DECIZIE nr. 392/2004

DECIZIE nr. 392 din 5 octombrie 2004 referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 22^2 alin. (1) din Legea nr. 191/1998 privind organizarea și funcționarea Serviciului de Protecție și Pază

EMITENT

Publicat în

MONITORUL OFICIAL nr. 1.042 din 11 noiembrie 2004

Ioan Vida - președinte Nicolae Cochinescu - judecător Aspazia Cojocaru - judecător Constantin Doldur - judecător Acsinte Gaspar - judecător Kozsokar Gabor - judecător Petre Ninosu - judecător Ion Predescu - judecător Șerban Viorel Stănoiu - judecător Aurelia Popa - procuror Valentina Bărbățeanu - magistrat-asistent Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 22^2 alin. (1) din Legea nr. 191/1998 privind organizarea și funcționarea Serviciului de Protecție și Pază, cu modificările și completările ulterioare, excepție ridicată de Victor Gheorghe Zamfir în Dosarul nr. 634/2004 al Judecătoriei Sectorului 5 București. La apelul nominal se prezintă autorul excepției, personal, precum și partea Serviciul de Protecție și Pază, prin consilier juridic cu delegație la dosar. Procedura de citare este legal îndeplinită. Autorul excepției solicită admiterea acesteia, susținând că dispozițiile textului criticat impun, pentru cumpărarea locuinței de serviciu, condiții mai aspre angajaților Serviciului de Protecție și Pază în raport cu personalul din alte instituții publice din sistemul de apărare, ordine publică și securitate națională, instituindu-se astfel un regim discriminatoriu. Reprezentantul Serviciului de Protecție și Pază solicită respingerea excepției de neconstituționalitate, întrucât reglementarea supusă controlului nu face nici o discriminare pe considerente arbitrare între subiecții cărora li se aplică, ci reprezintă o concretizare a dreptului unităților economice și bugetare de stat care dețin locuințe de serviciu destinate închirierii propriilor salariați de a stabili modul de înstrăinare a acestor locuințe, drept prevăzut de art. 7 din Legea nr. 85/1992 și a cărui exercitare nu poate fi considerată neconstituțională. În continuare, arată că legiuitorul a considerat oportun și pertinent să dea libertate fiecărei instituții bugetare, în sensul stabilirii anumitor condiții pentru atribuirea prin vânzare a locuințelor de serviciu pe care le dețin, care să evidențieze specificul și realitățile obiective din cadrul fiecăreia. Reprezentantul Ministerului Public apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată și solicită respingerea acesteia, întrucât situația angajaților Serviciului de Protecție și Pază nu este identică cu cea a celorlalți angajați din alte instituții publice din sistemul de apărare, ordine publică și securitate națională. Această diferențiere este dedusă chiar din faptul că legiuitorul a înțeles să reglementeze statutul fiecărei astfel de categorii prin legi distincte. CURTEA, având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin Încheierea din 10 mai 2004, pronunțată în Dosarul nr. 634/2004, Judecătoria Sectorului 5 București a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 22^2 alin. (1) din Legea nr. 191/1998 privind organizarea și funcționarea Serviciului de Protecție și Pază. Excepția a fost ridicată de Victor Gheorghe Zamfir, într-o cauză civilă având ca obiect obligația de a încheia un contract de vânzare-cumpărare. În motivarea excepției de neconstituționalitate, se susține că art. 22^2 alin. (1) din Legea nr. 191/1998 încalcă prevederile art. 4 alin. (2) și ale art. 16 alin. (1) din Constituție, prin instituirea unei diferențe de tratament juridic între personalul Serviciului de Protecție și Pază și personalul din alte instituții publice din sistemul de apărare, ordine publică și securitate națională, în ceea ce privește condițiile ce trebuie îndeplinite pentru cumpărarea unei locuințe de serviciu. Astfel, prin textul de lege criticat, angajaților Serviciului de Protecție și Pază li se cere să îndeplinească, în afara condiției de a avea o vechime de cel puțin 10 ani în funcții militare, comună pentru tot personalul care face parte din instituțiile publice din sistemul de apărare, ordine publică și securitate națională, o condiție suplimentară, și anume aceea de a avea o vechime de minimum 5 ani în Serviciul de Protecție și Pază. Autorul excepției afirmă că "un tratament diferit nu poate fi doar expresia aprecierii exclusive a legiuitorului, ci trebuie să se justifice rațional, în respectul principiului egalității cetățenilor în fața legii și a autorităților publice". În motivarea excepției, invocă și prevederile art. 11 și 20 din Constituție, care permit corelarea dispozițiilor constituționale cu tratatele și pactele la care România este parte, precizând că principiul nediscriminării este statuat și în art. 7 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, art. 26 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice, art. 2 alin. 2 din Pactul internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale și în art. 12 al părții a II-a din Carta socială europeană revizuită. Judecătoria Sectorului 5 București apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât principiul egalității nu înseamnă uniformitate, egalitatea de tratament presupunând ca subiecții la care se referă să se afle în situații similare. În continuare, arată că Legea nr. 85/1992, care este legea-cadru în materia vânzării de locuințe și spații cu alte destinații construite din fondurile statului și din fondurile unităților economice sau bugetare de stat, "permite expres ca modul de înstrăinare a locuințelor de serviciu deținute de unitățile bugetare să fie stabilit de conducerea unității bugetare în cauză, fără a limita în vreun fel acest drept. Prin urmare, Serviciul de Protecție și Pază este îndrituit de lege să stabilească, prin propria lege de organizare și funcționare, condițiile de înstrăinare a locuințelor de serviciu construite din fondurile proprii". Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, modificată și completată prin Legea nr. 232/2004, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și instituției Avocatul Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate. Guvernul, prin punctul său de vedere comunicat cu Adresa nr. 5/6.679/A.N. purtând data de 19 iulie 2004, apreciază că dispozițiile art. 22^2 alin. (1) din Legea nr. 191/1998 privind organizarea și funcționarea Serviciului de Protecție și Pază sunt constituționale, întrucât reglementarea diferită, prin acte normative distincte, a condițiilor de cumpărare a locuinței de serviciu impuse unor categorii diferite de persoane "reprezintă o opțiune a legiuitorului, neputând fi vorba de o încălcare a dispozițiilor constituționale care consacră egalitatea în drepturi a cetățenilor". Exemplificând cu Decizia Curții Constituționale nr. 179 din 22 aprilie 2004, precizează că egalitatea de tratament se referă la situații identice și nicidecum la situații diferite, astfel că, dacă la situații egale tratamentul juridic trebuie să fie egal, la situații diferite tratamentul nu poate să fie decât diferit. Avocatul Poporului a transmis punctul său de vedere în data de 25 iunie 2004, cu Adresa nr. 5.280, în care apreciază că nu poate fi reținută critica de neconstituționalitate, întrucât prin art. 22^2 alin. (1) din Legea nr. 191/1998 nu se aduce atingere principiului egalității în drepturi a cetățenilor în fața legii. Arată că textul de lege ce formează obiectul excepției "se aplică în mod egal oricărei persoane aflate în situațiile menționate în ipoteza normei". În continuare, face mențiunea că, în jurisprudența sa, Curtea Constituțională a statuat că "încălcarea principiului egalității în drepturi există atunci când se aplică un tratament diferențiat unor cazuri egale, fără a exista o motivare obiectivă și rezonabilă, sau dacă există o disproporție între scopul urmărit prin tratament inegal și mijloacele folosite", menționând în acest sens Decizia nr. 107 din 13 iunie 2000. Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului și cel al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, republicată, precum și dispozițiile Legii nr. 47/1992, reține următoarele: Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, republicată, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 22^2 alin. (1) din Legea nr. 191/1998 privind organizarea și funcționarea Serviciului de Protecție și Pază, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 402 din 22 octombrie 1998, articol introdus prin Legea nr. 67/2003 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 103/2002 pentru modificarea și completarea Legii nr. 191/1998 privind organizarea și funcționarea Serviciului de Protecție și Pază. Conținutul prevederilor menționate este următorul: - Art. 22^2 alin. (1): "Personalul Serviciului de Protecție și Pază, titular al unui contract de închiriere a unei locuințe de serviciu, cu o vechime în forțele armate de 10 ani, din care minimum 5 ani în Serviciul de Protecție și Pază, poate cumpăra locuința de serviciu. Sumele încasate din vânzarea locuințelor de serviciu se rețin integral de Serviciul de Protecție și Pază și se utilizează pentru achiziția altor spații locative cu aceeași destinație." În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, aceste prevederi de lege sunt contrare art. 4 alin. (2), art. 11, art. 16 alin. (1) și art. 20 din Constituție, potrivit cărora: - Art. 4 alin. (2): "România este patria comună și indivizibilă a tuturor cetățenilor săi, fără deosebire de rasă, de naționalitate, de origine etnică, de limbă, de religie, de sex, de opinie, de apartenență politică, de avere sau de origine socială."; - Art. 11: "(1) Statul român se obligă să îndeplinească întocmai și cu bună-credință obligațiile ce-i revin din tratatele la care este parte.

(2) Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern.

(3) În cazul în care un tratat la care România urmează să devină parte cuprinde dispoziții contrare Constituției, ratificarea lui poate avea loc numai după revizuirea Constituției.";

- Art. 16 alin. (1): "Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări."; - Art. 20: "(1) Dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor vor fi interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și cu celelalte tratate la care România este parte.

(2) Dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile."

Autorul excepției invocă, de asemenea, încălcarea art. 7 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, art. 26 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice, art. 2 alin. 2 din Pactul internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale, toate referitoare, în esență, la principiul nediscriminării în fața legii, precum și încălcarea art. 12 al părții a II-a din Carta socială europeană revizuită - "Dreptul la securitate socială". Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că autorul acesteia susține că art. 22^2 alin. (1) din Legea nr. 191/1998 încalcă principiul constituțional al egalității în drepturi a cetățenilor, întrucât creează personalului Serviciului de Protecție și Pază o situație dezavantajoasă în raport cu personalul din alte instituții publice din sistemul de apărare, ordine publică și securitate națională, prin suplimentarea condițiilor pe care angajații Serviciului de Protecție și Pază trebuie să le întrunească pentru cumpărarea locuinței de serviciu. Autorul excepției de neconstituționalitate se prevalează și de faptul că, în conformitate cu art. 109 din Legea nr. 80/1995 privind Statutul cadrelor militare, toți ofițerii, maiștrii militari și subofițerii, indiferent de apartenența lor la o anumită instituție care face parte din sistemul de apărare, ordine publică și securitate națională, deci inclusiv angajații Serviciului de Protecție și Pază, se bucură de aceleași drepturi și obligații, prevăzute de regulamentele militare. În deplin acord cu prevederile internaționale invocate în susținerea criticii de neconstituționalitate, precum și cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, Curtea Constituțională a statuat că egalitatea în drepturi nu exclude un tratament juridic diferit în cazul unor situații juridice diferite, când acesta are o justificare obiectivă și rațională. Critica de neconstituționalitate formulată de autorul excepției nu este întemeiată, întrucât inegalitatea de tratament nu poate fi dedusă prin raportarea situației personalului Serviciului de Protecție și Pază la cea a unor alte categorii de angajați. Discriminarea intervine atunci când la situații egale soluția legislativă este diferită. Or, în cazul de față nu există diferențieri de tratament juridic între cetățenii aparținând aceleiași clase de angajați, respectiv personalului Serviciului de Protecție și Pază. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, republicată, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, republicată,

Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 22^2 alin. (1) din Legea nr. 191/1998 privind organizarea și funcționarea Serviciului de Protecție și Pază, excepție ridicată de Victor Gheorghe Zamfir în Dosarul nr. 634/2004 al Judecătoriei Sectorului 5 București. Definitivă și general obligatorie. Pronunțată în ședința publică din data de 5 octombrie 2004. PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent, Valentina Bărbățeanu