: "(1) Cererile referitoare la soluționarea conflictelor de drepturi se judeca în regim de urgenta.

(2) Termenele de judecată nu pot fi mai mari de 10 zile.

(3) Părțile sunt legal citate, dacă citația le-a fost înmânată cel puțin cu o zi înaintea judecării.";

- Art. 79 alin. (1): "Hotărârile instanței de fond sunt definitive."; - Art. 80: "Termenul de recurs este de 10 zile de la data comunicării hotărârii pronunțate de instanța de fond." Autorul excepției de neconstituționalitate considera ca aceste prevederi din Legea nr. 168/1999 contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 15 alin. (2), art. 16 alin. (1) și în art. 21, al căror conținut este următorul: - Art. 15 alin. (2): "Legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale mai favorabile."; - Art. 16 alin. (1): "Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări."; - Art. 21: "(1) Orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept."

Cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată Curtea observa ca printr-o interpretare sistematica a prevederilor Legii nr. 168/1999 rezultă ca legiuitorul a dorit ca soluționarea litigiilor de muncă să se realizeze cu celeritate. Pentru aceasta, în cazul conflictelor de drepturi legiuitorul a stabilit ca acțiunile referitoare la soluționarea acestor litigii să fie adresate instanței judecătorești competente în a carei circumscripție își are sediul unitatea, iar în caz de admitere a recursului instanța de recurs sa judece în fond cauza. În aceste condiții Curtea constata că nu poate fi primită nici una dintre criticile de neconstituționalitate formulate de autorul excepției de neconstituționalitate. Astfel, în ceea ce privește "retroactivitatea" dispozițiilor legale criticate se poate retine că nu sunt incalcate prevederile art. 15 alin. (2) din Constituție, deoarece textele de lege criticate nu conțin o asemenea dispoziție cu caracter retroactiv. Totodată se poate constata ca, potrivit art. 90 din Legea nr. 168/1999, această lege "intră în vigoare la data de 1 ianuarie 2000", data ulterioară adoptării legii (12 noiembrie 1999) și publicării sale în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 (din 29 noiembrie 1999). Este, de asemenea, neîntemeiată și susținerea autorului excepției de neconstituționalitate, referitoare la contrarietatea textelor de lege criticate cu prevederile art. 21 din Constituție, deoarece art. 74, art. 79 alin. (1) și art. 80 din Legea nr. 168/1999 nu ingradesc accesul liber la justiție, ci, dimpotriva, permit soluționarea litigiilor de muncă de către instanțele judecătorești, prevăzând în acest scop doua grade de jurisdicție (fond și recurs). Utilizarea unei singure cai de atac ordinare (recursul), cu termen procedural mai scurt în raport cu cel prevăzut de Codul de procedură civilă, precum și suprimarea caii de atac a apelului, măsuri prevăzute de dispozițiile legale criticate, au ca finalitate exclusiva asigurarea celeritatii soluționării unor asemenea litigii, iar nu încălcarea drepturilor fundamentale invocate. Aceste texte sunt în concordanta și cu dispozițiile art. 125 alin. (3) din Constituție, potrivit cărora "Competența și procedura de judecată sunt stabilite de lege", precum și cu cele ale art. 128 din Constituție, în temeiul cărora "Împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii". Legea fundamentală a lăsat în competența autorității legiuitoare (care, potrivit art. 58, este Parlamentul) sa stabilească "competența", "procedura", precum și "căile de atac", în raport cu specificul domeniilor litigioase reglementate. Curtea Constituțională a statuat, prin Decizia Plenului nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, ca "legiuitorul poate institui, în considerarea unor situații deosebite, reguli speciale de procedura, ca și modalitățile de exercitare a drepturilor procedurale, principiul liberului acces la justiție presupunand posibilitatea neingradita a celor interesați de a utiliza aceste proceduri, în formele și în modalitățile instituite de lege. De aceea regula art. 21 alin. (2) din Constituție, potrivit căreia nici o lege nu poate îngrădi accesul la justiție, are ca semnificație faptul ca legiuitorul nu poate exclude de la exercițiul drepturilor procesuale pe care le-a instituit nici o categorie sau grup social". În fine, în ceea ce privește încălcarea dispozițiilor art. 16 alin. (1) din Constituție Curtea observa ca dispozițiile art. 74, art. 79 alin. (1) și art. 80 din Legea nr. 168/1999 nu contravin principiului egalității cetățenilor în fața legii și a autorităților publice, întrucât, asa cum s-a statuat în jurisprudenta Curții Constituționale, de exemplu prin Decizia nr. 256/1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 134 din 2 aprilie 1998, principiul egalității nu se opune ca o lege sa stabilească reguli diferite în raport cu persoane care se afla în situații diferite. De altfel unele dintre dispozițiile Legii nr. 168/1999, ca de exemplu art. 79 alin. (1) și art. 80, au mai fost supuse controlului de constituționalitate. Astfel, prin Decizia nr. 230 din 16 noiembrie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 665 din 16 decembrie 2000, și Decizia nr. 53 din 20 februarie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 152 din 28 martie 2001, Curtea Constituțională a statuat ca aceste texte sunt constituționale, respingând excepțiile de neconstituționalitate. Atât considerentele, cat și soluțiile din aceste decizii își păstrează valabilitatea și în cauza de fața, neexistand motive care să determine reconsiderarea jurisprudenței Curții. Fața de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 și al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, CURTEA În numele legii DECIDE: Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 74, art. 79 alin. (1) și art. 80 din Legea nr. 168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă, excepție ridicată de Gheorghe Onita în Dosarul nr. 6.023/2000 al Tribunalului Bihor. Definitivă și obligatorie. Pronunțată în ședința publică din data de 10 aprilie 2001. PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE,

LUCIAN MIHAI Magistrat-asistent, Maria Bratu