DECIZIE nr. 351/2002

Costica Bulai - președinte Constantin Doldur - judecător Kozsokar Gabor - judecător Petre Ninosu - judecător Șerban Viorel Stanoiu - judecător Lucian Stangu - judecător Ioan Vida - judecător Aurelia Popa - procuror Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 2, art. 5 alin. (2) lit. b), art. 8, art. 10 alin. (1) lit. b) și alin. (2), precum și ale art. 11 din Ordonanța Guvernului nr. 20/1994 privind măsuri pentru reducerea riscului seismic al construcțiilor existente, republicată, excepție ridicată de Ion Dumitru Vlahu și Ileana Ruxandra Aimee Ionescu în Dosarul nr. 5.786/2001 al Tribunalului București - Secția a V-a civilă și de contencios administrativ. La apelul nominal se constata lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, deoarece dispozițiile criticate sunt aplicabile, în egala măsura, tuturor proprietarilor de imobile aflate în aceeași situație de risc. CURTEA, având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele: Prin Încheierea din 20 martie 2002, Tribunalul București - Secția a V-a civilă și de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 2, art. 5 alin. (2) lit. b), art. 8, art. 10 alin. (1) lit. b) și alin. (2), precum și ale art. 11 din Ordonanța Guvernului nr. 20/1994, republicată, excepție ridicată de Ion Dumitru Vlahu și Ileana Ruxandra Aimee Ionescu în Dosarul nr. 5.786/2001. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin ca dispozițiile legale criticate au creat "o premisa juridică defavorizatoare proprietarilor imobilelor cu destinația de locuinta, cărora li se impune semnarea unei declarații angajament ce contravine principiilor universale de drept, dreptul de proprietate fiind ignorat și chiar încălcat". Astfel, se arata ca prin ordonanța criticata se impune proprietarului o restrictie asupra dreptului de a dispune de proprietatea sa. Obligarea proprietarilor la semnarea declarației angajament produce, de asemenea, traume care dauneaza sănătății persoanelor cărora le sunt impuse astfel de obligații, iar cheltuielile prevăzute pentru consolidarea imobilelor depășesc cu mult valoarea de circulație a apartamentelor. Autorii excepției considera ca prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale ale art. 16, 20, 22 și 41, precum și prevederilor Declarației Universale a Drepturilor Omului și ale Pactului internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale. Tribunalul București - Secția a V-a civilă și de contencios administrativ apreciază ca excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În esenta, instanța arata ca prin art. 2 și art. 5 alin. (2) lit. b) ale Ordonanței Guvernului nr. 20/1994, republicată, se instituie în sarcina proprietarilor construcțiilor încadrate în clasa I de risc seismic obligativitatea proiectării și executării autorizate (din surse proprii sau credite) a lucrărilor de intervenție, dar prin aceasta "nu se creează un regim discriminatoriu care să încalce principiul egalității cetățenilor în fața legii, întrucât, în sensul art. 4 alin. (2) din Constituție, criteriile nediscriminatorii sunt rasa, naționalitatea, originea etnică, limba, religia, sexul, opinia, apartenența politică, averea, originea socială". De asemenea, instanța considera ca "dreptul proprietarului de a dispune de bunul sau, prevăzut în art. 41 din Constituție, nu este încălcat prin stabilirea în art. 8 al Ordonanței Guvernului nr. 20/1994 a condițiilor în care proprietarii persoane fizice beneficiază de finanțare ori prin condiționarea înstrăinării de rambursarea creditului, prevăzută în art. 11 al Ordonanței Guvernului nr. 20/1994 ". În opinia instanței, "aceste dispoziții reprezintă o restrangere a exercițiului dreptului de proprietate în scopul recuperării creanței statului și respecta condițiile art. 49 alin. (2) din Constituție, care enumera cazurile limitării exercițiului unor drepturi". Totodată, se arata ca "nu poate fi vorba de o încălcare a drepturilor la integritate fizica și psihică, ci, dimpotriva, de o ocrotire a acestora și introducerea unor garanții în plus ale drepturilor fundamentale consacrate prin art. 22 și 33 din Constituție". În legătură cu existenta unui titlu executoriu, derivând din creditarea contractului de execuție a lucrărilor de consolidare [ art. 10 alin. (1) lit. b) și alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 20/1994, republicată], instanța apreciază ca "nu trebuie interpretată ca un risc pentru persoanele cu posibilități materiale reduse, întrucât art. 9 din Ordonanța Guvernului nr. 20/1994 impune protecția persoanelor fizice creditate care realizează venituri medii nete lunare pe membru de familie sub câștigul salarial mediu net lunar pe economie prin scutirea de la plata ratelor lunare ale creditului". Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate. De asemenea, în conformitate cu dispozițiile art. 18^1 din Legea nr. 35/1997, cu modificările ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al instituției Avocatul Poporului. Guvernul considera ca excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În argumentarea acestui punct de vedere se arata ca dispozițiile art. 2 și art. 5 alin. (2) lit. b) din ordonanța nu contravin principiului egalității cetățenilor în fața legii, consfintit de art. 16 din Constituție, întrucât "aceste dispoziții sunt aplicabile, în egala măsura, tuturor proprietarilor de imobile aflate în aceeași situație de risc, singurul lucru care poate să difere este sursa de finanțare - din venituri proprii sau credite bugetare - în funcție de situația materială a fiecăruia dintre proprietari, situație care, evident, nu este aceeași pentru toți proprietarii". De asemenea, potrivit aceluiași punct de vedere, "dreptul de proprietate garantat de art. 41 din Constituție nu este încălcat de dispozițiile cuprinse în art. 8 al ordonanței, care stabilesc condițiile în care proprietarii persoane fizice beneficiază de finanțare și nici de cele ale art. 11 care condiționeaza înstrăinarea locuinței de rambursarea creditului, aceste din urma dispoziții reprezentând doar o restrangere temporară a exercițiului dreptului de proprietate în scopul recuperării creanței statului". În legătură cu titlul executoriu derivând din creditarea contractului de execuție a lucrărilor de consolidare prevăzută în art. 10 alin. (1) lit. b) și alin. (2) din ordonanța, Guvernul considera ca "nu este de natura sa constituie o amenințare de natura a pune în pericol integritatea fizica și psihică a proprietarilor persoane fizice cu posibilități materiale reduse, asa cum susțin autorii excepției, deoarece chiar în cuprinsul ordonanței - respectiv, art. 9 se prevede o măsura de protecție, în sensul că, în ipoteza în care veniturile medii nete lunare pe membru de familie sunt sub câștigul salarial mediu net pe economie, proprietarii persoane fizice sunt scutiți de plată ratelor lunare reprezentând creditul bugetar acordat". Avocatul Poporului apreciază ca dispozițiile legale criticate sunt constituționale. În argumentarea acestui punct de vedere se arata ca dispozițiile legale criticate nu contravin principiului constituțional al egalității în drepturi, în condițiile în care egalitatea în drepturi între cetățeni, consfintita de art. 16 alin. (1) din Constituție, "se referă la recunoașterea în favoarea acestora a unor drepturi și libertăți fundamentale, nu și la identitatea de tratament juridic asupra aplicării unor măsuri, indiferent de natura lor". Referitor la susținerea de către autorii excepției a încălcării art. 41 din Constituție, Avocatul Poporului arata ca, "pe de o parte, în raporturile juridice dintre debitorul creanței bugetare și stat, în calitate de creditor al obligației fiscale, nu exista un raport de egalitate, statul având un regim de favoare determinat de caracterul public al creanței bugetare, astfel ca dispozițiile art. 41 alin. (1) și (2) din Constituție nu sunt incalcate". Pe de altă parte, art. 41 din Constituție "trebuie examinat în corelare cu prevederea constituțională a art. 53, potrivit căruia <<cetățenii au obligația să contribuie, prin impozite și taxe, la cheltuielile publice>>". Totodată, având în vedere sarcinile la a căror respectare obliga dreptul de proprietate, se considera ca "dispozițiile legale criticate sunt în concordanta cu prevederile art. 41 care, la alin. (6), stabilește ca dreptul de proprietate obliga la respectarea sarcinilor privind protecția mediului și asigurarea bunei vecinătăți, precum și la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii sau obiceiului, revin proprietarului". De altfel, se arata în continuarea argumentarii, în ansamblu, dispozițiile legale criticate nu contravin prevederilor art. 41 din Constituție, ci reprezintă o restrangere a exercițiului dreptului de proprietate, asa cum stabilește art. 49 din Legea fundamentală, întrucât măsurile legale luate se impun pentru "prevenirea consecințelor unei calamitati naturale ori ale unui sinistru deosebit de grav". Referitor la pretinsa încălcare a art. 22 din Constituție, care prevede "dreptul la integritatea fizica și psihică", se considera ca, în realitate, "dispozițiile legale considerate neconstituționale garantează, prin măsurile stabilite, tocmai acest drept". Susținerea potrivit căreia art. 10 alin. (1) lit. b) și alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 20/1994, republicată, reprezintă un risc pentru persoanele cu posibilități materiale reduse și, prin urmare, contravine dispozițiilor art. 22 din Constituție nu poate fi, de asemenea, reținută, în opinia Avocatului Poporului. Acest articol din Legea fundamentală "garantează dreptul la integritate fizica și psihică și nu la un nivel de trai consfintit de art. 43, a carei încălcare însă nu s-a produs, întrucât prin art. 9 din Ordonanța Guvernului nr. 20/1994, republicată, se acordă scutiri proprietarilor locuințelor, persoane fizice, care realizează venituri medii nete lunare pe membru de familie sub câștigul salarial mediu net lunar pe economie". Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului și cel al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, retine următoarele: Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și celor ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată. Obiectul excepției îl constituie dispozițiile art. 2, art. 5 alin. (2) lit. b), art. 8, art. 10 alin. (1) lit. b) și alin. (2), precum și ale art. 11 din Ordonanța Guvernului nr. 20/1994 privind măsuri pentru reducerea riscului seismic al construcțiilor existente, aprobată cu modificări prin Legea nr. 82/1995, ulterior modificată și republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 665 din 23 octombrie 2001, texte care au următorul cuprins: - Art. 2: "(1) Proprietarii construcțiilor, persoane fizice sau juridice, și asociațiile de proprietari, precum și persoanele juridice care au în administrare construcții vor acționa pentru:

a) identificarea construcțiilor din proprietate sau din administrare, descrise la art. 1;

b) expertizarea tehnica a construcțiilor de către experți tehnici atestați, în conformitate cu reglementările tehnice;

c) aprobarea deciziei de intervenție și continuarea acțiunilor definite la alin. (2), în funcție de concluziile fundamentate din raportul de expertiza tehnica.

(2) Pentru construcțiile expertizate tehnic și încadrate prin raportul de expertiza tehnica în clasa I de risc seismic, proprietarii construcțiilor, persoane fizice sau juridice, și asociațiile de proprietari, precum și persoanele juridice care au în administrare construcții sunt obligate sa procedeze la:

a) proiectarea lucrărilor de intervenție de către persoane fizice sau juridice autorizate și verificarea proiectelor de către verificatori tehnici atestați;

b) execuția lucrărilor de intervenție de către persoane juridice autorizate care au responsabili tehnici cu execuția, atestați, inclusiv urmărirea, verificarea și recepția execuției lucrărilor de intervenție prin diriginti de șantier autorizați.";

- Art. 5 alin. (2) lit. b): "(2) Pentru locuintele proprietate privată a persoanelor fizice fondurile necesare privind finanțarea cheltuielilor pentru expertizarea tehnica, proiectarea și execuția lucrărilor de consolidare se vor asigura astfel: [

]

b) din sursele proprii ale proprietarilor, din despăgubiri acordate de societățile de asigurare și/sau din credite, pentru proiectarea și execuția lucrărilor de consolidare.";

- Art. 8: "(1) Proprietarii locuințelor, persoane fizice, din clădirile incluse în programele anuale vor acționa potrivit prevederilor art. 2 alin. (2) și vor beneficia de finanțare din transferuri de la bugetul de stat pentru proiectarea și execuția lucrărilor de consolidare, în următoarele condiții:

a) existenta hotărârii asociației de proprietari, adoptată în condițiile legii, privind execuția lucrărilor de consolidare, precum și a documentelor, acordurilor și avizelor prevăzute în Legea nr. 50/1991, republicată, cu modificările ulterioare, privind autorizarea executării lucrărilor de construcții;

b) instituirea ipotecii legale a statului asupra locuinței;

c) restituirea, la terminarea lucrărilor de consolidare, a sumelor alocate din transferuri de la bugetul de stat pentru execuția lucrărilor de consolidare, în rate lunare egale fără dobânda, cu o durată de rambursare de până la 25 de ani de la data recepției terminării lucrărilor de consolidare; în cazul întârzierii la plata a ratelor cu mai mult de 30 de zile se calculează majorări de întârziere la ratele scadente, aplicându-se cota de majorare, stabilită în condițiile legii, pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare.

(2) Radierea ipotecii se face numai cu dovada privind achitarea integrală a cheltuielilor efectuate din transferuri de la bugetul de stat pentru execuția lucrărilor de consolidare.

(3) Instituirea și radierea ipotecii sunt scutite de plată taxei de timbru.";

- Art. 10 alin. (1) lit. b) și alin. (2): "(1) Pentru clădirile incluse în programele anuale primării municipiilor și orașelor, respectiv primarul general al municipiului București, vor lua măsurile necesare pentru: [

]

b) contractarea execuției lucrărilor de consolidare; [

]

(2) Contractul prevăzut la alin. (1) lit. h) are valoare de înscris autentic și constituie titlu executoriu.";

- Art. 11: "(1) Înstrăinarea, în decurs de 25 de ani de la recepția terminării lucrărilor de consolidare, a locuințelor proprietate privată a persoanelor fizice din clădirile incluse în programele anuale și la care s-au executat lucrări de consolidare finanțate prin transferuri de la bugetul de stat este condiționată de rambursarea integrală a ratelor neachitate, conform evidentei consiliului local, actualizate la data înstrăinării.

(2) Actualizarea se efectuează în funcție de indicele prețurilor de consum total al populației, publicat lunar de Institutul Național de Statistica în Buletinul statistic de prețuri, pentru intervalul cuprins între luna de referința a recepției la terminarea lucrărilor de consolidare și luna actualizării ratelor neachitate."

Autorii excepției de neconstituționalitate susțin ca textele de lege criticate contravin dispozițiilor constituționale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, ale art. 20 care se referă la tratatele internaționale privind drepturile omului, ale art. 22 privind dreptul la viața și la integritate fizica și psihică și celor ale art. 41 privind protecția proprietății private. În esenta, autorii excepției susțin ca măsurile prevăzute în textele legale criticate sunt contrare prerogativelor dreptului de proprietate, impunandu-li-se restrictii asupra dreptului lor de dispoziție, de natura a produce traume psihice și chiar fizice pentru persoanele în vârsta. De asemenea, se arata ca aceste cheltuieli impuse proprietarilor pentru consolidarea imobilelor cu destinația de locuinta depășesc cu mult valoarea de circulație a apartamentelor care necesita astfel de reparații capitale, ceea ce poate duce chiar la executarea silită asupra imobilelor aparținând persoanelor care nu au fondurile necesare consolidării. Examinând dispozițiile ordonanței criticate, în ansamblu, Curtea retine ca, în vederea reducerii riscului seismic al construcțiilor, prin aceasta ordonanța au fost stabilite măsuri de intervenție la construcțiile existente care prezintă niveluri insuficiente de protecție la acțiuni seismice, degradari sau avarieri în urma unor fenomene seismice. Aceste măsuri vizează și locuintele proprietate privată aparținând persoanelor fizice, fiind impuse, ca o consecința, și unele obligații proprietarilor, inclusiv în legătură cu finanțarea cheltuielilor specificate. În același timp, sunt prevăzute și măsuri de sprijinire a proprietarilor, persoane fizice, în scopul de a li se facilita obținerea de transferuri de la bugetul de stat a fondurilor necesare pentru proiectarea și execuția lucrărilor de consolidare, cu obligația instituirii ipotecii legale a statului asupra locuințelor din clădirile de locuit multietajate, încadrate în clasa I de risc seismic, care prezintă pericol public și care sunt cuprinse în programele anuale, în condițiile prevăzute de ordonanța. Cat privește clădirile incluse în programele anuale, se prevede că primăriile municipiilor și orașelor vor lua măsuri pentru contractarea execuției lucrărilor de consolidare. Referitor la contractele pentru restituirea sumelor alocate prin transferul de la bugetul de stat privind execuția lucrărilor de consolidare, se prevede că acestea au valoare de înscris autentic și constituie titlu executoriu. Se prevăd, de asemenea, unele restrictii privind înstrăinarea în termenul prevăzut de ordonanța a locuințelor proprietate privată a persoanelor fizice, care este condiționată de rambursarea integrală a ratelor neachitate. Analizând aceste prevederi legale criticate prin raportare la textele constituționale invocate în susținerea excepției, Curtea constata următoarele: În ceea ce privește susținerea potrivit căreia prevederile legale criticate sunt contrare principiului constituțional al egalității în drepturi a cetățenilor, Curtea retine ca nici unul dintre textele criticate nu instituie o diferența de tratament juridic pentru persoanele aflate în aceeași situație. Dimpotriva, obligațiile și restricțiile prevăzute sunt aplicabile tuturor proprietarilor persoane fizice, în funcție de riscul pe care-l prezintă imobilul, precum și de modalitatea de finanțare a cheltuielilor necesare pentru repararea imobilului. De altfel, nici autorii excepției nu motiveaza în ce ar consta discriminarea pe care o invoca. În legătură cu critica privind contrarietatea prevederilor legale criticate cu dispozițiile art. 22 din Constituție, Curtea constata ca este neîntemeiată. Dreptul la viața și la integritate fizica și psihică nu numai că nu este încălcat, ci, dimpotriva, textele criticate, ca de altfel întreaga ordonanța a Guvernului, prevăd măsuri concrete pentru a garanta acest drept, prin evitarea riscului seismic de natura sa pună în pericol viața și integritatea fizica a locuitorilor din imobilele specificate în ordonanța, instituind totodată și obligația privind suportarea de către proprietari, în condițiile legii, a unor părți din cheltuieli. De asemenea, nu se poate retine ca instituirea unor obligații legale de natura financiară, menite sa ducă la evitarea unor riscuri de prabusire a clădirii cu punerea în pericol grav a locatarilor, inclusiv a proprietarilor, precum și a altor persoane, este de natura sa afecteze integritatea psihică a celor față de care se instituie obligația. Susținerea autorilor excepției referitoare la încălcarea, prin dispozițiile legale criticate, a dispozițiilor art. 41 din Constituție care reglementează protecția proprietății private, este, de asemenea, neîntemeiată. Pe de o parte, Curtea observa ca prin chiar alin. (1) al art. 41 din Constituție se prevede stabilirea prin lege, respectiv ordonanța, act emis de Guvern în baza delegării legislative, a limitelor dreptului de proprietate. Sunt, de asemenea, incidente și dispozițiile alin. (6) din art. 41 al Constituției, potrivit cărora "dreptul de proprietate obliga la respectarea sarcinilor privind protecția mediului și asigurarea bunei vecinătăți, precum și la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii sau obiceiului, revin proprietarului". Pe de altă parte, conform dispozițiilor art. 49 din Constituție, prin lege (inclusiv, astfel cum s-a mai arătat, prin actul emis în baza delegării legislative prevăzute de art. 114 din Constituție), poate fi restrâns exercițiul unor drepturi (inclusiv al dreptului de proprietate, dacă se impune, asa cum prevede textul constituțional, "pentru [

] prevenirea consecințelor unei calamitati naturale ori ale unui sinistru deosebit de grav"). Or, dispozițiile ordonanței Guvernului criticate, prin ipoteza, au ca obiect tocmai reglementarea unor măsuri necesare pentru prevenirea unor consecințe deosebit de grave asupra vieții și integrității oamenilor, în eventualitatea unui seism în urma căruia imobilele vizate de actul normativ s-ar putea prabusi. În sfârșit, examinând critica de neconstituționalitate prin raportare la dispozițiile art. 20 din Constituție referitoare la tratatele internaționale privind drepturile omului, Curtea constata ca textele criticate nu încalcă prevederile acestor documente internaționale. De altfel, autorii excepției invoca încălcarea Declarației Universale a Drepturilor Omului și a Pactului internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale, fără a preciza un anumit text al acestor documente. Fața de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 și al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, CURTEA În numele legii DECIDE: Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 2, art. 5 alin. (2) lit. b), art. 8, art. 10 alin. (1) lit. b) și alin. (2), precum și ale art. 11 din Ordonanța Guvernului nr. 20/1994 privind măsuri pentru reducerea riscului seismic al construcțiilor existente, republicată, excepție ridicată de Ion Dumitru Vlahu și Ileana Ruxandra Aimee Ionescu în Dosarul nr. 5.786/2001 al Tribunalului București - Secția a V-a civilă și de contencios administrativ. Definitivă și obligatorie. Pronunțată în ședința publică din data de 10 decembrie 2002. PREȘEDINTE, prof. univ. dr. COSTICA BULAI Magistrat-asistent, Mihai Paul Cotta ──────────────