DECIZIE nr. 43/2003

Nicolae Popa - președinte Costica Bulai - judecător Nicolae Cochinescu - judecător Constantin Doldur - judecător Kozsokar Gabor - judecător Petre Ninosu - judecător Șerban Viorel Stanoiu - judecător Lucian Stangu - judecător Ioan Vida - judecător Paula C. Pantea - procuror Maria Bratu - magistrat-asistent Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 8 alin. (3) și ale art. 9 alin. (1) din Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările ulterioare, ale art. 3 alin. (1) din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997, cu modificările ulterioare, precum și ale art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 22 decembrie 1989. Excepția a fost ridicată de Veronica-Lidia Apostolescu în Dosarul nr. 7.912/2001 al Judecătoriei Slobozia. La apelul nominal este prezenta, prin avocat, Irina Stoenescu, mostenitoarea autorului excepției, lipsind celelalte părți, față de care procedura de citare este legal îndeplinită. Avocatul autorului excepției solicita admiterea excepției, arătând ca dispozițiile legale atacate contravin prevederilor art. 16 alin. (1) și ale art. 41 alin. (1), alin. (2) teza întâi și alin. (3) din Constituție, întrucât consfințesc măsurile abuzive reglementate prin Legea nr. 187/1945 privind înfăptuirea reformei agrare. Arata ca prin reconstituirea dreptului de proprietate în limita a 50 ha pentru terenurile agricole și 10 ha pentru terenurile forestiere, potrivit Legii nr. 18/1991, republicată, cu modificările ulterioare, precum și prin excluderea foștilor proprietari ai acestora de la plata despăgubirilor potrivit art. 8 din Legea nr. 10/2001 se realizează în fapt o "expropriere" a acestei categorii de proprietari. În acest fel se face o discriminare între cetățenii care au avut o proprietate imobiliară și beneficiază de despăgubiri și cei care au fost proprietari funciari și au fost excluși de la plata despăgubirilor. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției, ca neîntemeiată, arătând ca, asupra constituționalității art. 8 alin. (3) și art. 9 alin. (1) din Legea nr. 18/1991, Curtea s-a pronunțat prin deciziile nr. 127/1996 și 155/1999, statuand ca aceste dispoziții sunt constituționale; nu exista temeiuri pentru reconsiderarea jurisprudenței. În ceea ce privește critica de neconstituționalitate referitoare la dispozițiile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, arata ca în jurisprudenta sa Curtea a statuat în mod constant ca este dreptul suveran al legiuitorului de a stabili obiectul și întinderea reglementării cuprinse într-o lege. CURTEA, având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele: Prin Încheierea din 26 martie 2002, pronunțată în Dosarul nr. 7.912/2001, Judecătoria Slobozia a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 8 alin. (3) și ale art. 9 alin. (1) din Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările ulterioare, ale art. 3 alin. (1) din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997, cu modificările ulterioare, precum și ale art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 22 decembrie 1989, excepție ridicată de Veronica-Lidia Apostolescu. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține ca "se impune a se considera neconstituționale prevederile din Legea fondului funciar care limitează la 50 ha reconstituirea dreptului de proprietate, precum și dispozițiile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 care exclud de la aplicarea acestei legi pe foștii proprietari de terenuri și bunuri agricole care au avut mai mult de 50 ha teren și li s-a aplicat Legea nr. 187/1945 ". În opinia autorului excepției, aceste reglementări încalcă art. 41 și art. 16 alin. (1) din Constituție, texte care garantează dreptul de proprietate și, respectiv, consacra egalitatea cetățenilor în fața legii și a autorităților publice. Instanța de judecată își exprima opinia în sensul respingerii excepției de neconstituționalitate, arătând ca textele legale criticate nu contravin prevederilor constituționale invocate, ci, dimpotriva, aceste reglementări realizează "o reparatie a dreptului de proprietate și de moștenire asupra pământului, drepturi ce au fost incalcate în procesul cooperativizarii agriculturii". Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate. De asemenea, în conformitate cu dispozițiile art. 18^1 din Legea nr. 35/1997, cu modificările ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al instituției Avocatul Poporului. Guvernul, în punctul sau de vedere, considera ca excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Este invocată jurisprudenta Curții Constituționale, care a statuat ca legiuitorul are, potrivit art. 58 alin. (1) din Constituție, dreptul suveran de a-și alege atât obiectul, cat și întinderea reglementării date prin lege ori de a amana reglementarea, printr-o lege ulterioară, a unor situații juridice necuprinse în legea inițială. Avocatul Poporului apreciază ca dispozițiile legale criticate nu contravin prevederilor constituționale. Precizează ca asupra constituționalității dispozițiilor art. 8 din Legea nr. 18/1991 Curtea s-a pronunțat prin Decizia nr. 127/1997, statuand ca reglementările cuprinse în Legea nr. 18/1991 au ca scop reconstituirea dreptului de proprietate sau constituirea acestuia în favoarea foștilor cooperatori, a moștenitorilor acestora și a altor persoane, care la data intrării în vigoare a legii nu aveau calitatea de proprietari. Referitor la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, arata ca, prin neincluderea sub incidența Legii nr. 10/2001 a terenurilor al căror regim juridic este reglementat prin Legea nr. 18/1991 și prin Legea nr. 1/2000, legiuitorul nu a creat o discriminare între persoanele îndreptățite să solicite constituirea sau reconstituirea dreptului de proprietate. Reglementarea distinctă a situației terenurilor agricole și forestiere a fost facuta de legiuitor în interesul proprietarilor, fără discriminare. Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului și cel al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele: Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 8 alin. (3) și ale art. 9 alin. (1) din Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările ulterioare, ale art. 3 alin. (1) din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997, cu modificările ulterioare, precum și ale art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 22 decembrie 1989. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constata ca Legea nr. 1/2000 a fost modificată și completată prin Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 102/2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 350 din 29 iunie 2001. În urma acestor modificări alin. (1) al art. 3 din Legea nr. 1/2000 a devenit alin. (2). Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 102/2001 a fost la rândul ei aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 400 din 17 iunie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 9 iulie 2002. Cu privire la soluționarea excepției de neconstituționalitate a unei dispoziții legale modificate ulterior ridicării excepției, prin Decizia Plenului Curții Constituționale nr. III din 31 octombrie 1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 259 din 9 noiembrie 1995, Curtea a statuat ca, în cazul în care, după invocarea unei excepții de neconstituționalitate în fața instanțelor judecătorești, prevederea legală supusă controlului a fost modificată, Curtea Constituțională se pronunța asupra constituționalității prevederii legale, în noua sa redactare, numai dacă soluția legislativă din legea sau ordonanța modificată este, în principiu, aceeași cu cea dinaintea modificării. Curtea observa ca textul alin. (2) al art. 3 din Legea nr. 1/2000 a suferit modificări, pastrandu-se însă soluția legislativă de principiu. Astfel, în redactarea data prin legea de aprobare a Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 102/2001, acest text ce urmează a fi supus controlului de constituționalitate are următorul conținut: "(2) Reconstituirea dreptului de proprietate pentru persoanele fizice prevăzute la art. 9 alin. (1) din Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările ulterioare, se face pentru diferența dintre suprafața primită de familie și cea adusă în cooperativa agricolă de producție sau preluată în orice mod de aceasta, dar nu mai mult de 50 ha de proprietar deposedat." De asemenea, Curtea retine ca, după republicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1 din 5 ianuarie 1998, Legea nr. 18/1991 a fost modificată și completată prin mai multe acte normative, care însă nu vizează articolele din prezenta excepție de neconstituționalitate, care au următorul conținut: - Art. 8 alin. (3): "Stabilirea dreptului de proprietate se face, la cerere, prin eliberarea unui titlu de proprietate în limita unei suprafețe minime de 0,5 ha pentru fiecare persoana indreptatita, potrivit prezentei legi, și de maximum 10 ha de familie, în echivalent arabil."; - Art. 9 alin. (1): "Persoanele cărora li s-a reconstituit dreptul de proprietate în limita suprafeței de teren de 10 ha de familie, în echivalent arabil, pot cere reconstituirea dreptului de proprietate și pentru diferența dintre aceasta suprafața și cea pe care au adus-o în cooperativa agricolă de producție sau care a fost preluată în orice mod de aceasta, până la limita suprafeței prevăzute la art. 3 lit. h) din Legea nr. 187/1945 pentru înfăptuirea reformei agrare, de familie, indiferent dacă reconstituirea urmează să se facă în mai multe localități sau de la autori diferiți." De asemenea, excepția are ca obiect și dispozițiile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, al căror conținut este următorul: "(1) Nu intra sub incidența prezentei legi terenurile al căror regim juridic este reglementat prin Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, și prin Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997." Criticile de neconstituționalitate vizează încălcarea, prin textele de lege criticate, a prevederilor cuprinse în art. 16 și în art. 41 alin. (1) și (2) din Legea fundamentală. Examinând critica de neconstituționalitate referitoare la încălcarea art. 41 din Constituție, Curtea constata ca aceasta nu poate fi primită. Curtea Constituțională, în jurisprudenta sa, de exemplu, prin Decizia nr. 136 din 21 octombrie 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 448 din 24 noiembrie 1998, a statuat următoarele: "Chiar dacă naționalizarea sau alte moduri prin care, sub imperiul unor legi anterioare, a luat naștere dreptul de proprietate al statului nu sunt corespunzătoare prevederilor Constituției, dreptul subiectiv de proprietate al statului, constituit potrivit reglementărilor legale anterioare actualei legi fundamentale, nu este stins ca efect al intrării în vigoare a acesteia, independent de modificările aduse regimului juridic al proprietății. Asa fiind, [

] dreptul fostului proprietar de a i se restitui imobilul se naște în viitor, prin aplicarea prevederilor legale care îi reconstituie acest drept. Prevederile privind garantarea și ocrotirea proprietății, potrivit art. 41 din Constituție, se aplică numai după reconstituirea sau constituirea dreptului de proprietate." Considerentele din aceasta decizie își păstrează valabilitatea și în prezenta cauza, neexistand elemente de natura a determina o reconsiderare a jurisprudenței Curții. Curtea constata, de asemenea, ca aspectul invocat de autorul excepției, potrivit căruia prin limitarea suprafeței restituite pe fiecare titular deposedat, la 50 ha pentru terenurile agricole și 10 ha pentru terenurile forestiere, potrivit Legii nr. 18/1991, republicată, cu modificările ulterioare, precum și prin excluderea foștilor proprietari ai acestora de la plata despăgubirilor potrivit art. 8 din Legea nr. 10/2001 se realizează în fapt o "expropriere" a acestei categorii de proprietari, se referă la o soluție legislativă care corespunde unei optiuni politice ce tine de competența legiuitorului, nefiind o problemă de contencios constituțional. Referitor la critica de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 3 alin. (2) din Legea nr. 1/2000, pe motiv că nu au în vedere și terenurile ce au fost trecute în proprietatea statului potrivit Legii nr. 187/1945 privind înfăptuirea reformei agrare, Curtea constata, de asemenea, ca aceasta este neîntemeiată, urmând a fi respinsă. Potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicată, "În exercitarea controlului, Curtea Constituțională se pronunța numai asupra problemelor de drept, fără a putea modifica sau completa prevederea legală supusă controlului [

]", iar în conformitate cu art. 58 alin. (1) din Constituție, "Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român și unica autoritate legiuitoare a tarii". Curtea constata ca este dreptul suveran al legiuitorului de a aprecia întinderea și amploarea măsurilor pe care le stabilește prin lege, iar sub aspectele practice pe care le-ar presupune o apreciere asupra oportunității vreunei măsuri reparatorii, Curtea nu numai că nu s-ar putea pronunța, dar, în principiu, n-ar putea, desigur, sa completeze sau sa schimbe măsuri legislative existente, devenind astfel "legislator pozitiv". De altfel, nu revine Curții Constituționale aprecierea caracterului măsurilor de reforma agrară din 1945. Ele au fost anterioare perioadei care face obiectul reparațiilor dispuse prin legile ce fac obiectul criticilor de neconstituționalitate. Și, în sfârșit, cu privire la criticile de neconstituționalitate vizând încălcarea dispozițiilor art. 16 alin. (1) din Constituție, care consacra principiul egalității în drepturi a cetățenilor, Curtea observa ca textele legale criticate nu stabilesc vreo distincție sau discriminare în sensul celor arătate de către autorul excepției, astfel că nu se poate retine încălcarea art. 16 din Constituție. De altfel, asupra constituționalității dispozițiilor art. 8 alin. (2) și ale art. 9 alin. (1) din Legea nr. 18/1991, republicată, cu modificările ulterioare, raportate la art. 16 alin. (1) din Constituție, Curtea s-a pronunțat prin Decizia nr. 155 din 12 octombrie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 600 din 8 decembrie 1999, statuand ca aceste dispoziții nu contravin Legii fundamentale. Atât considerentele, cat și soluția din aceasta decizie își păstrează valabilitatea și în prezenta cauza, neintervenind elemente noi care să determine o reconsiderare a jurisprudenței Curții. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) și al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, CURTEA În numele legii DECIDE: Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 8 alin. (3) și ale art. 9 alin. (1) din Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările ulterioare, ale art. 3 alin. (2) din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997, modificată și completată prin Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 102/2001, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 400/2002, precum și ale art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, excepție ridicată de Veronica-Lidia Apostolescu în Dosarul nr. 7.912/2001 al Judecătoriei Slobozia. Definitivă și obligatorie. Pronunțată în ședința publică din data de 4 februarie 2003. PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. NICOLAE POPA Magistrat-asistent, Maria Bratu ────────────