DECIZIE nr. 293/2001

Costica Bulai - președinte Nicolae Cochinescu - judecător Constantin Doldur - judecător Kozsokar Gabor - judecător Petre Ninosu - judecător Ioan Vida - judecător Paula C. Pantea - procuror Laurentiu Cristescu - magistrat-asistent Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor articolului unic din Legea nr. 323/2001 prin care se modifica art. 20 alin. (5) și (6) și art. 21 alin. (6) din Ordonanța Guvernului nr. 102/2000 privind statutul și regimul refugiatilor în România, excepție ridicată de Ye Junhan din China în Dosarul nr. 7.828/2001 al Judecătoriei Sectorului 6 București. La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, arătând ca nici o norma constituțională nu prevede câte grade de jurisdicție sunt necesare pentru soluționarea unei cauze. De asemenea, nici Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale nu precizează câte grade de jurisdicție sunt necesare pentru soluționarea cauzelor civile. CURTEA, având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele: Prin Încheierea din 26 iulie 2001, pronunțată în Dosarul nr. 7.828/2001, Judecătoria Sectorului 6 București a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor articolului unic din Legea nr. 323/2001 prin care se modifica art. 20 alin. (5) și (6) și art. 21 alin. (6) din Ordonanța Guvernului nr. 102/2000 privind statutul și regimul refugiatilor în România, excepție ridicată, prin apărător, de Ye Junhan din China în dosarul acelei instanțe. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține ca prin modificarea dispozițiilor art. 20 alin. (5) din Ordonanța Guvernului nr. 102/2000 (prin articolul unic din Legea nr. 323/2001 ) "s-a încălcat grav dreptul constituțional la apărare, partea fiind lipsită de o cale de atac, de producerea de noi dovezi în apărarea sa". Se mai arata ca "prin ordonanța deja era lăsată la hotărârea unui funcționar dacă solicitantul de azil se înscrie într-o procedură obișnuită de soluționare sau o procedură accelerata. Prin procedura obișnuită, solicitantul poate accede la o cale de atac, iar conform unei hotărâri a unui funcționar, și nu a unui magistrat, solicitantul este trecut, poate arbitrar, în procedura accelerata, care nu îi da acestuia nici dreptul de a produce dovezi în apărarea sa într-o perioadă mai lungă de timp, dar nici să poată ataca hotărârea instanței de fond și, din acest punct de vedere, este prejudiciat contestatorul Ye Junhan prin neegalitatea de tratament din partea legii". Judecătoria Sectorului 6 București, exprimandu-și opinia, apreciază ca textele de lege criticate sunt conforme cu prevederile constituționale. Se considera ca exercițiul dreptului la apărare, consacrat de art. 24 din Constituție, se asigura chiar și în situația în care nu se permite exercitarea nici unei cai de atac. Potrivit art. 128 din Constituție căile de atac se pot exercita "în condițiile legii", iar "legea permite înlăturarea folosirii unor cai de atac în anumite cazuri, legiuitorul putând institui, în considerarea unor situații deosebite, reguli speciale de procedura, ca și modalități de exercitare a drepturilor procedurale". Potrivit dispozițiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, precum și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate. Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciază ca excepția ridicată nu este fondată, deoarece "art. 24 din Constituție garantează dreptul la apărare în general și nu un dublu grad de jurisdicție pentru toate procedurile existente. De altfel, nici Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale nu prevede existenta dublului grad de jurisdicție decât pentru procedurile penale". Se mai arata ca "legea română prevede drepturile refugiatilor și ale persoanelor care au dobândit o formă de protecție, precum liberul acces la instanțele de judecată, dreptul de a fi asistat sau reprezentat de un avocat și de a li se asigura în mod gratuit un interpret pe întreaga durata a procedurii de acordare a statutului de refugiat, dreptul de a nu fi expulzat sau returnat etc., acordând, prin aceasta, suficiente garanții ale exercitării dreptului la apărare". Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au transmis punctele lor de vedere. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, susținerile autorului excepției, punctul de vedere al Guvernului, raportul judecătorului-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele: Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (3), ale art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să se pronunțe asupra excepției de neconstituționalitate ridicate. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 20 alin. (5) din Ordonanța Guvernului nr. 102/2000 privind statutul și regimul refugiatilor în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 436 din 3 septembrie 2000, care, în urma modificării prin Legea nr. 323/2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 342 din 27 iunie 2001, are următorul conținut: "Hotărârea instanței este definitivă și irevocabilă." Dispozițiile constituționale considerate de autorul excepției ca fiind incalcate sunt cele ale art. 24 alin. (1), potrivit cărora: - Art. 24: "(1) Dreptul la apărare este garantat." Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constata ca, deși atât în cererea prin care a fost ridicată, cat și în încheierea instanței judecătorești se indica drept obiect al acesteia articolul unic din Legea nr. 323/2001 pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 102/2000, în realitate obiectul excepției îl constituie dispoziția art. 20 alin. (5) din aceasta ordonanța. Textul criticat se referă la irevocabilitatea soluțiilor de respingere a cererii de acordare a statutului de refugiat în procedura accelerata, date de instanțele judecătorești în cauzele ce privesc plângerile solicitanților de azil împotriva hotărârii Oficiului Național pentru Refugiati. Art. 17 din Ordonanța Guvernului nr. 102/2000 prevede cazurile în care cererile de acordare a statutului de refugiat se soluționează în procedura accelerata, iar în art. 18 și 19 din ordonanța sunt enumerate cazurile respective. Potrivit dispozițiilor art. 20 din ordonanța, în cadrul procedurii accelerate sunt reduse termenele în care funcționarul desemnat este obligat să se pronunțe asupra cererii, în care se poate face plângere împotriva hotărârii de respingere a cererii și în care instanța de judecată trebuie să soluționeze plângerea. Curtea mai constata ca, deși în susținerea excepției de neconstituționalitate autorul invoca încălcarea prevederilor art. 24 alin. (1) din Constituție, în realitate se contesta faptul ca procedura în aceste cauze nu cuprinde încă un grad de jurisdicție. Analizând și aceasta sustinere a autorului excepției, Curtea constata ca într-adevăr, potrivit dispozițiilor art. 21 alin. (1) din Constituție, "Orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime", dar nici o norma constituțională nu stabilește câte grade de jurisdicție sunt necesare pentru soluționarea diferitelor litigii. În aceasta privinta regulile de procedura și condițiile de exercitare a căilor de atac împotriva hotărârilor judecătorești sunt statuate prin dispozițiile art. 125 alin. (3), potrivit cărora "Competența și procedura de judecată sunt stabilite de lege", precum și ale art. 128, ambele din Legea fundamentală, care prevăd ca "Împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii", dispoziții care nu sunt cu nimic incalcate. Curtea mai constata ca nici Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale nu impune mai multe grade de jurisdicție la soluționarea cauzelor de natura civilă, prevăzând la art. 6 pct. 1 doar ca "Orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public și într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanța independenta și impartiala, instituită de lege

". Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 1, 2, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 și al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, CURTEA În numele legii DECIDE: Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 20 alin. (5) din Ordonanța Guvernului nr. 102/2000, excepție ridicată de Ye Junhan din China în Dosarul nr. 7.828/2001 al Judecătoriei Sectorului 6 București. Definitivă și obligatorie. Pronunțată în ședința publică din data de 1 noiembrie 2001. PREȘEDINTE, prof. univ. dr. Costica Bulai Magistrat-asistent, Laurentiu Cristescu