DECIZIE nr. 359/2004

DECIZIE nr. 359 din 23 septembrie 2004 referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 40 lit. a) și ale art. 41 liniuța a patra din Ordonanța Guvernului nr. 44/1997 privind transporturile rutiere, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 105/2000

EMITENT

Publicat în

MONITORUL OFICIAL nr. 1.026 din 5 noiembrie 2004

Ioan Vida - președinte Nicolae Cochinescu - judecător Aspazia Cojocaru - judecător Constantin Doldur - judecător Acsinte Gaspar - judecător Kozsokar Gabor - judecător Petre Ninosu - judecător Ion Predescu - judecător Șerban Viorel Stănoiu - judecător Ioan Tiucă - procuror Valentina Bărbățeanu - magistrat-asistent Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 40 lit. a) și ale art. 41 liniuța a patra din Ordonanța Guvernului nr. 44/1997 privind transporturile rutiere, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 105/2000, excepție ridicată de Societatea Comercială "Dominus Rei" - S.R.L. din Constanța în Dosarul nr. 7.405/2003 al Judecătoriei Constanța. La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită. Curtea dispune a se face apelul și în Dosarul nr. 281D/2004, având ca obiect aceeași excepție, ridicată de Societatea Comercială "Dominus Rei" - S.R.L. din Constanța în Dosarul nr. 8.948/2003 al Judecătoriei Constanța. La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită. Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor. Curtea, în temeiul art. 14 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, raportat la art. 164 din Codul de procedură civilă, dispune conexarea Dosarului nr. 281D/2004 la Dosarul nr. 280D/2004, mai întâi înregistrat. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției ca neîntemeiată. În acest sens arată că legiuitorul are deplina libertate de a stabili atât condițiile în care anumite fapte constituie contravenții, cât și sancțiunile corespunzătoare, acestea aplicându-se în mod egal contravenienților. CURTEA, având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele: Prin încheierile din 30 septembrie 2003 și din 11 noiembrie 2003, pronunțate în Dosarul nr. 7.405/2003, respectiv Dosarul nr. 8.948/2003, Judecătoria Constanța a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 40 lit. a) și ale art. 41 liniuța a patra din Ordonanța Guvernului nr. 44/1997 privind transporturile rutiere, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 105/2000. Excepția a fost ridicată de Societatea Comercială "Dominus Rei" - S.R.L. din Constanța în cauze civile al căror obiect îl constituie soluționarea plângerilor formulate împotriva unor proceseverbale de constatare a unor contravenții, întocmite de inspectori ai Autorității Rutiere Române. În motivările excepției, având un conținut identic, se susține că textele de lege criticate "nu fac deosebire între persoanele juridice care circulă fără licențe sau cu licențe suspendate sau anulate și persoanele juridice care au licențe, însă ar fi încălcat prevederile caietului de sarcini", ceea ce contravine dispozițiilor art. 16 alin. (1) și (2) din Constituție, republicată. Autorul excepției ajunge la această concluzie plecând de la constatarea că asemenea fapte sunt incriminate prin același text de lege, respectiv art. 40 lit. a) din Ordonanța Guvernului nr. 44/1997, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 105/2000, și sancționate cu aceeași amendă, tot prin intermediul unui singur articol, și anume art. 41 liniuța a patra din actul normativ menționat. În continuare consideră că "nu ar trebui să existe egalitate din punct de vedere sancționator pentru o persoană care nu deține licență de transport, dar efectuează acte de transport, și o persoană care are licență, dar încalcă anumite obligații din caietul de sarcini anexă la licență". În acest sens invocă și prevederile Ordonanței Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, conform cărora sancțiunea care se aplică trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei. Din această perspectivă, autorul excepției apreciază că "fapta persoanei care desfășoară activități de transport fără licență este mult mai gravă decât o eventuală încălcare a prevederilor caietului de sarcini anexă la licență". Judecătoria Constanța apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, "întrucât opțiunea legiuitorului de a incrimina fapte diferite în același text sancționator nu încalcă principiul egalității prevăzut de art. 16 din Constituție". Apreciază, în acest sens, că "nu se poate ajunge la aplicarea aceleiași sancțiuni pentru fapte cu un pericol social net diferit", deoarece sancțiunea amenzii se aplică între anumite limite legale, în conformitate cu criteriile de individualizare a sancțiunii prevăzute de art. 21 alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal. Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate. Președintele Camerei Deputaților consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece "este de competența legiuitorului ca, atunci când stabilește că o anumită faptă constituie contravenție, să prevadă, în funcție de gravitatea respectivei fapte, și sancțiunea corespunzătoare". Menționează că pentru fiecare dintre faptele prevăzute la art. 40 lit. a) din ordonanța criticată s-a stabilit câte o sancțiune, și anume amenda, ceea ce este în concordanță cu principiul desprins din prevederile art. 16 alin. (1) din Constituție, republicată, conform căruia în situații juridice identice tratamentul juridic este egal, iar în situații diferite tratamentul este diferit. Apreciază, de asemenea, "că faptul că, în temeiul art. 41 liniuța a patra, amenda aplicabilă celor două contravenții este cuprinsă între aceleași limite arată că, din punctul de vedere al legiuitorului, cele două fapte au aceeași gravitate". Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă, întrucât textele de lege criticate au mai făcut obiectul controlului de constituționalitate într-o cauză în care același autor a invocat aceleași motive de neconstituționalitate, prin raportare la aceleași texte constituționale, existând astfel autoritate de lucru judecat. Președintele Senatului nu a comunicat punctul său de vedere. CURTEA, examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale președintelui Camerei Deputaților și Guvernului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile Legii nr. 47/1992, reține următoarele: Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, republicată, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 40 lit. a) și ale art. 41 liniuța a patra din Ordonanța Guvernului nr. 44/1997 privind transporturile rutiere, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 222 din 29 august 1997, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 105/2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 299 din 30 iunie 2000, al căror conținut este următorul: - Art. 40 lit. a): "Constituie contravenție, în măsura în care, potrivit legii penale nu sunt considerate infracțiuni, și se sancționează ca atare următoarele fapte:

a) efectuarea de transporturi rutiere sau desfășurarea de activități conexe acestora, conform prevederilor anexei nr. 2 pct. C, fără licențe sau cu licențe cu valabilitate expirată, suspendate sau anulate, precum și nerespectarea prevederilor caietelor de sarcini, anexe la acestea.";

- Art. 41 liniuța a patra: "Se sancționează cu amendă: [

] - de la 3.200.000 lei la 4.000.000 lei, faptele prevăzute la art. 40 lit. a), b), c), g) și h)." În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, aceste prevederi de lege încalcă dispozițiile art. 16 alin. (1) și (2) din Constituție, republicată, potrivit cărora: - Art. 16 alin. (1) și (2): "(1) Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări.

(2) Nimeni nu este mai presus de lege."

În esență, potrivit criticii formulate, dispozițiile art. 40 lit. a) și ale art. 41 liniuța a patra din Ordonanța Guvernului nr. 44/1997 privind transporturile rutiere, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 105/2000, nu fac distincție, în ceea ce privește regimul sancționator, între persoanele juridice care circulă fără licențe de transport sau cu licențe cu valabilitate expirată, suspendate sau anulate, pe de o parte, și persoanele juridice care au licențe valabile, dar au încălcat unele prevederi ale caietului de sarcini, anexe la aceste licențe, pe de altă parte. Autorul excepției consideră că gradul de pericol social al faptelor prevăzute de textele de lege criticate este diferit, motiv pentru care și sancțiunile corespunzătoare ar trebui să fie diferite. Examinând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea observă că prevederile de lege criticate au mai făcut obiectul controlului de constituționalitate, prin raportare la aceleași dispoziții din Constituție, ca și în prezenta cauză și cu o motivare similară. Astfel, prin Decizia nr. 201 din 29 aprilie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 511 din 7 iunie 2004, Curtea a statuat că prevederile art. 40 lit. a) și ale art. 41 liniuța a patra din Ordonanța Guvernului nr. 44/1997 "nu instituie nici privilegii și nici discriminări între operatorii de transport rutier, fie ei persoane fizice sau persoane juridice. Ele fac deosebiri între diferite încălcări ale reglementărilor legale, între periculozitatea și gravitatea lor abstractă, prevăzând în raport cu acestea sancțiunile contravenționale ce urmează a fi aplicate". De asemenea, prin Decizia nr. 85 din 2 martie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 294 din 5 aprilie 2004, Curtea Constituțională a reținut că "legiuitorul (inclusiv cel delegat) a acționat în temeiul dreptului său de apreciere cu privire la modalitatea de reglementare a condițiilor în care anumite fapte să fie sancționate contravențional, precum și la stabilirea sancțiunilor aplicabile, fără să instituie o discriminare". Deoarece nu au intervenit elemente noi de natură să justifice schimbarea jurisprudenței Curții Constituționale, argumentele pe care s-au fundamentat soluțiile deciziilor menționate își mențin valabilitatea și în prezenta cauză. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, republicată, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, republicată,

Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 40 lit. a) și ale art. 41 liniuța a patra din Ordonanța Guvernului nr. 44/1997 privind transporturile rutiere, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 105/2000, excepție ridicată de Societatea Comercială "Dominus Rei" - S.R.L. din Constanța în dosarele nr. 7.405/2003 și 8.948/2003 ale Judecătoriei Constanța. Definitivă și general obligatorie. Pronunțată în ședința publică din data de 23 septembrie 2004. PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent, Valentina Bărbățeanu