DECIZIE nr. 144/2002

Costica Bulai - președinte Nicolae Cochinescu - judecător Constantin Doldur - judecător Kozsokar Gabor - judecător Petre Ninosu - judecător Lucian Stangu - judecător Gabriela Ghita - procuror Doina Suliman - magistrat-asistent Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. I pct. 5 din Ordonanța Guvernului nr. 36/2000 pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 69/1998 privind regimul de autorizare a activităților din domeniul jocurilor de noroc, excepție ridicată de Asociația Patronilor Români Organizatori de Jocuri de Noroc în Dosarul nr. 471/2001 al Curții Supreme de Justiție - Secția de contencios administrativ. La apelul nominal răspunde Consiliul Concurentei, reprezentat de George Stanciu. Lipsește autorul excepției, față de care procedura de citare este legal îndeplinită. Reprezentantul Consiliului Concurentei, arătând ca dispozițiile legale criticate nu au relevanta pentru soluționarea cauzei în fața instanței supreme, solicita respingerea excepției de neconstituționalitate, ca fiind neîntemeiată. Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere jurisprudenta în materie a Curții Constituționale, pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, deoarece considera ca ordonanța criticata nu contravine prevederilor constituționale ale art. 107 alin. (3) și ale art. 114 alin. (2), (3) și (5). CURTEA, având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele: Prin Încheierea din 10 octombrie 2001, pronunțată în Dosarul nr. 471/2001, Curtea Suprema de Justiție - Secția de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. I pct. 5 din Ordonanța Guvernului nr. 36/2000 pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 69/1998 privind regimul de autorizare a activităților din domeniul jocurilor de noroc. Excepția a fost ridicată de Asociația Patronilor Români Organizatori de Jocuri de Noroc, cu ocazia soluționării recursului declarat împotriva Sentinței civile nr. 1.568 din 14 noiembrie 2000, pronunțată de Curtea de Apel București - Secția de contencios administrativ. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține ca dispozițiile legale criticate contravin prevederilor constituționale ale art. 107 alin. (3) și ale art. 114 alin. (2), (3) și (5). În acest sens se apreciază ca, "prin emiterea acestor dispoziții pe calea ordonanței simple, a fost incalcata Legea nr. 206/1999 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanțe, cu privire la domeniul în care executivul a fost abilitat prin legea specială sa emita ordonanțe". De asemenea, autorul excepției arata ca "din consultarea Repertoriului Legislației Române, emis de către Consiliul Legislativ, nu rezultă ca Ordonanța nr. 36/2000 a fost aprobată sau respinsă printr-o lege de către Parlament" pentru a se aprecia dacă aceasta mai este sau nu în vigoare. Instanța de judecată apreciază ca excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată deoarece " Ordonanța Guvernului nr. 36/2000 a fost emisă în cadrul competentei recunoscute Guvernului României prin Legea nr. 206/1999 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanțe și prin dispozițiile art. 107 și art. 114 din Constituție". Potrivit dispozițiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate. Guvernul considera ca excepția ridicată este neîntemeiată. În acest sens se arata ca și în domeniul jocurilor de noroc, ca în toate activitățile supuse perceperii de taxe, stabilirea acestora nu poate fi desprinsa de controlul activității respective. De asemenea, se apreciază ca, "în condițiile în care Guvernul a îndeplinit cerința cuprinsă în art. 114 alin. (3) din Constituție, precum și cea din art. 2 din legea de abilitare, respectiv, înaintarea (supunerea) Ordonanței aprobării Parlamentului [

], Ordonanța nr. 36/2000 [

] continua să-și producă efectele, indiferent de data la care Parlamentul se pronunța, potrivit art. 114 alin. (5) din Constituție". Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit în cauza de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele: Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. I pct. 5 din Ordonanța Guvernului nr. 36/2000 pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 69/1998 privind regimul de autorizare a activităților din domeniul jocurilor de noroc, ordonanța publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 39 din 31 ianuarie 2000. Aceste dispoziții legale au următorul cuprins: - Art. I: "Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 69/1998 privind regimul de autorizare a activităților din domeniul jocurilor de noroc, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 515 din 30 decembrie 1998, aprobată și modificată prin Legea nr. 166/1999, se modifica și se completează astfel: [

] 5. La articolul 7 se introduce alineatul 2 cu următorul cuprins: <<Controlul tehnic al mașinilor, instalațiilor, dispozitivelor și meselor de jocuri de noroc se exercită de către Biroul Roman de Metrologie Legală, în baza prevederilor unor norme tehnice de verificare. Costul activităților de control tehnic va fi suportat de agenții economici organizatori de jocuri de noroc, beneficiari.>>" Autorul excepției susține ca acest text de lege contravine următoarelor prevederi constituționale: - Art. 107 alin. (3): "Ordonanțele se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare, în limitele și în condițiile prevăzute de aceasta." - Art. 114 alin. (2), (3) și (5): "(2) Legea de abilitare va stabili, în mod obligatoriu, domeniul și data până la care se pot emite ordonanțe.

(3) Dacă legea de abilitare o cere, ordonanțele se supun aprobării Parlamentului, potrivit procedurii legislative, până la împlinirea termenului de abilitare. Nerespectarea termenului atrage încetarea efectelor ordonanței.[

]

(5) Aprobarea sau respingerea ordonanțelor se face printr-o lege în care vor fi cuprinse și ordonanțele ale căror efecte au încetat potrivit alineatului (3)."

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constata ca Ordonanța Guvernului nr. 36/2000 a fost emisă și ulterior supusă aprobării Parlamentului, în limitele și condițiile stabilite prin Legea nr. 206/1999 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanțe, astfel încât nu se poate retine ca fiind incalcate prevederile constituționale ale art. 107 alin. (3) și ale art. 114 alin. (2), (3) și (5). În jurisprudenta sa Curtea Constituțională a statuat ca, potrivit art. 114 alin. (3) din Constituție, ordonanța se supune aprobării Parlamentului în termenul prevăzut de legea de abilitare, iar potrivit alin. (5), aprobarea sau respingerea se face printr-o lege, fără însă să se prevadă vreun termen în care să se desfășoare dezbaterile în care Parlamentul să fie obligat să se pronunțe cu privire la ordonanța ce i-a fost supusă spre aprobare. Aceasta deoarece art. 114 alin. (3) din Constituție se referă la supunerea spre aprobare a ordonanței, ca obligație a Guvernului, iar nu la aprobarea propriu-zisa a acesteia de către Parlament, care nu este condiționată de timp. Curtea retine, de asemenea, ca Guvernul a adoptat ordonanța criticata cu respectarea prevederilor constituționale invocate. Astfel ordonanța criticata a intrat în vigoare la 31 ianuarie 2000, iar Parlamentul și-a reluat lucrările, în prima sesiune ordinară a anului 2000, în ziua de 1 februarie 2001. În ceea ce privește critica potrivit căreia, prin introducerea art. 7 alin. 2 în Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 69/1998 (aceasta ordonanța a fost aprobată prin Legea nr. 166/1999) prin art. I pct. 5 din Ordonanța Guvernului nr. 36/2000, executivul a depășit domeniul special de abilitare, deoarece nu a reglementat exclusiv în materia impozitelor, taxelor și tarifelor, Curtea constata ca stabilirea taxelor nu poate fi desprinsa de controlul respectării regimului legal al activităților din domeniul jocurilor de noroc. Asa fiind, nici acest motiv de neconstituționalitate nu poate fi reținut. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) și al art. 25 alin. (1) și (3) din Legea nr. 47/1992, republicată, CURTEA În numele legii DECIDE: Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. I pct. 5 din Ordonanța Guvernului nr. 36/2000 pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 69/1998 privind regimul de autorizare a activităților din domeniul jocurilor de noroc, excepție ridicată de Asociația Patronilor Români Organizatori de Jocuri de Noroc în Dosarul nr. 471/2001 al Curții Supreme de Justiție - Secția de contencios administrativ. Definitivă și obligatorie. Pronunțată în ședința publică din data de 9 mai 2002. PREȘEDINTE, prof. univ. dr. Costica Bulai Magistrat-asistent, Doina Suliman