DECIZIE nr. 2/2001

Lucian Mihai - președinte Costica Bulai - judecător Constantin Doldur - judecător Kozsokar Gabor - judecător Ioan Muraru - judecător Nicolae Popa - judecător Lucian Stangu - judecător Florin Bucur Vasilescu - judecător Romul Petru Vonica - judecător Gabriela Ghita - procuror Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 3 alin. (4) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 198/1999 privind privatizarea societăților comerciale ce dețin în administrare terenuri agricole sau terenuri aflate permanent sub luciu de apa, excepție ridicată de Societatea de Investiții Financiare Banat-Crisana în Dosarul nr. 1.634/COM/2000 al Curții de Apel Timișoara - Secția comercială și de contencios administrativ. La apelul nominal se constata lipsa autorului excepției, precum și a celorlalte părți (Societatea Comercială "Comfruct" - S.A. Lipova din Arad și Fondul Proprietății de Stat București), față de care procedura de citare este legal îndeplinită. Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea excepției ca fiind nefondata. Se apreciază ca dispozițiile art. 3 alin. (4) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 198/1999 nu contravin prevederilor constituționale ale art. 41. În acest sens se invoca și jurisprudenta Curții Constituționale referitoare la constituționalitatea acestor dispoziții legale, menționându-se Decizia nr. 206/2000. CURTEA, având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele: Prin Încheierea din 23 martie 2000, pronunțată în Dosarul nr. 1.637/COM/2000, Curtea de Apel Timișoara - Secția comercială și de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 3 alin. (4) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 198/1999 privind privatizarea societăților comerciale ce dețin în administrare terenuri agricole sau terenuri aflate permanent sub luciu de apa, excepție ridicată de Societatea de Investiții Financiare Banat-Crisana din Arad, într-o cauza având ca obiect judecarea recursului formulat de aceasta societate împotriva Sentinței civile nr. 766/1999 a Tribunalului Arad. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține ca textul criticat al Ordonanței de urgenta a Guvernului contravine prevederilor art. 41 alin. (2) din Constituție, deoarece, în mod abuziv și cu încălcarea dreptului de proprietate asupra acțiunilor pe care Societatea de Investiții Financiare Banat-Crisana le deține, dispune scoaterea terenurilor agricole din capitalul sau social. Totodată se arata ca prin Hotărârea Guvernului nr. 746/1991 privind stabilirea valorii de patrimoniu a terenurilor agricole în vederea aplicării art. 36 și art. 38 din Legea fondului funciar nr. 18/1991 s-a stabilit modul de evaluare a terenurilor agricole, iar valoarea acestora a fost inclusă în capitalul social. În opinia autorului excepției de neconstituționalitate " Hotărârea Guvernului nr. 746/1991 a produs un efect constitutiv de drepturi pentru actionarii Fondului Proprietății de Stat și Societății de Investiții Financiare Banat-Crisana și, ca urmare, capitalul sau social s-a mărit cu valoarea acțiunilor aferente valorii terenurilor agricole". Cu toate acestea, dispozițiile art. 3 alin. (4) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 198/1999 prevăd ca terenurile agricole nu fac parte din capitalul social, "ceea ce impune societăților comerciale să-și reducă capitalul social, cu consecința prejudicierii acționarilor". Curtea de Apel Timișoara - Secția comercială și de contencios administrativ, exprimandu-și opinia, considera ca dispozițiile criticate "sunt constituționale, întrucât nu aduc atingere dreptului de proprietate astfel cum a fost reconstituit în favoarea foștilor proprietari deveniti acționari prin art. 36 din Legea nr. 18/1991 și art. 35 din Legea arendării nr. 16/1994 ". Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate. Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciază ca excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În susținerea acestui punct de vedere se arata, în esenta, ca Hotărârea Guvernului nr. 746/1991 cuprinde dispoziții privind majorarea capitalului social al societăților comerciale agricole cu valoarea terenurilor aflate în proprietatea acestora, dar "aceste dispoziții nu pot constitui temeiul legal pentru majorarea capitalului social al societăților comerciale agricole, foste întreprinderi agricole de stat, cu valoarea terenurilor agricole aflate în exploatarea acestora, a căror situație juridică nu a fost clarificata". Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele: Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție și ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 3 alin. (4) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 198/1999 privind privatizarea societăților comerciale ce dețin în administrare terenuri agricole sau terenuri aflate permanent sub luciu de apa, dispoziții al căror conținut este următorul: "Terenurile agricole și terenurile aflate permanent sub luciu de apa nu fac parte din capitalul social al societăților comerciale prevăzute la art. 1 și 2."

Art. 1 și 2 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 198/1999 prevăd: - Art. 1: "Prezenta ordonanță de urgență stabilește cadrul juridic privind privatizarea societăților comerciale agricole, care dețin în exploatare terenuri agricole sau terenuri aflate permanent sub luciu de apa, constituite în conformitate cu prevederile Legii nr. 15/1990 privind reorganizarea unităților economice de stat ca regii autonome și societăți comerciale, precum și regimul concesionarii terenurilor proprietate publică și privată a statului, aflate în exploatarea acestor societăți." - Art. 2: "Prevederile prezentei ordonanțe de urgență se aplică și societăților comerciale rezultate din divizarea sau fuziunea societăților comerciale menționate la art. 1, care dețin în exploatare terenuri agricole sau terenuri aflate permanent sub luciu de apa." Deși autorul excepției susține ca dispozițiile criticate contravin art. 41 din Constituție, din conținutul motivarii excepției rezultă ca în realitate acesta a avut în vedere încălcarea numai a prevederilor art. 41 alin. (2) teza întâi, potrivit cărora "Proprietatea privată este ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular". Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea Constituțională constata ca prevederile art. 3 alin. (4) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 198/1999 au mai făcut obiectul controlului de constituționalitate, prin raportare la aceleași dispoziții din Constituție, și anume art. 41 alin. (2) teza întâi. Astfel, de exemplu, prin Decizia nr. 206 din 17 octombrie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 13 decembrie 2000, și prin Decizia nr. 249 din 23 noiembrie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 97 din 26 februarie 2001, Curtea Constituțională a reținut în esenta următoarele: Din analiza actelor normative care au cuprins succesiv reglementări privind situația juridică a terenurilor agricole și a celor aflate sub luciu de apa rezultă ca aceste categorii de terenuri nu au fost niciodată incluse în mod legal în capitalul social al societăților comerciale agricole. Chiar dacă Legea nr. 15/1990 privind reorganizarea unităților economice de stat ca regii autonome și societăți comerciale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 98 din 8 august 1990, a prevăzut ca "Bunurile din patrimoniul societății sunt proprietatea acesteia, cu excepția celor dobândite cu alt titlu", aceasta dispoziție legală nu poate fi disociata, în ceea ce privește situația terenurilor agricole și a celor aflate sub luciu de apa, de reglementările speciale intervenite după anul 1989 pentru clarificarea complexei probleme a situației juridice a acestor terenuri. În acest sens, prin Legea nr. 9 din 17 iulie 1990 privind interzicerea temporară a înstrăinării terenurilor prin acte între vii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 95 din 1 august 1990, se stabilise deja ca "Până la adoptarea unei noi reglementări legale privind regimul fondului funciar se interzice înstrăinarea, prin acte între vii, a terenurilor de orice fel situate înăuntrul sau în afară localităților". De altfel, asa cum se retine în jurisprudenta Curții Constituționale, întreaga legislație ulterioară cu privire la terenurile agricole și a celor aflate sub luciu de apa a avut în vedere ca aceste categorii de terenuri, aflate în exploatarea societăților comerciale agricole, nu erau în proprietatea acestor societăți și nu indreptatea includerea acelor terenuri în capitalul lor social. Asa fiind, Curtea Constituțională, prin deciziile pronunțate, a statuat ca art. 3 alin. (4) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 198/1999 nu încalcă prevederile art. 41 alin. (2) teza întâi din Constituție, referitoare la garantarea dreptului de proprietate, deoarece societățile comerciale nu au drept de proprietate asupra terenurilor la care se referă menționată ordonanța de urgență a Guvernului. Întrucât nu au intervenit elemente noi care să determine schimbarea acestei soluții, cele statuate anterior prin deciziile Curții Constituționale nr. 206 din 17 octombrie 2000 și nr. 249 din 23 noiembrie 2000 își mențin valabilitatea și în cauza de fața. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) și al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, CURTEA În numele legii DECIDE: Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 3 alin. (4) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 198/1999 privind privatizarea societăților comerciale ce dețin în administrare terenuri agricole sau terenuri aflate permanent sub luciu de apa, excepție ridicată de Societatea de Investiții Financiare Banat-Crisana în Dosarul nr. 1.634/COM/2000 al Curții de Apel Timișoara - Secția comercială și de contencios administrativ. Definitivă și obligatorie. Pronunțată în ședința publică din data de 16 ianuarie 2001. PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE,

LUCIAN MIHAI Magistrat-asistent, Gabriela Dragomirescu