DECIZIE nr. 152/2003

Nicolae Popa - președinte Costica Bulai - judecător Nicolae Cochinescu - judecător Constantin Doldur - judecător Kozsokar Gabor - judecător Petre Ninosu - judecător Șerban Viorel Stanoiu - judecător Lucian Stangu - judecător Ioan Vida - judecător Florentina Balta - procuror Maria Bratu - magistrat-asistent Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. III din Ordonanța Guvernului nr. 38/2002 pentru modificarea și completarea Legii nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, aprobată cu modificări prin Legea nr. 82/2003, excepție ridicată de Societatea Comercială "Reconversie și Valorificare Active" - S.A., lichidator al Băncii Internaționale a Religiilor - Agenția Dragasani, în Dosarul nr. 241/F/2000 al Tribunalului Olt - Secția comercială și de contencios administrativ. La apelul nominal este prezent autorul excepției, prin consilier juridic. Lipsesc celelalte părți, față de care procedura de citare este legal îndeplinită. Reprezentantul autorului excepției solicita admiterea acesteia, arătând ca dispozițiile art. III din Ordonanța Guvernului nr. 38/2002 contravin prevederilor art. 21 din Constituție, întrucât, prin suspendarea procedurii speciale prevăzute de Legea nr. 64/1995 la cererea instituției publice implicate, se paralizeaza orice posibilitate a creditorilor de a-și exercită drepturile procesuale și de a-și recupera creanțele de la debitori. Se arata ca aceste dispoziții contravin și prevederilor art. 49 alin. (2) din Legea fundamentală, deoarece obliga judecătorul-sindic de a dispune închiderea procedurii reorganizării judiciare și a falimentului la cererea instituției publice implicate în privatizarea societății. Și, în sfârșit, se mai arata ca dispozițiile legale atacate sunt în contradictie și cu prevederile art. 134 alin. (2) lit. a) din Constituție, deoarece creează un regim preferențial instituțiilor publice și defavorizeaza celelalte categorii de creditori. În susținerea celor de mai sus, depune note scrise. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca fiind nefondata. Se arata ca art. III din Ordonanța Guvernului nr. 38/2002 permite judecătorului-sindic sa suspende procedura judiciară a falimentului. Aceasta măsura este temporară, fiind luată până la privatizarea societății sau pentru o perioadă de cel mult un an, cu posibilitatea de a fi prelungită cu încă un an numai în cazuri temeinic justificate. În consecința, nu sunt incalcate prevederile constituționale invocate de autorul excepției. CURTEA, având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele: Prin Încheierea din 1 iulie 2002, pronunțată în Dosarul nr. 241/F/2000, Tribunalul Olt - Secția comercială și de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. III din Ordonanța Guvernului nr. 38/2002 pentru modificarea și completarea Legii nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, aprobată cu modificări prin Legea nr. 82/2003, excepție ridicată de Societatea Comercială "Reconversie și Valorificare Active" - S.A., lichidator al Băncii Internaționale a Religiilor - Agenția Dragasani. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține ca prevederile criticate încalcă principiul liberului acces la justiție consacrat de art. 21 din Constituția României. În opinia autorului excepției liberul acces la justiție înseamnă "posibilitatea juridică a persoanei de a avea acces atât la structurile justiției, cat și la mijloacele procedurale de infaptuire a acesteia". Aceasta deoarece - în opinia autorului excepției - "deschiderea procedurii prevăzute de Legea nr. 64/1995 suspenda toate celelalte acțiuni judiciare sau extrajudiciare îndreptate împotriva debitorului sau a averii sale, urmând ca recuperarea creanțelor să se facă exclusiv în cadrul acestei proceduri"; potrivit art. III alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 38/2002, creditorii sunt puși - în aceeași argumentare - "în fața imposibilității obiective de a-și mai putea realiza creanțele, împotriva debitorilor, întrucât, potrivit alin. (4) al art. III, în urma privatizării societății judecătorul-sindic va dispune, la cererea instituției publice implicate, închiderea procedurii în temeiul contractului de vânzare a acțiunilor, iar închiderea procedurii are ca efect descărcarea debitorului de obligațiile pe care acesta le avea înainte de deschiderea ei". S-ar încalcă, în opinia autorului excepției, art. 21, 49 și art. 134 alin. 2 lit. a) și b) din Constituție. Instanța de judecată considera ca din modul de redactare a art. III din Ordonanța Guvernului nr. 38/2002 nu s-ar putea retine încălcarea art. 21 din Constituție, întrucât nimic nu îl împiedica pe autorul excepției - ca de altfel și pe ceilalți creditori - să se adreseze cu cereri în justiție pentru apărarea drepturilor, a libertăților și intereselor lor legitime, în cazul de fața cu o noua cerere intemeiata pe Legea nr. 64/1995. Se arata ca nici celelalte texte constituționale invocate nu sunt incalcate. Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate. Guvernul apreciază ca excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Se considera ca, potrivit alin. (4) al art. III din ordonanța, închiderea procedurii se va pronunța condiționat de prevederile contractului de privatizare, care va trebui sa cuprindă clauze privind modul de satisfacere a creditorilor societății comerciale privatizate, mai ales a creditorilor privati, deoarece societatea în cauza poate fi scutită de la plata obligațiilor bugetare. Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părților prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele: Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constata ca, ulterior sesizării, Ordonanța Guvernului nr. 38 din 30 ianuarie 2002 pentru modificarea și completarea Legii nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului a fost aprobată cu modificări prin Legea nr. 82/2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 194 din 26 martie 2003. Aceste modificări privesc și alin. (1) al art. III din aceasta ordonanța. În practica sa jurisdicțională Curtea Constituțională a statuat în mod constant ca, atunci când după ridicarea excepției de neconstituționalitate dispoziția legală a fost modificată, excepția poate să fie examinata, dacă textul legal, în noua sa redactare, conserva substanța reglementării inițiale. De aceea, având în vedere ca aceasta cerința este îndeplinită, Curtea urmează să se pronunțe asupra excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. III din Ordonanța Guvernului nr. 38 din 30 ianuarie 2002 pentru modificarea și completarea Legii nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 95 din 2 februarie 2002, în forma modificată prin Legea nr. 82/2003, dispoziții care au următorul conținut: "(1) Exercițiul acțiunilor sau, după caz, efectuarea procedurilor prevăzute de Legea nr. 64/1995 se suspenda, la cererea instituției publice implicate, față de societățile comerciale la care statul sau o autoritate a administrației publice locale deține majoritatea din capitalul social, care înregistrează obligații bugetare de peste jumătate din totalul datoriilor înscrise în evidența contabilă, aflate în proces de privatizare, cuprinse în programe speciale care să conducă la creșterea atractivității acestora pentru privatizare ori pentru care s-au înregistrat scrisori de intenție pentru achiziționarea pachetului de acțiuni.

(2) Suspendarea va fi pronunțată de instanța competența pentru o perioadă de un an, care va putea fi prelungită, în cazuri temeinic justificate, cu maximum un an.

(3) În termen de 15 zile de la pronunțarea hotărârii de suspendare, administratorul sau, după caz, lichidatorul va fi obligat să prezinte instituției publice implicate un raport cu privire la ansamblul operațiunilor efectuate în cursul procedurii de lichidare judiciară.

(4) În urma privatizării societății prin vânzarea pachetului majoritar de acțiuni, judecătorul-sindic va pronunța, la cererea instituției publice implicate, o încheiere prin care va dispune închiderea procedurii în temeiul prevederilor contractului de vânzare a acțiunilor."

Critica de neconstituționalitate a textelor de lege menționate se bazează, în esenta, pe susținerea potrivit căreia instituirea acestui motiv de suspendare a procedurilor prevăzute de Legea nr. 64/1995 încalcă dreptul de acces liber la justiție, consacrat de art. 21 al Constituției, dispozițiile art. 49 alin. (2) privind restrangerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, precum și dispozițiile art. 134 alin. (2) lit. a) și b), potrivit căruia statul trebuie să asigure libertatea comerțului, protecția concurentei loiale și protejarea intereselor naționale în activitatea economică, financiară și valutară, din Constituție. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constata ca asupra constituționalității dispozițiilor art. III din Ordonanța Guvernului nr. 38/2002, raportate la textele din Constituție invocate de autorul excepției, s-a pronunțat prin mai multe decizii, ca, de exemplu, Decizia nr. 211 din 10 iulie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 782 din 28 octombrie 2002, și Decizia nr. 115 din 18 martie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 225 din 3 aprilie 2003. În considerentele acestor decizii, Curtea a reținut ca suspendarea exercitării acțiunilor sau, după caz, a procedurilor prevăzute de Legea nr. 64/1995 nu încalcă principiul liberului acces la justiție dat fiind ca, prin însăși natura ei, această măsură constituie un act judiciar de decizie, adoptat de instanța competența, pe o perioadă limitată, potrivit art. III alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 38/2002, după constatarea de către judecător a îndeplinirii condițiilor prevăzute în alin. (1) al aceluiași articol. În același sens, Curtea a reținut ca procedura, suspendată pe cale judiciară, urmează să se inchida tot pe cale judiciară, fie în condițiile prevăzute de art. 117 și următoarele din Legea nr. 64/1995, dacă nu s-a realizat privatizarea, fie în condițiile prevăzute de art. III alin. (4) din Ordonanța Guvernului nr. 38/2002, în urma privatizării prin vânzarea pachetului majoritar de acțiuni. De asemenea, Curtea a reținut ca titularii drepturilor de creanta care au solicitat deschiderea procedurii față de societatea comercială ajunsă în incapacitate de plată au posibilitatea ca, la închiderea procedurii speciale prevăzute de art. III din Ordonanța Guvernului nr. 38/2002, să își recupereze creanțele pe baza prevederilor contractului de privatizare sau, în condițiile dreptului comun, de la succesorii societății privatizate. Asadar, atât măsura suspendării, cat și închiderea procedurii prevăzute de lege au loc într-un cadru judiciar, în fața instanței competente, neputându-se retine, în consecința, ca prin textul de lege care formează obiectul excepției de neconstituționalitate s-ar restrânge exercițiul dreptului sau însuși dreptul de liber acces la justiție. Pentru aceleași considerente, Curtea Constituțională a statuat ca dispozițiile art. III din Ordonanța Guvernului nr. 38/2002 nu sunt contrare prevederilor art. 49 din Constituție, întrucât textul criticat este un text de procedura - deci fără efect cu privire la dreptul substanțial al creditorilor -, iar potrivit art. 125 alin. (3) din Constituție, reglementarea procedurilor judiciare este de competența legiuitorului. Și, în sfârșit, prin aceeași decizie a statuat ca aceste dispoziții nu contravin prevederilor art. 134 alin. (2) lit. a) și b) din Constituție, deoarece măsura suspendării răspunde tocmai exigenței formulate de Legea fundamentală, fiind menita sa salveze societățile comerciale în dificultate și capitalurile acestora, pentru a-și putea îndeplini în continuare funcțiile economice pentru care au fost create - deci pentru a asigura libertatea comerțului -, precum și toate obligațiile ce decurg din aceste funcții, inclusiv aceea de a-și achită obligațiile față de creditori. Atât considerentele, cat și soluția din aceste decizii își păstrează valabilitatea și în prezenta cauza, neintervenind elemente noi de natura a determina o reconsiderare a jurisprudenței Curții. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) și al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, cu majoritate de voturi, CURTEA În numele legii DECIDE: Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. III din Ordonanța Guvernului nr. 38/2002 pentru modificarea și completarea Legii nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, aprobată cu modificări prin Legea nr. 82/2003, excepție ridicată de Societatea Comercială "Reconversie și Valorificare Active" - S.A., lichidator al Băncii Internaționale a Religiilor - Agenția Dragasani, în Dosarul nr. 241/F/2000 al Tribunalului Olt - Secția comercială și de contencios administrativ. Pronunțată în ședința publică din data de 17 aprilie 2003. PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. NICOLAE POPA Magistrat-asistent, Maria Bratu