DECIZIE nr. 247/2002

Nicolae Popa - președinte Costica Bulai - judecător Nicolae Cochinescu - judecător Constantin Doldur - judecător Kozsokar Gabor - judecător Petre Ninosu - judecător Șerban Viorel Stanoiu - judecător Lucian Stangu - judecător Ioan Vida - judecător Gabriela Ghita - procuror Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 371^2 alin. 3 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Societatea Comercială "Conserve Mures" - S.A. din Targu Mures în Dosarul nr. 5.212/2001 al Judecătoriei Targu Mures. La apelul nominal se constata lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, arătând ca, potrivit dispozițiilor art. 114 din Legea fundamentală, Guvernul poate adopta ordonanțe de urgență în domenii care fac obiectul legilor organice, cu respectarea condiției referitoare la existenta unui caz excepțional. De altfel, prin Decizia nr. 177 din 18 iunie 2002, Curtea Constituțională a respins excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 371^2 alin. 3 din Codul de procedură civilă. CURTEA, având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele: Prin Încheierea din 23 august 2001, pronunțată în Dosarul nr. 5.212/2001, Judecătoria Targu Mures a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 371^2 alin. 3 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Societatea Comercială "Conserve Mures" - S.A. din Targu Mures. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține ca textul legal criticat contravine dispozițiilor constituționale ale art. 58 și art. 72 alin. (3), întrucât prin ordonanța de urgență nu poate fi modificată o lege organică, în speta, Codul de procedură civilă. În același timp se apreciază ca au fost incalcate dispozițiile art. 114 alin. (4) din Constituție, deoarece "în situația data nu exista o situație excepționala", pentru a se putea adopta o ordonanța de urgență. Pe de altă parte, se susține ca prevederile legale criticate sunt contrare și dispozițiilor art. 125 din Constituție, întrucât textul criticat "conferă organelor executionale putere jurisdicțională, creând posibilitatea introducerii unui plus petita la ceea ce cuprinde titlul executoriu dat". De asemenea, autorul excepției arata ca sunt incalcate și dispozițiile constituționale ale art. 16, privind egalitatea în fața legii, ale art. 21, privind accesul la justiție și ale art. 24, privind dreptul la apărare, întrucât textul criticat da "posibilitatea modificării unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile ce are putere de lucru judecat, acordându-se părților mai mult decât s-a cerut sau altceva decât ceea ce s-a cerut prin cererea de chemare în judecata". Judecătoria Targu Mures considera ca excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Se arata ca, prin determinarea pierderii suferite de creditor ca urmare a neexecutării obligației debitorului rezultând prin devalorizarea monedei naționale, în faza executării silite "nu se încalcă dreptul la apărare al debitorului cu privire la modul de calcul al acestei pierderi suferite de creditor, întrucât debitorul are deschisă calea contestației la executare [

]". Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate. Președintele Camerei Deputaților apreciază ca excepția formulată este neîntemeiată. Referindu-se la jurisprudenta Curții Constituționale, arata ca "dispozițiile Codului de procedura civilă nu se referă la un domeniu care face obiectul de reglementare al legilor organice, domenii prevăzute în mod expres și limitativ în art. 72 alin. (3) din Constituție". Pe de altă parte, se arata ca "din interpretarea sistematica a dispozițiilor art. 114 din Legea fundamentală reiese ca Guvernul poate adopta ordonanțe de urgență în domenii care fac obiectul legilor organice, cu respectarea condiției referitoare la existenta unui caz excepțional". De asemenea, în punctul de vedere al președintelui Camerei Deputaților se apreciază ca "prevederile art. 371^2 alin. 3 din Codul de procedură civilă, cu modificările și completările ulterioare, nu încalcă dreptul constituțional la apărare și nici principiul egalității în drepturi a cetățenilor". În acest sens se precizează ca "alin. 3 al art. 371^2 reglementează posibilitatea organului de executare de a actualiza valoarea obligației stabilită în bani, consfintita printr-o hotărâre judecătorească supusă executării". Cu referire la încălcarea dreptului la apărare, potrivit acestui punct de vedere, se apreciază ca susținerea este neîntemeiată, întrucât partea interesată poate introduce contestație la executare, conform prevederilor secțiunii a VI-a "Contestația la executare" din capitolul I al Cărții a V-a din Codul de procedură civilă (art. 400). Se considera, totodată, ca nici dispozițiile art. 125 din Constituție nu sunt incalcate. Guvernul apreciază ca excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În esenta, argumentele aduse în sprijinul acestui punct de vedere sunt următoarele: - Textul de lege criticat "reprezintă o reglementare menita sa simplifice desfășurarea procesului civil în aceasta faza a executării silite și să asigure o mai mare celeritate. [

]" Actualizarea valorii obligației stabilite în bani în funcție de cursul monedei în care se face plata, potrivit reglementării actuale criticate, nu reprezintă, în opinia Guvernului, "un act care să justifice parcurgerea din nou a fazei judecații, ci o operațiune tehnica care poate fi realizată fără dificultate de organul de executare". În consecința, Guvernul considera că nu sunt incalcate dispozițiile art. 125 din Constituție. - Referitor la invocarea încălcării principiului egalității prevăzut de art. 16 din Constituție, se apreciază ca textul criticat nu creează discriminări între cetățeni pe criteriile prevăzute de art. 4 alin. (2) din Constituție, cat și de art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. "Norma cuprinsă în textul de lege criticat este aplicabilă tuturor cauzelor de acest fel, precum și tuturor părților din aceste cauze, în egala măsura". - În legătură cu adoptarea prin ordonanța de urgență a dispozițiilor criticate din Codul de procedură civilă, Guvernul arata, în esenta, ca, potrivit Constituției, normele de competența și cele de procedura nu formează obiectul legilor organice, iar, pe de altă parte, ordonanțele de urgenta nu sunt limitate la domeniul legilor ordinare. În ceea ce privește existenta "cazului excepțional" care justifica adoptarea ordonanței de urgenta de către Guvern, se arata ca acesta a fost determinat "de necesitatea adoptării unor măsuri imediate, ca urmare a unor disfunctionalitati serioase în înfăptuirea actului de justiție, date în special de supraaglomerarea activității instanțelor judecătorești, numărul cauzelor aflate pe rolul acestora fiind în continua creștere, comparativ cu numărul judecătorilor și al personalului implicat în aceasta activitate". Totodată, adoptarea ordonanței de urgenta a fost determinata și de "necesitatea corectării imediate a necorelarilor dispozițiilor Ordonanței de urgenta nr. 138/2000, față de cerințele practicii și evoluției legislației". Președintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale președintelui Camerei Deputaților și Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, retine următoarele: Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată. Analizând excepția de neconstituționalitate, Curtea observa ca autorul excepției a indicat în mod greșit în memoriul sau, ca obiect al excepției, dispozițiile art. 371^2 alin. 3 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 59/2001, deși acest act normativ are un singur articol. În realitate, din conținutul notelor scrise aflate la dosar și al încheierii de sesizare rezultă ca obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 371^2 alin. 3 din Codul de procedură civilă, introduse prin pct. 31 al articolului unic al Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 59 din 25 aprilie 2001 privind modificarea și completarea Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea și completarea Codului de procedura civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 217 din 27 aprilie 2001, dispoziții care au următorul conținut: "Dacă titlul executoriu conține suficiente criterii în funcție de care organul de executare poate actualiza valoarea obligației stabilite în bani, indiferent de natura ei, se va proceda și la actualizarea ei. În cazul în care titlul executoriu nu conține nici un criteriu, organul de executare va proceda la actualizare în funcție de cursul monedei în care se face plata, determinat la data plății efective a obligației cuprinse în titlul executoriu." În esenta, critica de neconstituționalitate a acestui text consta în faptul ca a fost modificat Codul de procedură civilă (în opinia autorului excepției, lege organică) prin ordonanța de urgență a Guvernului, precum și în susținerea că nu a existat un "caz excepțional" care să justifice adoptarea unei ordonanțe de urgență, potrivit art. 114 alin. (4) din Constituție. Se mai susține, totodată, ca textul criticat încalcă și dispozițiile art. 125 din Constituție, întrucât oferă organului de executare putere jurisdicțională, prin posibilitatea de a acorda plus petita, față de titlul executoriu. În conceptia autorului excepției, se încalcă astfel și dispozițiile art. 16 din Constituție privind egalitatea în drepturi, precum și cele ale art. 24 privind dreptul la apărare. Dispozițiile constituționale invocate în susținerea excepției de neconstituționalitate au următorul conținut: - Art. 16: "(1) Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări.

(2) Nimeni nu este mai presus de lege.

(3) Funcțiile și demnitățile publice, civile sau militare, pot fi ocupate de persoanele care au numai cetățenia română și domiciliul în țara.";

- Art. 21: "(1) Orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept.";

- Art. 24: "(1) Dreptul la apărare este garantat.

(2) În tot cursul procesului, părțile au dreptul să fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu.";

- Art. 58 alin. (1): "Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român și unica autoritate legiuitoare a tarii."; - Art. 114 alin. (1) și (4): "(1) Parlamentul poate adopta o lege specială de abilitare a Guvernului pentru a emite ordonanțe în domenii care nu fac obiectul legilor organice. [

]

(4) În cazuri excepționale, Guvernul poate adopta ordonanțe de urgență. Acestea intră în vigoare numai după depunerea lor spre aprobare la Parlament. Dacă Parlamentul nu se afla în sesiune, el se convoacă în mod obligatoriu.";

- Art. 125 alin. (1): "Justiția se realizează prin Curtea Suprema de Justiție și prin celelalte instanțe judecătorești stabilite de lege." Analizând excepția de neconstituționalitate, Curtea constata următoarele: 1. Adoptarea prin ordonanța de urgență a dispozițiilor privind modificarea art. 371^2 din Codul de procedură civilă nu încalcă dispozițiile art. 114 alin. (1) din Constituție. Textul constituțional reglementează delegarea legislativă prin adoptarea unei legi speciale de abilitare a Guvernului pentru a emite ordonanțe în domenii care nu fac obiectul legilor organice, iar nu condițiile emiterii de către Guvern a ordonanțelor de urgenta, care sunt reglementate de dispozițiile art. 114 alin. (4) din Constituție. În ceea ce privește susținerea ca este neconstitutionala reglementarea prin ordonanța de urgență a modificării Codului de procedura civilă (lege organică, potrivit opiniei autorului excepției), Curtea retine ca, potrivit jurisprudenței sale constante, s-a stabilit, pe de o parte, ca dispozițiile privind procedura de judecată și cele privind competența instanțelor judecătorești nu sunt de domeniul legilor organice, nefiind prevăzute ca atare nici de dispozițiile art. 72 alin. (3), nici de cele ale art. 125 alin. (3) din Constituție. Menționăm în acest sens Decizia nr. 165 din 26 septembrie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 539 din 1 noiembrie 2000. Pe de altă parte, prin mai multe decizii ale Curții Constituționale s-a stabilit ca interdicția prevăzută la art. 114 alin. (1) din Constituție, în legătură cu ordonanțele emise în baza unei legi speciale de abilitare adoptate de Parlament, de a se reglementa în domenii care fac obiectul legilor organice, nu este aplicabilă în cazul ordonanțelor de urgenta prevăzute de art. 114 alin. (4) din Constituție. În acest sens citam, de exemplu, Decizia nr. 216 din 14 noiembrie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 702 din 28 decembrie 2000. Referitor la susținerea potrivit căreia în cazul Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 59/2001 nu ar fi existat un "caz excepțional" de natura să justifice emiterea acesteia conform art. 114 alin. (4) din Constituție, Curtea retine ca, asa cum se arata în punctul de vedere al Guvernului, emiterea ordonanței de urgenta a fost dictata de "necesitatea adoptării unor măsuri imediate", de natura sa înlăture "disfunctionalitati serioase în înfăptuirea actului de justiție", determinate de "supraaglomerarea activității instanțelor judecătorești, numărul cauzelor aflate pe rolul acestora fiind în continua creștere, comparativ cu numărul insuficient al judecătorilor". 2. Cu privire la pretinsa încălcare a dispozițiilor art. 58 din Constituție, susținută de autorul excepției de neconstituționalitate, Curtea retine ca delegarea legislativă, prevăzută de art. 114 din Constituție, este realizată în temeiul voinței legiuitorului, care emite o lege de abilitare în baza căreia Guvernul poate interveni în domeniile special determinate, intervenție aflată, oricum, sub controlul strict al Parlamentului. 3. Curtea nu retine nici critica de neconstituționalitate privind conferirea unor puteri jurisdicționale organelor de executare, prin art. 371^2 alin. 3 din Codul de procedură civilă, incalcandu-se astfel dispozițiile art. 125 din Constituție. În legătură cu aceasta sustinere Curtea constata ca actualizarea, de către organul de executare, a valorii obligației stabilite în bani, în raport cu criteriile cuprinse în titlul executoriu sau, în lipsa acestor criterii, în funcție de cursul monedei în care se face plata, reglementată în cuprinsul textului de lege criticat, nu înseamnă un capăt de cerere distinct față de acțiunea introdusă la instanța de judecată. Aceasta este doar o modalitate tehnica de echivalare a obligației stabilite în bani, prin titlul executoriu, cu valoarea reală a acesteia din momentul executării silite - moment care poate fi destul de îndepărtat -, având ca scop evitarea perpetuarii unor litigii care au ca sorginte aceeași obligație stabilită în bani, dar a carei valoare reală se schimba ulterior, datorită inflației. 4. În legătură cu critica de neconstituționalitate privind încălcarea principiului egalității în drepturi și a dreptului la apărare, Curtea retine ca operațiunea de actualizare a obligației stabilite în bani în faza de executare a titlului executoriu, prevăzută de textul de lege criticat, nu aduce atingere principiului constituțional al egalității în drepturi a cetățenilor și nu implica nici un fel de discriminare. Sub acest aspect, textul art. 371^2 alin. 3 din Codul de procedură civilă nu face nici o deosebire între cetățeni (debitori sau creditori). 5. De asemenea, nici dreptul la apărare nu este încălcat, întrucât nu ne aflam în prezenta unui alt litigiu, ci în cea de a doua faza a procesului civil, și anume executarea silită, având ca scop realizarea drepturilor recunoscute printr-o hotărâre judecătorească. Or, și în aceasta faza a procesului civil debitorul poate fi asistat de avocat și, mai mult decât atât, poate formula contestație la executarea silită, în condițiile art. 399-404 din Codul de procedură civilă, ceea ce da expresie atât dreptului la apărare al debitorului, cat și accesului sau la justiție, prevăzut de art. 21 din Constituție, pentru apărarea drepturilor și intereselor sale legitime. 6. Textul art. 371^2 alin. 3 din Codul de procedură civilă a mai format obiect al controlului de constituționalitate exercitat de Curtea Constituțională. Astfel, prin Decizia nr. 177 din 18 iunie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 520 din 18 iulie 2002, Curtea Constituțională a respins excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 371^2 alin. 3 din Codul de procedură civilă, bazată pe susținerea ca ar fi fost incalcate dispozițiile art. 16 și 125 din Constituție. În motivarea acestei decizii, Curtea a reținut ca "dispozițiile criticate nu reglementează o procedură de competența instanțelor judecătorești, ci o procedură executionala, data în mod firesc în sarcina organului de executare. În cadrul acestei proceduri executorul judecătoresc nu are de soluționat un litigiu, ci de stabilit valoarea actualizată a obligațiilor de plată, potrivit elementelor și criteriilor cuprinse în titlul executoriu. Sub acest aspect, operatia de actualizare efectuată de executorul judecătoresc întrunește elementele unui act juridic administrativ, care nu este supus principiilor procesual civile privind publicitatea și contradictorialitatea. Împotriva acestui act, persoana care se considera vătămată în drepturile sale - debitorul sau creditorul obligației de plată - are deschisă calea contestației la executare, potrivit art. 399-404 din Codul de procedură civilă". Atât soluțiile, cat și considerentele din deciziile menționate sunt valabile și în aceasta cauza, întrucât nu se aduc în dezbatere elemente noi de natura sa modifice jurisprudenta Curții Constituționale. Fața de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 și al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, CURTEA În numele legii DECIDE: Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 371^2 alin. 3 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Societatea Comercială "Conserve Mures" - S.A. din Targu Mures în Dosarul nr. 5.212/2001 al Judecătoriei Targu Mures. Definitivă și obligatorie. Pronunțată în ședința publică din data de 17 septembrie 2002. PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. NICOLAE POPA Magistrat-asistent, Mihai Paul Cotta