DECIZIE nr. 235/2002

Nicolae Popa - președinte Nicolae Cochinescu - judecător Constantin Doldur - judecător Kozsokar Gabor - judecător Petre Ninosu - judecător Lucian Stangu - judecător Șerban Viorel Stanoiu - judecător Ioan Vida - judecător Iuliana Nedelcu - procuror Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 40 alin. 2 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Dumitru Puzdrea în Dosarul nr. 13.392/2001 al Judecătoriei Sectorului 1 București. La apelul nominal se prezintă autorul excepției, personal și asistat de avocat, lipsind celelalte părți, față de care procedura de citare este legal îndeplinită. Autorul excepției de neconstituționalitate susține ca dispozițiile art. 40 alin. 2 din Codul de procedură penală contravin prevederilor constituționale ale art. 69. Se apreciază ca se creează o confuzie între instituția «imunitatii parlamentare» și cea a calității persoanei care determina competența organelor de urmărire penală și a instanțelor judecătorești. Astfel, se considera ca efectele imunitatii parlamentare: lipsa responsabilității penale, inviolabilitatea persoanei și imunitatea de jurisdicție, exercitate în limitele constituționale, cu aprobarea prealabilă a Parlamentului, sunt pe deplin aplicabile tuturor persoanelor care au calitatea de deputat sau senator, indiferent de momentul săvârșirii infracțiunii, anterior obținerii mandatului sau în timpul exercitării acestuia. Reprezentantul Ministerului Public considera ca susținerile autorului excepției sunt neintemeiate și invoca Decizia Curții Constituționale nr. 96/2002 prin care Curtea s-a pronunțat în sensul constituționalității dispozițiilor art. 40 alin. 2 din Codul de procedură penală. Se arata ca persoanele care au calitatea de deputat sau de senator sunt protejate în virtutea imunitatii parlamentare numai pentru faptele săvârșite în legătură directa cu conținutul și cu exercitarea mandatului de parlamentar. CURTEA, având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele: Prin Încheierea din 29 noiembrie 2001, pronunțată în Dosarul nr. 13.392/2001, Judecătoria Sectorului 1 București a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 40 alin. 2 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Dumitru Puzdrea în dosarul mai sus menționat. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul susține ca aceste dispoziții încalcă prevederile constituționale ale art. 69 alin. (1). Arata ca, deși textul prevăzut de Constituție se referă la trimiterea în judecata potrivit principiului oficialitatii, el trebuie interpretat în sensul că și în cazul infracțiunilor care se judeca la plângerea prealabilă a persoanei vătămate este necesară încuviințarea Camerei, iar competența de judecată aparține Curții Supreme de Justiție, chiar dacă la momentul introducerii plângerii prealabile făptuitorul nu avea calitatea de deputat sau senator, aceasta fiind dobandita ulterior. În opinia Judecătoriei Sectorului 1 București dispoziția art. 40 alin. 2 din Codul de procedură penală este neconstitutionala în raport cu prevederile art. 69 alin. (1) teza a doua din Constituție. Instanța considera ca aceste prevederi constituționale sunt incidente atât în cazul în care fapta penală este săvârșită în timpul exercitării mandatului de parlamentar, cat și în cazul în care fapta este săvârșită anterior dobândirii acestei calități. De aceea, chiar dacă în speta inculpatul a dobândit calitatea de deputat în cursul judecații și deși trimiterea în judecata s-a făcut la plângerea prealabilă, asa cum prevede legea, este necesară efectuarea urmăririi penale de către un procuror de la Parchetul de pe lângă Curtea Suprema de Justiție. În conformitate cu dispozițiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a Curții Constituționale a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului pentru a transmite punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate în cauza. Guvernul considera excepția de neconstituționalitate a dispoziției art. 40 alin. 2 din Codul de procedură penală, în raport cu prevederile art. 69 alin. (1) din Constituție, ca fiind neîntemeiată. În susținerea acestui punct de vedere Guvernul arata ca imunitatea parlamentară, asa cum este reglementată în Constituție, este o măsura de protecție a deputaților și senatorilor față de situația în care aceștia ar fi expusi unor presiuni în urma exercitării unor proceduri judiciare împotriva lor. Scopul a fost acela de a asigura independenta și exercitarea libera a mandatului. Pe de altă parte, imunitatea parlamentară nu funcționează și nu trebuie să funcționeze în situațiile în care, anterior dobândirii calității de parlamentar, persoanele aveau calitatea de inculpați în proceduri în curs de desfășurare în fața instanței de judecată. Dacă legiuitorul constituant ar fi dorit sa extindă imunitatea parlamentară și după momentul trimiterii în judecata, ar fi prevăzut aceasta în mod expres, textele referitoare la imunitatea parlamentară cuprinzând enumerari limitative și, prin urmare, de stricta interpretare și aplicare. Se mai arata ca prin Decizia nr. 96 din 21 martie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 308 din 9 mai 2002, Curtea Constituțională s-a pronunțat în acest sens, arătând ca imunitatea parlamentară trebuie să opereze doar ca o măsura de protecție a deputatului sau senatorului, iar nu ca un privilegiu al persoanelor ce dețin aceasta funcție electiva. În ceea ce privește neconcordanta dintre textul legal criticat și dispozițiile art. 174 din Regulamentul Camerei Deputaților, Guvernul arata ca aceasta nu privește contenciosul constituțional. Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale președintelui Camerei Deputaților și Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile autorului excepției, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile Legii nr. 47/1992, republicată, retine următoarele: Curtea Constituțională este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și celor ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate cu care a fost sesizată. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 40 alin. 2 din Codul de procedură penală, care prevede că: "Dobândirea calității după săvârșirea infracțiunii nu determina schimbarea competentei." În susținerea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia apreciază ca prin dispozițiile legale criticate sunt incalcate prevederile constituționale ale art. 69 alin. (1) din Constituție, potrivit cărora: "Deputatul sau senatorul nu poate fi reținut, arestat, percheziționat sau trimis în judecata, penală sau contravențională, fără încuviințarea Camerei din care face parte, după ascultarea sa. Competența de judecată aparține Curții Supreme de Justiție." Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constata ca dispozițiile legale criticate reglementează competența ratione personae, în cazul schimbării calității inculpatului, stabilind ca dobândirea unei noi calități după săvârșirea infracțiunii nu determina schimbarea competentei. Autorul excepției susține ca dispoziția legală criticata este contrară prevederilor art. 69 alin. (1) din Constituție, care dispun ca deputatul sau senatorul nu poate fi reținut, arestat sau trimis în judecata penală sau contravențională fără încuviințarea Camerei din care face parte, iar competența de judecată aparține Curții Supreme de Justiție. Curtea Constituțională s-a pronunțat recent asupra excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 40 alin. 2 din Codul de procedură penală, prin Decizia nr. 96 din 21 martie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 308 din 9 mai 2002. Curtea a respins excepția ca fiind neîntemeiată, retinand cu acel prilej ca "imunitatea parlamentară fiind o excepție de la dreptul comun, trebuie să opereze doar ca o măsura de protecție a deputatului sau senatorului, iar nu ca un privilegiu al persoanelor ce dețin o funcție electiva. De aceea prevederile constituționale ale art. 69 alin. (1) teza întâi nu pot fi interpretate extensiv, în sensul că ar fi necesară ridicarea imunitatii parlamentare și pentru alte activități decât cele prevăzute în mod expres". Ceea ce se protejeaza prin intermediul art. 69 din Constituție nu este persoana fizica, întrucât aceasta ar contraveni principiului egalității în drepturi a cetățenilor, ci mandatul pe care aceasta persoana îl deține. În virtutea imunitatii instituite de Constituție, deputatul sau senatorul este protejat pentru faptele care au legătură directa cu exercitarea și conținutul mandatului și pentru aceste motive Curtea nu poate retine argumentele autorului excepției, în sensul că procedura ridicării imunitatii parlamentare ar fi necesară și pentru continuarea unei judecati începute anterior dobândirii mandatului. De altfel, însuși autorul excepției arata ca "instituirea imunitatii parlamentare prin normele constituționale acoperă întreaga activitate a parlamentarului în exercitarea mandatului sau, ca urmare a importantei pe care o are funcția parlamentară de reprezentare a poporului în forul legiuitor suprem". Curtea constata ca, în cazul în care calitatea de parlamentar se dobândește după trimiterea în judecata a persoanei, instanța investită cu soluționarea cauzei rămâne competența sa judece, întrucât, procedându-se altfel, s-ar crea un privilegiu nejustificat și o perturbare a procesului de infaptuire a justiției, ceea ce este străin scopului urmărit de prevederile art. 69 din Constituție. Fața de cele mai sus arătate, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 și al art. 25 alin. (1) și (4) din Legea nr. 47/1992, republicată, cu majoritate de voturi, CURTEA În numele legii DECIDE: Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 40 alin. 2 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Dumitru Puzdrea în Dosarul nr. 13.392/2001 al Judecătoriei Sectorului 1 București. Definitivă și obligatorie. Pronunțată în ședința publică din data de 10 septembrie 2002. PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. NICOLAE POPA Magistrat-asistent, Mihaela Senia Costinescu