DECIZIE nr. 44/2002

Costica Bulai - președinte Nicolae Cochinescu - judecător Constantin Doldur - judecător Kozsokar Gabor - judecător Petre Ninosu - judecător Șerban Viorel Stanoiu - judecător Lucian Stangu - judecător Ioan Vida - judecător Gabriela Ghita - procuror Florentina Geangu - magistrat-asistent Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 15 lit. f^1) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificările ulterioare, și ale art. 998-999 din Codul civil, excepție ridicată de Ion Cristoiu în Dosarul nr. 2.647/2000 al Tribunalului București - Secția a V-a civilă și de contencios administrativ. La apelul nominal se prezintă avocat Renate Weber pentru Christian Gheorghe Mititelu, lipsind autorul excepției. Procedura de citare este legal îndeplinită. Avocatul Renate Weber solicita respingerea excepției de neconstituționalitate, ca fiind neîntemeiată, sustinand ca dispozițiile de lege criticate nu încalcă prevederile constituționale. Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 15 lit. f^1) din Legea nr. 146/1997, ca devenită inadmisibila, în temeiul art. 23 alin. (6) raportat la alin. (1) al aceluiași articol din Legea nr. 47/1992, republicată, întrucât acestea au fost abrogate prin Ordonanța Guvernului nr. 34/2001. În ceea ce privește prevederile art. 998-999 din Codul civil se arata ca acestea nu contravin prevederilor constituționale invocate și se solicita respingerea excepției ca fiind neîntemeiată. CURTEA, având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele: Prin Încheierea din 13 iunie 2001, pronunțată în Dosarul nr. 2.647/2000, Tribunalul București - Secția a V-a civilă și de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 15 lit. f^1) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificările ulterioare, și ale art. 998-999 din Codul civil, excepție ridicată de Ion Cristoiu. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține ca dispozițiile art. 15 lit. f^1) din Legea nr. 146/1997 contravin prevederilor art. 54 din Constituție, întrucât, instituind o derogare de la regimul general al acțiunilor în justiție evaluabile în bani, inlesnesc arbitrariul și abuzul de drept, transformand în acest mod instituția "daunelor morale" într-o sursa de venituri și într-un instrument de presiune asupra libertății de exprimare și dreptului de informare, valori garantate de Constituție. În același sens evoca "luarile de poziții ale Clubului Roman de Presa și, în general, ale ziaristilor, care au semnalat anomaliile născute, consecința a abuzului de drept în pretinderea de daune morale, mai ales în domeniul presei". Fața de escaladarea cuantumului daunelor morale "se incearca transformarea procesului civil într-o arma de jugulare a libertății de exprimare, fiindca, în cazul în care informațiile ziaristului au caracter denigrator, se putea acționa pe calea dreptului penal unde este necesară prezenta părții vătămate la proces". În continuare autorul excepției prezintă anumite stări de fapt, calificate drept anomalii, care au devenit posibile urmare dispoziției legale criticate.

Art. 15 lit. f^1) din Legea nr. 146/1997 contravine și dispozițiilor art. 1 alin. (3) din Constituție, pentru ca regimul derogator al prevederilor sale "nu corespunde cerințelor statului de drept și garantarii dreptatii"; se creează astfel un regim de inegalitate între cei care au suferit prejudicii materiale și cei care au suferit doar prejudicii morale. Autorul excepției susține, de asemenea, neconstituționalitatea dispozițiilor art. 998-999 din Codul civil în raport cu prevederile art. 30 alin. (8) din Legea fundamentală, potrivit cărora delictele de presa se stabilesc prin lege. Or, conchide acesta, "dacă legiuitorul ar fi dorit sa reglementeze delictele de presa și răspunderea civilă delictuala pentru altfel de delicte în baza art. 998-999 din Codul civil, ar fi făcut o trimitere - fie expres, fie tacit - la aceste articole, în vigoare la data elaborării Constituției". De altfel, considera același autor, dispozițiile art. 998-999 din Codul civil se referă la răspunderea pentru "o faptă a omului", în sens strict material, și nu la delictul de presa. Tribunalul București - Secția a V-a civilă și de contencios administrativ, exprimandu-și opinia cu privire la excepția de neconstituționalitate, apreciază ca aceasta este neîntemeiată. Se arata în acest sens ca dispozițiile art. 15 lit. f^1) din Legea nr. 146/1997 constituie o expresie a aplicării prevederilor art. 1 alin. (3) din Constituție, iar scutirea de plată taxelor de timbru nu are legătură cu exercitarea drepturilor constituționale cu buna-credința. Se mai arata ca instanța "nu își poate exprima punctul de vedere cu privire la incidența în cauza a dispozițiilor art. 998-999 din Codul civil, fiind ținuta de prevederile art. 27 pct. 7 din Codul de procedură civilă". Potrivit dispozițiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate. Guvernul apreciază ca prevederile legale criticate nu contravin dispozițiilor constituționale invocate de autorul excepției. Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au trimis punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul judecătorului-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele: Curtea Constituțională constata ca a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, pe de o parte, dispozițiile art. 15 lit. f^1) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificările ulterioare, și, pe de altă parte, prevederile art. 998-999 din Codul civil. 1. Examinând prima critica de neconstituționalitate, Curtea constata ca dispozițiile art. 15 lit. f^1) din Legea nr. 146/1997 nu mai sunt în vigoare, fiind abrogate, ulterior sesizării Curții, prin art. I pct. 4 din Ordonanța Guvernului nr. 34/2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 511 din 28 august 2001, motiv pentru care excepția de neconstituționalitate referitoare la acest text a devenit inadmisibila, în temeiul dispozițiilor art. 23 alin. (1) și alin. (6) din Legea nr. 47/1992, republicată, urmând să fie respinsă. 2. Analizând critica de neconstituționalitate a prevederilor art. 998-999 din Codul civil în raport cu dispozițiile art. 30 alin. (8) din Legea fundamentală, Curtea constata ca aceasta este neîntemeiată. Textele din Codul civil invocate constituie dreptul comun în materia răspunderii civile delictuale, de la care legiuitorul este abilitat sa deroge ori de câte ori particularitățile domeniului supus reglementării o impun. Or, art. 30 alin. (8) teza a doua din Constituție nu face decât sa consacre in terminis aceasta regula generală, cu referire expresă la domeniul particular al delictelor de presa. Împrejurarea ca în absenta unei reglementări speciale, încă neadoptata, instanțele de judecată au înțeles sa fundamenteze răspunderea civilă pentru delictele de presa pe dispozițiile art. 998-999 din Codul civil, în loc sa considere absenta acesteia ca un fine de neprimire al acțiunilor în pretenții cu un atare obiect, constituie o problemă de interpretare a legii care excede competentei Curții, de vreme ce, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicată, aceasta "nu se poate pronunța asupra modului de interpretare și aplicare a legii, ci numai asupra intelesului sau contrar Constituției". Fața de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 și al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, CURTEA În numele legii DECIDE: 1. Respinge, ca devenită inadmisibila, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 15 lit. f^1) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificările ulterioare, excepție ridicată de Ion Cristoiu în Dosarul nr. 2.647/2000 al Tribunalului București - Secția a V-a civilă și de contencios administrativ. 2. Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 998-999 din Codul civil, excepție ridicată de același autor în același dosar. Definitivă și obligatorie. Pronunțată în ședința publică din data de 12 februarie 2002. PREȘEDINTE, prof. univ. dr. Costica Bulai Magistrat-asistent, Florentina Geangu ──────────────────────