DECIZIE nr. 321/2003

Nicolae Popa - președinte Costica Bulai - judecător Nicolae Cochinescu - judecător Constantin Doldur - judecător Kozsokar Gabor - judecător Petre Ninosu - judecător Șerban Viorel Stanoiu - judecător Lucian Stangu - judecător Ioan Vida - judecător Florentina Balta - procuror Madalina Stefania Diaconu - magistrat-asistent Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 11 lit. b) din Ordonanța Guvernului nr. 44/1997 privind transporturile rutiere, excepție ridicată de Societatea Comercială "Crownpak" - S.R.L. din Sag în Dosarul nr. 1.880/CA/2003 al Curții de Apel Timișoara - Secția comercială și de contencios administrativ. La apelul nominal răspunde partea Autoritatea Rutiera Română, prin consilier juridic Carmen Sacasean, lipsind autorul excepției, față de care procedura de citare este legal îndeplinită. Reprezentantul Autorității Rutiere Române arata ca excepția ridicată este neîntemeiată și solicita respingerea acesteia, deoarece textele legale criticate nu au legătură cu dreptul la libera circulație pe care autorul excepției îl considera încălcat. Reprezentantul Ministerului Public pune, de asemenea, concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca fiind neîntemeiată, arătând ca dreptul la libera circulație nu este încălcat prin dispozițiile art. 11 din Ordonanța Guvernului nr. 44/1997 privind transporturile rutiere, iar celelalte prevederi constituționale invocate de autorul excepției privesc ocrotirea dreptului de proprietate și regulile economiei de piața, care nu au incidența în speta. CURTEA, având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele: Prin Încheierea din 15 aprilie 2003, pronunțată în Dosarul nr. 1.880/CA/2003, Curtea de Apel Timișoara - Secția comercială și de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 11 lit. b) din Ordonanța Guvernului nr. 44/1997 privind transporturile rutiere, excepție ridicată de Societatea Comercială "Crownpak" - S.R.L. din Sag într-o cauza de contencios administrativ, în contradictoriu cu Autoritatea Rutiera Română. În motivarea excepției, autorul acesteia susține ca dispozițiile art. 11 lit. b) din Ordonanța Guvernului nr. 44/1997, care condiționeaza desfășurarea transportului rutier în interes propriu de includerea în obiectul de activitate al societății comerciale a activității de transport rutier, împiedica folosirea mijloacelor de transport aflate în proprietatea societății comerciale, dacă aceasta nu are ca obiect de activitate și transportul, incalcand astfel prevederile art. 25 alin. (1), referitoare la dreptul la libera circulație, ale art. 41 alin. (1) privind garantarea dreptului de proprietate, ale art. 134 și 135 din Constituție. Curtea de Apel Timișoara - Secția comercială și de contencios administrativ considera ca ridicarea excepției este nejustificată, întrucât condițiile impuse de art. 11 din Ordonanța Guvernului nr. 44/1997 nu ingradesc exercițiul dreptului la libera circulație, consacrat de art. 25 alin. (1) din Constituție, și nu sunt contrare nici prevederilor constituționale ale art. 41 alin. (1) și ale art. 134. În conformitate cu dispozițiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate. Președintele Camerei Deputaților considera ca excepția ridicată nu este intemeiata, având în vedere ca art. 11 lit. b) din Ordonanța Guvernului nr. 44/1997 nu condiționeaza desfășurarea unui transport în interes propriu de calitatea de operator de transport, neingradind exercițiul dreptului la libera circulație, prevăzut de art. 25 alin. (1) din Constituție. Nici dreptul de proprietate, garantat prin art. 41 alin. (1) din Legea fundamentală, nu este atins, întrucât orice persoană fizica sau juridică se poate bucura de folosință mijloacelor de transport pe care le deține, cu condiția ca aceasta activitate sa nu constituie transport public. De asemenea, nu sunt incalcate nici prevederile art. 134 și 135 din Constituție, deoarece ordonanța criticata se referă exclusiv la activitatea operatorilor de transport. Guvernul apreciază ca excepția ridicată nu este intemeiata. Arata, în acest sens, ca textul de lege criticat nu contravine dreptului la libera circulație al cetățenilor, "necuprinzand dispoziții care să vizeze acest drept, ci se referă la una din condițiile în care operatorii de transport realizează transportul rutier în interes propriu". Dispozițiile art. 41 alin. (1), ale art. 134 alin. (1) și (2) și ale art. 135 alin. (1) și (6) din Constituție nu sunt incidente în cauza, iar sub aspectul criticii referitoare la inserarea transportului în obiectul de activitate a societății comerciale, considerată de autorul excepției ca fiind o obligație, excepția apare ca inadmisibila, întrucât o asemenea obligație "nu este prevăzută, în mod expres, în ordonanța". Președintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Președintelui Camerei Deputaților și Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părților, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele: Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 11 lit. b) din Ordonanța Guvernului nr. 44/1997 privind transporturile rutiere, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 222 din 29 august 1997, modificată și completată prin Ordonanța Guvernului nr. 73/1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 313 din 27 august 1998, prima ordonanța aprobată cu modificări și completări, iar cea de-a doua respinsă prin Legea nr. 105/2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 299 din 30 iunie 2000. Textul de lege criticat are următoarea redactare: Art. 11 - "Transportul rutier în folos propriu este efectuat fără încasarea unui tarif sau a echivalentului în natura ori în servicii al acestuia și se realizează, în principal, în următoarele condiții: [

]

b) este o activitate accesorie sau auxiliara a celorlalte activități ale operatorului de transport;"

În susținerea excepției ridicate, autorul acesteia a invocat încălcarea următoarelor prevederi constituționale: - Art. 25 alin. (1): "Dreptul la libera circulație, în țara și în străinătate, este garantat. Legea stabilește condițiile exercitării acestui drept."; - Art. 41 alin. (1): "Dreptul de proprietate, precum și creanțele asupra statului, sunt garantate. Conținutul și limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege."; - Art. 134: "(1) Economia României este economie de piața.

(2) Statul trebuie să asigure:

a) libertatea comerțului, protecția concurentei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producție;

b) protejarea intereselor naționale în activitatea economică, financiară și valutară;

c) stimularea cercetării științifice naționale;

d) exploatarea resurselor naturale, în concordanta cu interesul național;

e) refacerea și ocrotirea mediului înconjurător, precum și menținerea echilibrului ecologic;

f) crearea condițiilor necesare pentru creșterea calității vieții.";

- Art. 135: "(1) Statul ocrotește proprietatea.

(2) Proprietatea este publică sau privată.

(3) Proprietatea publică aparține statului sau unităților administrativ-teritoriale.

(4) Bogățiile de orice natura ale subsolului, căile de comunicație, spațiul aerian, apele cu potențial energetic valorificabil și acelea ce pot fi folosite în interes public, plajele, marea teritorială, resursele naturale ale zonei economice și ale platoului continental, precum și alte bunuri stabilite de lege, fac obiectul exclusiv al proprietății publice.

(5) Bunurile proprietate publică sunt inalienabile. În condițiile legii, ele pot fi date în administrare regiilor autonome ori instituțiilor publice sau pot fi concesionate ori închiriate.

(6) Proprietatea privată este, în condițiile legii, inviolabilă."

Analizând textul de lege care constituie obiectul excepției de neconstituționalitate, cu raportare la prevederile constituționale invocate, Curtea constata ca dispozițiile legale criticate nu au nici o legătură cu dreptul la libera circulație. Art. 25 alin. (1) din Legea fundamentală garantează dreptul persoanelor la libera circulație, drept care se exercită în condițiile stabilite de lege, fără nici o legătură cu activitatea de transport de mărfuri, bunuri sau persoane. O eventuala restrangere a exercițiului dreptului de proprietate, în sensul că proprietarii unor mijloace de transport nu le pot folosi în mod liber, s-ar putea retine numai dacă textul de lege criticat ar avea înțelesul pe care îl atribuie autorul excepției. Or, Ordonanța Guvernului nr. 44/1997, în forma sa actuala, nu reglementează utilizarea în interes propriu sau personal a tuturor mijloacelor de transport rutier, indiferent de deținătorii lor, ci numai activitățile de transport rutier efectuate de operatorii de transport autorizați și licentiati în acest scop. În acest sens art. 8 din ordonanța prevede că "operatorii de transport rutier pot efectua transporturi rutiere publice și/sau în interes propriu în condițiile prezentei ordonanțe". Art. 9 și 11 prevăd condițiile în care se efectuează transportul rutier public, respectiv transportul rutier în interes propriu. Ambele articole se referă exclusiv la operatorii de transport rutier, fără a îngrădi dreptul altor persoane de a utiliza pentru transport în folos propriu sau personal mijloacele de transport pe care acestea le dețin cu titlu legal. În consecința, textul de lege criticat nu ingradeste exercițiul dreptului de proprietate garantat de art. 41 alin. (1), nu atinge principiile ocrotirii în mod egal de lege și al inviolabilitatii proprietății private, prevăzute de art. 41 alin. (2) și de art. 135 alin. (6), și nu lezeaza nici cerințele economiei de piața, înscrise în art. 134 din Constituție. Fața de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (1) și (3) și al art. 25 alin. (1) și (3) din Legea nr. 47/1992, republicată, CURTEA În numele legii DECIDE: Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 11 lit. b) din Ordonanța Guvernului nr. 44/1997 privind transporturile rutiere, excepție ridicată de Societatea Comercială "Crownpak" - S.R.L. din Sag în Dosarul nr. 1.880/CA/2003 al Curții de Apel Timișoara - Secția comercială și de contencios administrativ. Definitivă și obligatorie. Pronunțată în ședința publică din data de 9 septembrie 2003. PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. NICOLAE POPA Magistrat-asistent, Madalina Stefania Diaconu