DECIZIE nr. 339/2002

Nicolae Popa - președinte Costica Bulai - judecător Nicolae Cochinescu - judecător Constantin Doldur - judecător Kozsokar Gabor - judecător Petre Ninosu - judecător Șerban Viorel Stanoiu - judecător Lucian Stangu - judecător Ioan Vida - judecător Paula C. Pantea - procuror Maria Bratu - magistrat-asistent Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 26 alin. 3 din Legea nr. 112/1995 pentru reglementarea situației juridice a unor imobile cu destinația de locuințe, trecute în proprietatea statului, excepție ridicată de Rada Barbulea și Sorin Barbulea în Dosarul nr. 4.927/2001 al Curții de Apel București Secția a IV-a civilă. La apelul nominal este prezent Sorin Barbulea, lipsind celelalte părți, față de care procedura de citare este legal îndeplinită. Partea prezenta solicita admiterea excepției pentru aceleași motive arătate în notele scrise depuse la instanța. Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea excepției, arătând ca textul criticat nu contravine prevederilor constituționale. CURTEA, având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele: Prin Încheierea din 25 februarie 2002, pronunțată în Dosarul nr. 4.927/2001, Curtea de Apel București - Secția a IV-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 26 alin. 3 din Legea nr. 112/1995 pentru reglementarea situației juridice a unor imobile cu destinația de locuințe, trecute în proprietatea statului, excepție ridicată de Rada Barbulea și Sorin Barbulea într-un proces de revendicare. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține ca dispozițiile legale criticate contravin prevederilor art. 41 alin. (1) și (6) din Constituție. În opinia autorilor excepției, prin rămânerea în proprietatea statului a terenurilor care depășesc suprafața aferentă construcțiilor, "proprietarii, atât persoane fizice cat și stat, sunt puși în imposibilitatea de a respecta art. 41 alin. (6), ce prevede că dreptul de proprietate obliga la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii sau obiceiului, revin proprietarului". Or, susțin aceștia, "legile și obiceiurile tarii impun ca dotările edilitare din curți ca și căile de acces să fie reparate de deținătorul clădirii, nu de un proprietar exterior, statul, care nu va executa niciodată asemenea obligații". Mai mult, susțin aceștia, "parcelele imobiliare din orașe sunt de dimensiuni modeste, nejustificand fragmentarea proprietății". De asemenea, autorii excepției susțin ca aceste texte sunt în contradictie și cu prevederile art. 13 și 21 din aceeași lege. Curtea de Apel București - Secția a IV-a civilă apreciază ca excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât norma criticata nu contravine prevederilor art. 41 alin. (1) și (6) din Constituție. Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. Guvernul considera excepția ca fiind neîntemeiată, arătând ca textul legal criticat nu contravine prevederilor art. 41 alin. (1) din Constituție, întrucât stabilirea "limitelor materiale" ale dreptului de proprietate este, potrivit prevederilor constituționale, de competența legiuitorului. Se arata ca modalitatea în care legiuitorul a înțeles sa stabilească măsurile cu caracter reparator și regimul juridic al bunurilor intrate în proprietatea statului este o problemă de opțiune legislativă. Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctul lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele: Curtea Constituțională este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate cu care a fost legal sesizată. Obiectul excepției îl constituie dispozițiile art. 26 alin. 3 din Legea nr. 112/1995 pentru reglementarea situației juridice a unor imobile cu destinația de locuințe, trecute în proprietatea statului, dispoziții care au următorul conținut: "Suprafețele de teren preluate de stat sau de alte persoane juridice, aflate la data de 22 decembrie 1989 în posesia acestora și care depășesc suprafața aferentă construcțiilor, rămân în proprietatea statului." Autorii excepției critica textul ce face obiectul controlului de constituționalitate pe motiv ca acesta ar încalcă prevederile art. 41 alin. (1) și (6) din Legea fundamentală. Examinând criticile de neconstituționalitate, Curtea constata ca sunt neintemeiate, urmând să fie respinse.

Legea nr. 112/1995 are ca obiect reglementarea măsurilor reparatorii în folosul foștilor proprietari ai imobilelor cu destinația de locuințe, trecute cu titlu în proprietatea statului ori în proprietatea unor persoane juridice după 6 martie 1945. Printre alte condiții este prevăzută aceea ca imobilele să se fi aflat la 22 decembrie 1989 în posesia statului ori a altor persoane juridice. Acest act normativ vizează deci acea categorie de bunuri, existente în patrimoniul statului, dobândite în perioada comunista prin acte juridice valabile în raport cu reglementările atunci în vigoare. Tocmai de aceea, astfel cum a statuat Curtea Constituțională prin Decizia nr. 73/1995, trebuie să se recunoască statului dreptul de a hotărî neingradit asupra regimului juridic al bunurilor intrate în patrimoniul sau în baza unor titluri conforme cu legislația existenta în momentul dobândirii lor, precum și de a stabili modul în care - prin restituire în natura, prin plata unor despăgubiri sau în orice alta modalitate - foștii proprietari sau moștenitorii acestora vor beneficia de reparații pentru prejudiciile suferite prin aplicarea unor prevederi legislative în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989. În consecința, chiar dacă naționalizarea sau alte moduri prin care, sub imperiul unor legi anterioare, a luat naștere dreptul de proprietate al statului nu sunt corespunzătoare prevederilor Constituției, dreptul subiectiv de proprietate al statului, constituit potrivit reglementărilor legale anterioare actualei Legi fundamentale, nu este stins ca efect al intrării în vigoare a acesteia, independent de modificările aduse regimului juridic al proprietății. Asa fiind, se arata în decizia menționată a Curții, dreptul fostului proprietar de a i se restitui imobilul se naște în viitor, prin aplicarea prevederilor legale care îi reconstituie acest drept. Prevederile privind garantarea și ocrotirea proprietății, potrivit art. 41 din Constituție, se aplică numai după reconstituirea sau constituirea dreptului de proprietate. Considerentele acestei decizii sunt valabile și în cauza de fața, neintervenind elemente noi de natura sa determine o reconsiderare a jurisprudenței Curții. Cu privire la raportarea de către autorii excepției a dispozițiilor atacate la prevederile art. 13 și 25 din Legea nr. 112/1995, Curtea, observând ca examinarea constituționalității unui text de lege are în vedere compatibilitatea acestui text cu dispozițiile constituționale, iar nu compararea prevederilor mai multor legi între ele, constata ca problema ridicată de autorii excepției excede competentei Curții Constituționale. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) și al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, CURTEA În numele legii DECIDE: Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 26 alin. 3 din Legea nr. 112/1995 pentru reglementarea situației juridice a unor imobile cu destinația de locuințe, trecute în proprietatea statului, excepție ridicată de Rada Barbulea și Sorin Barbulea în Dosarul nr. 4.927/2001 al Curții de Apel București - Secția a IV-a civilă. Definitivă și obligatorie. Pronunțată în ședința publică din data de 5 decembrie 2002. PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. NICOLAE POPA Magistrat-asistent, Maria Bratu ──────────────────