DECIZIE nr. 316/2004

DECIZIE nr. 316 din 14 septembrie 2004 referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 11 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 40/1999 privind protecția chiriașilor și stabilirea chiriei pentru spațiile cu destinația de locuințe

EMITENT

Publicat în

MONITORUL OFICIAL nr. 1.126 din 30 noiembrie 2004

Ioan Vida - președinte Nicolae Cochinescu - judecător Aspazia Cojocaru - judecător Constantin Doldur - judecător Acsinte Gaspar - judecător Kozsokar Gabor - judecător Petre Ninosu - judecător Șerban Viorel Stănoiu - judecător Ion Predescu - judecător Aurelia Popa - procuror Maria Bratu - magistrat-asistent Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 11 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 40/1999 privind protecția chiriașilor și stabilirea chiriei pentru spațiile cu destinația de locuințe, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 241/2001, excepție ridicată de Ovidiu Drăgan în Dosarul nr. 16.494/2003 al Judecătoriei Iași. La apelul nominal este prezent Vladimir Șuparschi, lipsind celelalte părți. Procedura de citare a fost legal îndeplinită. Partea prezentă solicită respingerea excepției. Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere jurisprudența în materie a Curții Constituționale, pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată. CURTEA, având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele: Prin Încheierea din 1 martie 2004, pronunțată în Dosarul nr. 16.494/2003, Judecătoria Iași a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 11 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 40/1999 privind protecția chiriașilor și stabilirea chiriei pentru spațiile cu destinația de locuințe, excepție ridicată de Ovidiu Drăgan. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că dispozițiile art. 11 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 40/1999 încalcă dispozițiile art. 24, 44, art. 73 alin. (3) lit. m) și ale art. 115 alin. (1) din Constituție, republicată. În esență, se susține că textul criticat acordă unei persoane posibilitatea de a formula cerere de evacuare pe cale de ordonanță președințială în mod necondiționat, încălcându-se astfel dreptul de apărare al chiriașului. Arată că prin aceasta se aduce atingere și dreptului de proprietate al chiriașului asupra îmbunătățirilor aduse imobilului. Mai susține că textul de lege criticat reglementează regimul proprietății private, încălcându-se astfel prevederile constituționale cuprinse în art. 73 alin. (3) și art. 115, deoarece regimul proprietății private nu poate fi reglementat decât prin legi organice, nu și prin ordonanțe de urgență. Judecătoria Iași consideră excepția de neconstituționalitate ca fiind neîntemeiată. În acest sens, arată că dispozițiile de lege criticate instituie o procedură specială derogatorie de la dreptul comun în materie de ordonanță președințială, în scopul soluționării acestor cauze, cu urgență și precădere, fără ca prin aceasta să fie încălcat principiul constituțional al garantării proprietății. Se arată că nu sunt încălcate nici dispozițiile constituționale ale art. 24 privind dreptul la apărare. În conformitate cu dispozițiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate, iar în conformitate cu art. 18^1 din Legea nr. 35/1997, cu modificările ulterioare, a fost solicitat punctul de vedere al acestei instituții. Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Invocând jurisprudența Curții Constituționale, arată că interdicția reglementării de către Guvern în domeniul legilor organice privește numai ordonanțele Guvernului emise în baza unei legi speciale de abilitare, nu și ordonanțele de urgență. În ceea ce privește pretinsa încălcare a dreptului la apărare, precizează că procedura ordonanței președințiale nu aduce atingere acestui drept, pârâtul având posibilitatea de a uza de toate regulile procedurale pentru a dovedi netemeinicia pretențiilor reclamantului. Și, în fine, se subliniază că textul de lege criticat nu contravine art. 44 din Constituție, republicată, ci, dimpotrivă, este o expresie a ocrotirii dreptului de proprietate privată, dat fiind faptul că recurgerea la ordonanța președințială este o "modalitate eficientă de ocrotire a dreptului de proprietate a reclamantului". Avocatul Poporului apreciază excepția ca neîntemeiată. În acest sens arată că prevederile legale criticate nu încalcă dreptul la apărare al chiriașului, dat fiind că acesta are la dispoziție căile de atac împotriva executării ordonanței președințiale. Mai mult, măsura evacuării, instituită prin textul de lege criticat, face parte din ansamblul procedurilor de judecată, instituite prin lege, modalitate de reglementare conformă cu dispozițiile art. 126 alin. (2) din Constituție, republicată. Încălcarea art. 44 din Constituție, republicată, nu poate fi reținută, dat fiind că textul legal criticat reglementează exercitarea de către proprietar a prerogativelor dreptului său de proprietate asupra locuinței, și nu dreptul chiriașului de a obține despăgubiri pentru sporul de valoare adus locuinței. Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului și cel al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile Legii nr. 47/1992, reține următoarele: Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, republicată, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată. Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum a fost formulat de către autorul excepției, îl constituie prevederile art. 11 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 40/1999 privind protecția chiriașilor și stabilirea chiriei pentru spațiile cu destinația de locuințe, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 148 din 8 aprilie 1999, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 241/2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 265 din 23 mai 2001. Prevederile legale criticate au următorul conținut: - Art. 11 alin. (2): "Lipsa unui răspuns scris sau refuzul nejustificat al chiriașului sau al fostului chiriaș de a încheia un nou contract de închiriere în termen de 60 de zile de la primirea notificării îl îndreptățește pe proprietar să ceară în justiție evacuarea necondiționată a locatarilor, cu plata daunelor-interese, pe calea ordonanței președințiale." Textele constituționale pretins încălcate sunt cele ale art. 24, 44, art. 73 alin. (3) lit. m) și ale art. 115 alin. (1) din Constituție, republicată, prevederi care au următorul conținut: - Art. 24: "(1) Dreptul la apărare este garantat.

(2) În tot cursul procesului, părțile au dreptul să fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu.";

- Art. 44: "(1) Dreptul de proprietate, precum și creanțele asupra statului, sunt garantate. Conținutul și limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.

(2) Proprietatea privată este garantată și ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular. Cetățenii străini și apatrizii pot dobândi dreptul de proprietate privată asupra terenurilor numai în condițiile rezultate din aderarea României la Uniunea Europeană și din alte tratate internaționale la care România este parte, pe bază de reciprocitate, în condițiile prevăzute prin lege organică, precum și prin moștenire legală.

(3) Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă și prealabilă despăgubire.

(4) Sunt interzise naționalizarea sau orice alte măsuri de trecere silită în proprietatea publică a unor bunuri pe baza apartenenței sociale, etnice, religioase, politice sau de orice altă natură discriminatorie a titularilor.

(5) Pentru lucrări de interes general, autoritatea publică poate folosi subsolul oricărei proprietăți imobiliare, cu obligația de a despăgubi proprietarul pentru daunele aduse solului, plantațiilor sau construcțiilor, precum și pentru alte daune imputabile autorității.

(6) Despăgubirile prevăzute în alineatele (3) și (5) se stabilesc de comun acord cu proprietarul sau, în caz de divergență, prin justiție.

(7) Dreptul de proprietate obligă la respectarea sarcinilor privind protecția mediului și asigurarea bunei vecinătăți, precum și la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii sau obiceiului, revin proprietarului.

(8) Averea dobândită licit nu poate fi confiscată. Caracterul licit al dobândirii se prezumă.

(9) Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracțiuni ori contravenții pot fi confiscate numai în condițiile legii.";

- Art. 73 alin. (3) lit. m): "Prin lege organică se reglementează:

m) regimul juridic general al proprietății și al moștenirii;"; - Art. 115 alin. (1): "Parlamentul poate adopta o lege specială de abilitare a Guvernului pentru a emite ordonanțe în domenii care nu fac obiectul legilor organice." Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile art. 11 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 40/1999 au mai făcut obiectul controlului de constituționalitate, prin raportare, între alte dispoziții, și la dispozițiile art. 24 și 44 din Constituție, republicată. Astfel, în Decizia nr. 42 din 4 februarie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 226 din 3 aprilie 2003, Curtea a reținut că textul legal criticat recunoaște proprietarului dreptul de a cere în justiție evacuarea necondiționată, pe calea ordonanței președințiale, a locatarilor, cu plata de daune-interese, dacă aceștia din urmă nu răspund sau refuză nejustificat solicitarea ce le este adresată de a încheia un nou contract de închiriere. Întrucât, prin ipoteză, este vorba despre exercitarea de către proprietar a dreptului său de proprietate asupra locuinței - drept atestat printr-o hotărâre judecătorească definitivă -, dispozițiile art. 11 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 40/1999 reprezintă, neîndoielnic, o formă de protecție a proprietății private, iar nu o violare a acestei proprietăți. De asemenea, asupra constituționalității prevederilor art. 11 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 40/1999, prin raportare la prevederile art. 73 alin. (3) lit. m) și ale art. 115 alin. (1) din Constituție, republicată, Curtea Constituțională s-a pronunțat prin Decizia nr. 125 din 26 aprilie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 466 din 15 august 2001, și Decizia nr. 220 din 3 iunie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 539 din 28 iulie 2003. În considerentele acestor decizii, Curtea a reținut, făcând referire la jurisprudența anterioară, că interdicția reglementării de către Guvern în domeniul legilor organice privește numai ordonanțele Guvernului emise în baza unei legi speciale de abilitare, această interdicție decurgând nemijlocit din textul art. 115 alin. (1) din Constituție, republicată. O asemenea limitare nu este prevăzută însă de alin. (4) al art. 115 din Constituție, republicată, referitor la ordonanțele de urgență, deoarece cazul excepțional ce impune adoptarea unor măsuri urgente pentru salvarea unui interes public ar putea reclama instituirea unei reglementări de domeniul legii organice, care, dacă ar fi interzisă, interesul public avut în vedere ar fi sacrificat, ceea ce este contrar finalității constituționale a instituției delegării legislative. Din cuprinsul prevederilor art. 73 alin. (3) din Constituție, republicată, și al celorlalte dispoziții constituționale nu rezultă că reglementările relative la procedura civilă, în ansamblul lor, fac parte din domeniul legilor organice; fără îndoială, în conținutul unor asemenea reglementări pot exista și norme de domeniul legii organice care atrag deci adoptarea lor cu majoritatea prevăzută de Constituție pentru astfel de legi. Aceasta nu înseamnă transformarea tuturor dispozițiilor Codului de procedură civilă în prevederi de natura legii organice. S-ar ajunge astfel la completarea Constituției, care reglementează expres și limitativ domeniile rezervate acestei categorii de legi, între care nu figurează dispoziții legale privind procedura civilă. Soluțiile și considerentele cuprinse în deciziile menționate își mențin valabilitatea și în prezenta cauză, întrucât nu au intervenit elemente noi de natură a determina modificarea jurisprudenței în materie a Curții Constituționale. Față de cele de mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, republicată, precum și al art. 1-3, art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, republicată,

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 11 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 40/1999 privind protecția chiriașilor și stabilirea chiriei pentru spațiile cu destinația de locuințe, excepție ridicată de Ovidiu Drăgan în Dosarul nr. 16.494/2003 al Judecătoriei Iași. Definitivă și general obligatorie. Pronunțată în ședința publică din data de 14 septembrie 2004. PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent, Maria Bratu