DECIZIE nr. 448/2003

Nicolae Popa - președinte Costică Bulai - judecător Nicolae Cochinescu - judecător Constantin Doldur - judecător Kozsokar Gabor - judecător Petre Ninosu - judecător Șerban Viorel Stănoiu - judecător Lucian Stângu - judecător Ioan Vida - judecător Aurelia Popa - procuror Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 46 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, excepție ridicată de Tudor Istrătescu și Elena Istrătescu în Dosarul nr. 1.190/2003 al Tribunalului Sibiu - Secția civilă. La apelul nominal se prezintă părțile Emilia Hurdubelea, Ileana Căpățână, Sorin Hurdubelea, Mircea Răspop, Alexandru Nicolae Răducanu, Doina Ana Vidrighin, Cornelia Hurdubelea, Liana Capota, Mihaela Constantinescu, Maria Raica, reprezentate prin avocat, lipsind autorii excepției și părțile Municipiul Sibiu, prin primar, și Societatea Comercială "URBANA" - S.A. din Sibiu, față de care procedura de citare este legal îndeplinită. Reprezentantul părților prezente susține că textul de lege criticat nu contravine principiului neretroactivității legii, critica adusă de autorii excepției neconstituind o problemă de constituționalitate, ci una de aplicare a legii în timp, de competența instanțelor judecătorești. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca fiind neîntemeiată, invocând în acest sens jurisprudența constantă a Curții Constituționale în această materie. CURTEA, având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele: Prin Încheierea din 13 mai 2003, pronunțată în Dosarul nr. 1.190/2003, Tribunalul Sibiu - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 46 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, excepție ridicată de Tudor Istrătescu și Elena Istrătescu. În motivarea excepției de neconstituționalitate, se susține că art. 46 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 contravine textului constituțional referitor la neretroactivitatea legii, întrucât sancționează cu nulitatea absolută actele juridice încheiate anterior intrării în vigoare a acestei legi. Astfel, textul de lege criticat modifică în mod esențial regimul juridic aplicabil anterior tuturor actelor de înstrăinare a bunurilor imobile, încheiate sub imperiul său, în virtutea principiului "tempus regit actum". Se mai arată că, întrucât autorii excepției de neconstituționalitate au fost de bună-credință, protejarea lor ar trebui să fie justificată pe considerațiuni de echitate și utilitate socială, sancțiunea nulității trebuind să intervină numai în situația în care ambele părți ar fi cunoscut faptul că vânzătorul, recte statul român, nu este proprietarul imobilului. Tribunalul Sibiu - Secția civilă, exprimându-și punctul de vedere, consideră excepția de neconstituționalitate ca fiind neîntemeiată. Se apreciază că nulitatea absolută instituită de textul de lege criticat nu este de natură să declare nevalabil un act legal încheiat în baza unei legi anterioare, întrucât, pe de o parte, în cazul imobilelor preluate fără titlu valabil, ele nu aparțineau vânzătorului, astfel că s-a procedat la vânzarea bunului altuia, cu ignorarea dispozițiilor art. 475 și 948 din Codul civil, iar, pe de altă parte, prin exceptarea bunei-credințe de la sancțiunea nulității se pune în valoare principiul validității aparenței în drept, în situațiile în care nu există vreo cauză ilicită. Așa fiind, în opinia instanței excepția de neconstituționalitate invocată este nefondată. Potrivit dispozițiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, precum și Guvernului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată. De asemenea, în conformitate cu dispozițiile art. 18^1 din Legea nr. 35/1997, cu modificările ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al Avocatului Poporului. Guvernul arată că, în ceea ce privește art. 46 alin. (2), Curtea s-a mai pronunțat prin mai multe decizii, respingând excepția ca fiind neîntemeiată. Se apreciază că argumentele care au stat la baza acestor decizii își mențin valabilitatea, neintervenind motive care să justifice reconsiderarea soluției adoptate. Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile legale criticate nu contravin prevederilor constituționale cuprinse în art. 15 alin. (2), întrucât art. 46 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 consacră in terminis principiul bunei-credințe și pe cel al aparenței în drept într-un domeniu particular, soluția reglementată neavând caracter novator și, prin urmare, aplicabilitate retroactivă. Președinții celor două Camere nu au comunicat punctul lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile Legii nr. 47/1992, reține următoarele: Curtea Constituțională este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituția României, republicată, ale art. 1 alin. (1) și ale art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate cu care a fost sesizată. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie art. 46 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 14 februarie 2001, text de lege care are următorul conținut: - Art. 46 alin. (2): "(2) Actele juridice de înstrăinare, inclusiv cele făcute în cadrul procesului de privatizare, având ca obiect imobile preluate fără titlu valabil, sunt lovite de nulitate absolută, în afară de cazul în care actul a fost încheiat cu bună-credință." Autorii excepției susțin că dispozițiile legale criticate încalcă prevederile art. 15 alin. (2) din Constituția României, care, ulterior sesizării, a fost modificată și completată prin Legea de revizuire nr. 429/2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 758 din 29 octombrie 2003, republicată de Consiliul Legislativ, în temeiul art. 152 din Constituție, în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 767 din data de 31 octombrie 2003, cu reactualizarea denumirilor și dându-se textelor o nouă numerotare. Textul constituțional are următorul conținut: "Legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile." Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea Constituțională constată că, în realitate, critica de neconstituționalitate vizează în exclusivitate teza întâi a alin. (2) al art. 46, potrivit căreia "actele juridice de înstrăinare, [

] având ca obiect imobile preluate fără titlu valabil, sunt lovite de nulitate absolută"; or, consideră autorii excepției, o atare prevedere, prin care sunt invalidate post factum acte juridice încheiate anterior, în condiții de deplină validitate, are caracter retroactiv și, prin urmare, contravine art. 15 alin. (2) din Constituție. Curtea observă că dispozițiile art. 46 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 au mai fost supuse controlului de constituționalitate, de exemplu prin Decizia nr. 71 din 18 februarie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 211 din 1 aprilie 2003. Cu acel prilej s-a reținut că, "Întrucât este de principiu că nimeni nu poate transmite altuia mai mult decât are el însuși, respectiv «nemo plus iuris ad alium transferre potest quam ipse habit», un act de înstrăinare consimțit de un neproprietar este esențialmente viciat, fiind lipsit de eficiență juridică, se poate susține că prevederea in terminis a unei sancțiuni cu o asemenea finalitate nu are caracter retroactiv. Mai mult, examinând teza întâi a art. 46 alin. (2) prin raportare la teza a doua a aceluiași text, Curtea constată că, fără a prevedea in terminis, aceasta are în vedere actele de înstrăinare încheiate cu rea-credință, care erau sancționate cu nulitatea absolută, în lumina principiilor dreptului civil, și anterior actualei reglementări, ceea ce impune concluzia că textul de lege criticat nu are caracter novator și, prin urmare, nu retroactivează. În considerarea acestor argumente, nu instituirea nulității absolute, ca sancțiune pentru actele de înstrăinare, este relevantă pentru determinarea retroactivității textului dedus controlului, ci, așa cum consideră autorii excepției, doar o eventuală modificare post factum a calificării obiectului lor, considerat ca fiind imobil preluat fără titlu valabil, în condițiile în care la data preluării un atare titlu existase. Însă Curtea reține că art. 46 alin. (2) teza întâi nu operează nici o modificare sub acest aspect, calificarea imobilului fiind menționată exclusiv ca o condiție a incidenței sancțiunii pe care o prevede. Obiectul actului de înstrăinare, imobil preluat cu titlu sau fără titlu valabil, constituie, din perspectiva textului dedus controlului, un «dat», rezultat al aplicării altor prevederi legale, cu a căror neconstituționalitate Curtea nu a fost însă sesizată." Întrucât nu au apărut împrejurări noi care să determine schimbarea jurisprudenței Curții Constituționale în această materie, soluția adoptată în precedent, ca și considerentele pe care aceasta se întemeiază își mențin valabilitatea și în cauza de față. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, republicată, al art. 1, 2, 3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), precum și al art. 23 și art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, CURTEA În numele legii DECIDE: Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 46 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, excepție ridicată de Tudor Istrătescu și Elena Istrătescu în Dosarul nr. 1.190/2003 al Tribunalului Sibiu - Secția civilă. Definitivă și obligatorie. Pronunțată în ședința publică din data de 25 noiembrie 2003. PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. NICOLAE POPA Magistrat-asistent, Mihaela Senia Costinescu