DECIZIE nr. 66/2002

Nicolae Popa - președinte Costica Bulai - judecător Nicolae Cochinescu - judecător Constantin Doldur - judecător Kozsokar Gabor - judecător Petre Ninosu - judecător Șerban Viorel Stanoiu - judecător Lucian Stangu - judecător Ioan Vida - judecător Paula C. Pantea - procuror Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 42 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, republicată, excepție ridicată de Constantin Daniel Calin Rusu în Dosarul nr. 3.324/2001 al Tribunalului București - Secția comercială. La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca fiind neîntemeiată, invocand în acest sens jurisprudenta constanta a Curții în ceea ce privește aplicabilitatea principiului egalității cetățenilor în fața legii și a autorităților publice. CURTEA, având în vedere actele și lucrările dosarului, retine următoarele: Prin Încheierea din 22 octombrie 2001, pronunțată în Dosarul nr. 3.324/2001, Tribunalul București - Secția comercială a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 42 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, republicată, excepție ridicată de Constantin Daniel Calin Rusu, pârât într-o cauza având ca obiect cererea introdusă de lichidator pentru anularea unei chitanțe - promisiune de vânzare. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține ca textul art. 42 din Legea nr. 64/1995, republicată, încalcă principiul egalității consacrat la art. 16 din Constituție, prin instituirea unui tratament juridic diferit pentru părțile aflate într-un proces având ca obiect anularea unor acte juridice încheiate de debitor, anterior deschiderii procedurii reorganizării judiciare sau a falimentului. Dispoziția legală criticata creează un privilegiu în persoana administratorului sau a lichidatorului față de celelalte părți, întrucât doar aceasta persoana este scutită de obligația plății taxelor de timbru. Tribunalul București - Secția comercială, exprimandu-și opinia, considera ca textul art. 42 din Legea nr. 64/1995, republicată, este constituțional, deoarece, pe de o parte, acțiunile care pot fi introduse de administratorul sau lichidatorul judiciar al unei debitoare aflate în procedura de reorganizare judiciară sau în faliment sunt strict determinate, iar pe de altă parte, "aceste societăți sunt insolvente, dacă nu chiar insolvabile, în cele mai multe cazuri neexistand lichiditati, astfel ca, în cazul în care ar fi existat obligativitatea ca ele sa plătească taxa de timbru, s-ar fi văzut în incapabilitatea de a ataca actele prevăzute de lege, încheiate în dăuna creditorilor". În conformitate cu dispozițiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, precum și Guvernului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată. În punctul de vedere al Președintelui Camerei Deputaților se apreciază ca excepția ridicată nu este intemeiata, întrucât sunt scutite de plată taxei de timbru numai acele acțiuni introduse de administrator sau lichidator, strict determinate de Legea nr. 64/1995 în cap. III secțiunea a 3-a, care au ca obiect anularea actelor frauduloase, ilegale ori încheiate cu rea-credința, în dăuna creditorilor. Aceasta scutire este justificată de situația financiară dificila a debitorului, care nu mai poate face fața datoriilor sale comerciale. În consecința, art. 42 din Legea nr. 64/1995, republicată, nu numai că nu încalcă dispozițiile art. 16 alin. (1) din Constituția României, din contra, el inlatura o discriminare bazată pe imposibilitatea introducerii de acțiuni în justiție din lipsa de fonduri, garantand accesul liber la justiție prevăzut la art. 21 din Legea fundamentală. Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciază ca art. 42 din Legea nr. 64/1995, republicată, nu încalcă art. 16 alin. (1) din Constituție, privitor la egalitatea în fața legii a cetățenilor, întrucât legea stabilește o categorie de persoane care beneficiază de un drept, respectiv debitorii aflați în procedura falimentului, în cadrul acestei categorii toate persoanele fiind egale. Se invoca jurisprudenta constanta a Curții Constituționale, potrivit căreia "egalitatea în fața legii nu impune uniformitate, ci aprecierea soluțiilor în raport de situațiile diferite care presupun aplicarea acestui principiu". Președintele Senatului nu a transmis punctul sau de vedere. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere al președintelui Camerei Deputaților și al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părților, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele: Curtea Constituțională constata ca a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 42 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 608 din 13 decembrie 1999, al căror conținut este următorul: "Acțiunile introduse de administrator/lichidator în aplicarea dispozițiilor prezentei secțiuni sunt scutite de taxele de timbru." Autorul excepției de neconstituționalitate susține ca dispozițiile legale criticate contravin prevederilor constituționale ale art. 16 alin. (1), potrivit cărora "Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări". Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constata ca aceasta este neîntemeiată și urmează să fie respinsă. Curtea retine ca, în conformitate cu prevederile art. 43 și 44 din Legea nr. 64/1995, republicată, în cazurile de reorganizare judiciară sau de faliment, administratorul sau lichidatorul "poate introduce la tribunal acțiuni pentru anularea actelor frauduloase încheiate de debitor în dăuna drepturilor creditorilor, în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii", iar în art. 45 sunt determinate actele și operațiunile comerciale a căror anulare se poate cere pe calea unor asemenea acțiuni. Art. 42 din Legea nr. 64/1995, republicată, instituie scutirea de la plata taxelor de timbru pentru acțiunile introduse de administrator sau lichidator pentru anularea actelor sau operațiunilor comerciale frauduloase încheiate de debitor în dăuna creditorilor. Motivatia acestei scutiri apare ca fiind evidenta în situația în care menirea administratorului sau lichidatorului, care acționează în numele debitorului, este aceea de a apara activele persoanei juridice supuse procedurii reorganizării judiciare sau, după caz, procedurii falimentului. Astfel legea oferă atât un mijloc juridic prin care activele debitorului pot fi reintroduse în sfera economică, cat și un mecanism care asigura recuperarea creanțelor de către creditori într-o măsura pe cat posibil mai mare. Acțiunile scutite de taxa de timbru sunt expres prevăzute de lege și au ca obiect anularea actelor sau operațiunilor comerciale frauduloase încheiate de debitor în dăuna creditorilor. În practica de multe ori debitorul nu dorește sau nu are interesul sa promoveze asemenea acțiuni. În considerarea unor asemenea situații legiuitorul a reglementat dreptul administratorului sau lichidatorului de a acționa în virtutea calității sale oficiale, în sensul promovării în justiție a acțiunilor prevăzute în secțiunea a 3-a privind situația unor acte juridice ale debitorului din Legea nr. 64/1995, republicată. Conform jurisprudenței constante a Curții Constituționale principiul egalității consacrat la art. 16 alin. (1) din Constituție nu înseamnă uniformitate, asa încât, dacă la situații egale trebuie să corespundă un tratament egal, la situații diferite tratamentul juridic nu poate fi decât diferit. Poziția părților în procesul civil nu exclude, ci uneori implica un tratament juridic diferențiat. Este evident ca administratorul sau lichidatorul se afla în mod obiectiv într-o situație deosebită față de tertele persoane, beneficiare ale actelor sau operațiunilor comerciale frauduloase. Faptul ca legiuitorul a limitat scutirea de la plata taxei de timbru numai la anumite acțiuni introduse de administrator sau lichidator nu poate duce la concluzia ca sunt incalcate prevederile art. 16 alin. (1) din Constituție. De altfel Curtea Constituțională a stabilit ca principiul accesului liber la justiție nu înseamnă gratuitate și, prin urmare, regula este aceea a timbrarii acțiunilor în justiție. Competența exclusiva de a stabili taxele judiciare de timbru aparține legiuitorului, care în considerarea unor situații deosebite, determinate de natura și obiectul litigiilor ori de calitatea părților, poate face diferentieri la stabilirea cuantumului taxelor sau poate să prevadă chiar și scutiri de la plata acestora. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 și al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, CURTEA În numele legii DECIDE: Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 42 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, republicată, excepție ridicată de Constantin Daniel Calin Rusu în Dosarul nr. 3.324/2001 al Tribunalului București - Secția comercială. Definitivă și obligatorie. Pronunțată în ședința publică din data de 28 februarie 2002. PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. NICOLAE POPA Magistrat-asistent, Mihaela Senia Costinescu ──────────────────