DECIZIE nr. 407/2004

DECIZIE nr. 407 din 7 octombrie 2004 referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 7, 21 și 22 din Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public

EMITENT

Publicat în

MONITORUL OFICIAL nr. 1.112 din 27 noiembrie 2004

Ioan Vida - președinte Nicolae Cochinescu - judecător Aspazia Cojocaru - judecător Constantin Doldur - judecător Acsinte Gaspar - judecător Kozsokar Gabor - judecător Ion Predescu - judecător Petre Ninosu - judecător Șerban Viorel Stănoiu - judecător Aurelia Popa - procuror Valentina Bărbățeanu - magistrat-asistent Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 7, 21 și 22 din Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public, excepție ridicată de Șerban Simedrea în Dosarul nr. 10.169/CA/2003 al Tribunalului București - Secția a VIII-a pentru conflicte de muncă și litigii de muncă. La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. Magistratul-asistent informează Curtea că la data de 4 noiembrie 2004 autorul excepției a depus o cerere prin care solicită judecarea în lipsă. Cauza fiind în stare de judecată, se dă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care susține că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât textele de lege criticate nu încalcă dreptul de acces liber la justiție, consacrat de art. 21 alin. (1) și (2) din Constituție, republicată. CURTEA, având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin Încheierea din 12 martie 2004, pronunțată în Dosarul 10.169/CA/2003, Tribunalul București - Secția a VIII-a pentru conflicte de muncă și litigii de muncă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 7, 21 și 22 din Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public. Excepția a fost ridicată de Șerban Simedrea într-o cauză civilă prin care solicită obligarea ministrului afacerilor externe la furnizarea unor informații de interes public. În motivarea excepției, autorul acesteia susține că prin aplicarea prevederilor ce formează obiectul excepției se îngrădește liberul acces la justiție prevăzut de art. 21 alin. (1) și (2) din Constituție, republicată. În argumentarea susținerilor sale, autorul excepției arată că art. 22 alin. (1) din Legea nr. 544/2001 stabilește că persoana care se consideră vătămată în drepturile sale prevăzute de legea în discuție poate face plângere la instanța de contencios administrativ competentă, în 30 de zile de la data expirării termenului prevăzut la art. 7 din aceeași lege. Or, pentru obținerea informațiilor solicitate este necesar, conform dispozițiilor art. 21 din Legea nr. 544/2001, un interval de timp mai lung decât acest termen impus pentru introducerea plângerii. Autorul concluzionează că, "prin aplicarea prevederilor celor trei articole, plângerea la tribunal trebuie depusă cu 16 zile înainte de terminarea ciclului pentru obținerea informației"; altfel spus, se îngrădește liberul acces la justiție, încălcându-se prevederile constituționale ale art. 21 alin. (1) și (2). Tribunalul București - Secția a VIII-a pentru conflicte de muncă și litigii de muncă consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, textele de lege criticate fiind în concordanță cu dispozițiile art. 21 alin. (1) și (2) din Constituție, republicată. În acest sens, se arată că introducerea unei plângeri la instanța competentă nu este condiționată, potrivit art. 22 din Legea nr. 544/2001, de o procedură prealabilă administrativă. În continuare, precizează că persoana lezată nu este obligată să dovedească nici că a făcut reclamație administrativă conform art. 21 din lege, nici că această reclamație a fost soluționată. Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, modificată și completată prin Legea nr. 232/2004, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și instituției Avocatul Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate. Guvernul, în punctul său de vedere, comunicat cu Adresa nr. 5/6.687/A.N. din 2 august 2004, consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât din conținutul textelor de lege criticate "nu rezultă existența unei interdicții pentru cei interesați de a se adresa instanțelor de judecată". Precizează că, în jurisprudența sa, Curtea Constituțională a statuat că instituirea prin lege a unei proceduri administrative ori administrativ-jurisdicționale prealabile sesizării instanțelor judecătorești nu este de natură să îngrădească exercițiul dreptului de acces la justiție, ci, dimpotrivă, constituie o măsură de protecție care nu poate avea ca efect, în nici un mod, limitarea accesului la justiție, legiuitorul având competența exclusivă de a institui asemenea proceduri. Avocatul Poporului a comunicat punctul său de vedere cu Adresa nr. 5.281 din 9 iulie 2004, prin care opinează în sensul respingerii excepției de neconstituționalitate. Arată că, prin Decizia Plenului nr. 1/1994, Curtea Constituțională a stabilit că legiuitorul poate institui, în considerarea unor situații deosebite, reguli speciale de procedură, precum și modalitățile de exercitare a drepturilor procedurale. Precizează că principiul liberului acces la justiție presupune posibilitatea neîngrădită a celor interesați de a utiliza aceste proceduri, în formele și modalitățile instituite prin lege. Din această perspectivă, consideră că stabilirea, prin textele de lege criticate, a anumitor termene în cadrul cărora instanța de contencios administrativ poate fi sesizată cu cererea persoanei care se consideră vătămată în drepturile sale prevăzute prin Legea nr. 544/2001 "nu are semnificația încălcării principiului fundamental al accesului liber la justiție". Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile Legii nr. 47/1992, reține următoarele: Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, republicată, precum și ale art. 1 alin. (2), art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 7, 21 și 22 din Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 663 din 23 octombrie 2001. Conținutul textelor menționate este următorul: - Art. 7: "(1) Autoritățile și instituțiile publice au obligația să răspundă în scris la solicitarea informațiilor de interes public în termen de 10 zile sau, după caz, în cel mult 30 de zile de la înregistrarea solicitării, în funcție de dificultatea, complexitatea, volumul lucrărilor documentare și de urgența solicitării. În cazul în care durata necesară pentru identificarea și difuzarea informației solicitate depășește 10 zile, răspunsul va fi comunicat solicitantului în maximum 30 de zile, cu condiția înștiințării acestuia în scris despre acest fapt în termen de 10 zile.

(2) Refuzul comunicării informațiilor solicitate se motivează și se comunică în termen de 5 zile de la primirea petițiilor.

(3) Solicitarea și obținerea informațiilor de interes public se pot realiza, dacă sunt întrunite condițiile tehnice necesare, și în format electronic.";

- Art. 21: "(1) Refuzul explicit sau tacit al angajatului desemnat al unei autorități ori instituții publice pentru aplicarea prevederilor prezentei legi constituie abatere și atrage răspunderea disciplinară a celui vinovat.

(2) Împotriva refuzului prevăzut la alin. (1) se poate depune reclamație la conducătorul autorității sau al instituției publice respective în termen de 30 de zile de la luarea la cunoștință de către persoana lezată.

(3) Dacă după cercetarea administrativă reclamația se dovedește întemeiată, răspunsul se transmite persoanei lezate în termen de 15 zile de la depunerea reclamației și va conține atât informațiile de interes public solicitate inițial, cât și menționarea sancțiunilor disciplinare luate împotriva celui vinovat.";

- Art. 22: "(1) În cazul în care o persoană se consideră vătămată în drepturile sale, prevăzute în prezenta lege, aceasta poate face plângere la secția de contencios administrativ a tribunalului în a cărei rază teritorială domiciliază sau în a cărei rază teritorială se află sediul autorității ori al instituției publice. Plângerea se face în termen de 30 de zile de la data expirării termenului prevăzut la art. 7.

(2) Instanța poate obliga autoritatea sau instituția publică să furnizeze informațiile de interes public solicitate și să plătească daune morale și/sau patrimoniale.

(3) Hotărârea tribunalului este supusă recursului.

(4) Decizia Curții de apel este definitivă și irevocabilă.

(5) Atât plângerea, cât și apelul se judecă în instanță în procedură de urgență și sunt scutite de taxă de timbru."

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile art. 7, 21 și 22 din Legea nr. 544/2001 contravin art. 21 alin. (1) și (2) din Constituție, republicată, potrivit cărora: - Art. 21 alin. (1) și (2): "(1) Orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept."

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că prevederile art. 7, 21 și 22 din Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public nu încalcă dreptul fundamental de liber acces la justiție, așa cum este reglementat de art. 21 alin. (1) și (2) din Constituție, republicată, cel interesat având posibilitatea de a se adresa instanței de judecată pentru apărarea sau recunoașterea drepturilor sale prevăzute de Legea nr. 544/2001. Textele criticate de autorul excepției dau expresie dispozițiilor art. 126 alin. (2) din Constituție, republicată, potrivit cărora "Competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege". Cu privire la problema compatibilității unor proceduri speciale sau a particularităților procedurale pentru exercitarea drepturilor procesuale ale părților cu principiul liberului acces la justiție, prin Decizia Plenului nr. 1 din 8 februarie 1994, Curtea Constituțională a statuat că "este de competența exclusivă a legiuitorului de a institui regulile de desfășurare a procesului în fața instanțelor judecătorești.

Pe cale de consecință, legiuitorul poate institui, în considerarea unor situații deosebite, reguli speciale de procedură, ca și modalitățile de exercitare a drepturilor procedurale, principiul liberului acces la justiție presupunând posibilitatea neîngrădită a celor interesați de a utiliza aceste proceduri, în formele și în modalitățile instituite de lege". De altfel, instituirea unei proceduri administrative de soluționare a cererilor, prealabilă sesizării instanțelor judecătorești, nu este de natură a îngrădi accesul liber la justiție, legea prevăzând că solicitantul nemulțumit are posibilitatea să se adreseze instanței de judecată. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, republicată, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, republicată,

Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 7, 21 și 22 din Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public, excepție ridicată de Șerban Simedrea în Dosarul nr. 10.169/CA/2003 al Tribunalului București - Secția a VIII-a pentru conflicte de muncă și litigii de muncă. Definitivă și general obligatorie. Pronunțată în ședința publică din data de 7 octombrie 2004. PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent, Valentina Bărbățeanu