DECIZIE nr. 280/2004

Ioan Vida - președinte Nicolae Cochinescu - judecător Constantin Doldur - judecător Acsinte Gaspar - judecător Kozsokar Gabor - judecător Ion Predescu - judecător Șerban Viorel Stănoiu - judecător Florentina Baltă - procuror Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 37 alin. (4) din Legea energiei electrice nr. 318/2003, excepție ridicată de Vasile Lupu în Dosarul nr. 8.336/2003 al Judecătoriei Focșani. La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, deoarece dispozițiile legale criticate nu vin în contradicție cu prevederile constituționale referitoare la dreptul de proprietate, ci, din contră, sunt în deplină concordanță cu prevederile art. 44 alin. (1) teza a doua, potrivit cărora conținutul și limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege. De asemenea, face referire la jurisprudența Curții Constituționale care, prin deciziile nr. 72/2004, nr. 167/2004 și nr. 168/2004, a statuat că aceste dispoziții legale sunt constituționale. CURTEA, având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin Încheierea din 25 februarie 2004, pronunțată în Dosarul nr. 8.336/2003, Judecătoria Focșani a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 37 alin. (4) din Legea energiei electrice nr. 318/2003. Excepția a fost ridicată de Vasile Lupu în dosarul cu numărul de mai sus, având drept obiect obligarea Societății Comerciale "Electrica" - S.A. la ridicarea unor stâlpi de înaltă tensiune de pe un teren. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că dispozițiile legale criticate reglementează un drept abuziv al statului de a institui o proprietate publică în detrimentul celei private, încălcându-se astfel dispozițiile constituționale referitoare la proprietate. Pe de altă parte, art. 37 alin. (4) din Legea nr. 318/2003 nu mai este în vigoare și, pe cale de consecință, instanța de contencios constituțional, potrivit art. 154 alin. (1) din Legea fundamentală, este datoare să constate abrogarea dispozițiilor criticate. Judecătoria Focșani opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, textul legal criticat fiind în deplină concordanță cu dispozițiile constituționale invocate de autorul excepției. Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate. De asemenea, în conformitate cu dispozițiile art. 18^1 din Legea nr. 35/1997, cu modificările ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al instituției Avocatul Poporului. Guvernul României apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece dispozițiile criticate confirmă în mod expres ceea ce este prevăzut în alte acte normative privind proprietatea publică, cum ar fi pct. 14 din anexa nr. 1 a Legii nr. 213/1998 sau Legea nr. 18/1991, republicată. Astfel, apare evident faptul că regimul juridic al terenului respectiv a fost doar reconfirmat prin dispozițiile alin. (4) al art. 37 din Legea nr. 318/2003. Reglementarea criticată se încadrează în măsurile necesare pentru îndeplinirea obligațiilor statului referitoare la "protejarea intereselor naționale în activitatea economică, financiară și valutară", prevăzute de art. 135 alin. (2) lit. b) din Constituție. De altfel, Curtea Constituțională s-a mai pronunțat asupra constituționalității acestor dispoziții, statuând prin Decizia nr. 72 din 26 februarie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 249 din 22 martie 2004, că aceste dispoziții sunt constituționale. Avocatul Poporului consideră că textul criticat nu vine în contradicție cu principiul garantării și ocrotirii proprietății private, deoarece nu creează un regim preferențial de ocrotire a proprietății private, ci, din contră, este în deplină concordanță cu dispozițiile art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituție, republicată, potrivit cărora "conținutul și limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege", precum și cu cele ale art. 136 alin. (2) și (4) din Legea fundamentală. Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile Legii nr. 47/1992, republicată, cu modificările și completările ulterioare, reține următoarele: Curtea Constituțională constată că a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, republicată, ale art. 1 alin. (2), art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, cu modificările și completările ulterioare, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 37 alin. (4) din Legea energiei electrice nr. 318/2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 511 din 16 iulie 2003, care au următorul conținut: - Art. 37 alin. (4): "Terenurile pe care se situează rețelele electrice de distribuție existente la intrarea în vigoare a prezentei legi sunt și rămân în proprietatea publică a statului." Autorul excepției de neconstituționalitate susține că prin dispozițiile legale criticate sunt încălcate prevederile art. 44 alin. (2) teza întâi și ale art. 154 alin. (1) din Constituție, republicată, al căror conținut este următorul: - Art. 44 alin. (2) teza întâi: "Proprietatea privată este garantată și ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular."; - Art. 154 alin. (1): "Legile și toate celelalte acte normative rămân în vigoare, în măsura în care ele nu contravin prezentei Constituții." Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că textul legal criticat nu dispune exproprierea și nici transferul dreptului de proprietate în vreun alt mod, ci doar constată că "terenurile pe care se situează rețelele electrice existente la intrarea în vigoare a prezentei legi sunt și rămân în proprietatea publică a statului". Această prevedere se justifică prin dispozițiile art. 136 alin. (3) din Constituție, republicată, potrivit cărora fac obiectul exclusiv al proprietății publice "[

] și alte bunuri stabilite de legea organică". Dispozițiile atacate dau expresie și prevederilor constituționale cuprinse în alin. (2) și (4) ale aceluiași articol, potrivit cărora proprietatea publică aparține statului sau unităților administrativ-teritoriale și este inalienabilă. De altfel, prin Decizia nr. 72 din 26 februarie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 249 din 22 martie 2004, Curtea a constatat că, potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, se lasă statului o marjă mare de apreciere, în funcție de nevoia reală a comunității în adoptarea măsurii de privare de proprietate. Astfel, în cauza "James și alții împotriva Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei", 1986, Curtea Europeană a statuat că nu poate fi vorba despre o încălcare a dispozițiilor Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, dacă privarea de proprietate a fost făcută într-un anumit context politic, economic sau social, dacă răspunde unei "utilități publice", așa cum prevede art. 1 din Protocolul nr. 1 la convenție, aparținând chiar și unei categorii mai restrânse de persoane, deci și în situația în care colectivitatea în ansamblul ei nu utilizează sau nu profită ea însăși de bun. În vederea realizării scopului ei legitim, măsura privativă de proprietate trebuie însă să păstreze un echilibru just între exigențele interesului general al comunității și apărarea drepturilor fundamentale ale individului. Mai mult, ea trebuie să aibă loc în condițiile prevăzute de legea internă, care este necesar să fie accesibilă, publică și previzibilă, și să cuprindă o procedură clară de aplicare. Or, în această materie, legea română respectă exigențele impuse de prevederile Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. În sensul celor expuse mai sus Curtea Constituțională s-a mai pronunțat prin Decizia nr. 167 din 1 aprilie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 438 din 17 mai 2004, și Decizia nr. 168 din 1 aprilie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 390 din 3 mai 2004. Soluțiile adoptate în deciziile susmenționate, ca și considerentele pe care acestea s-au întemeiat își mențin valabilitatea și în cauza de față, întrucât nu au apărut împrejurări noi care să determine schimbarea jurisprudenței Curții Constituționale în această materie. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, republicată, al art. 13 alin. (1) lit. A.d) și al art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, cu modificările și completările ulterioare, CURTEA În numele legii DECIDE: Respinge ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 37 alin. (4) din Legea energiei electrice nr. 318/2003, excepție ridicată de Vasile Lupu în Dosarul nr. 8.336/2003 al Judecătoriei Focșani. Definitivă și obligatorie. Pronunțată în ședința publică din data de 29 iunie 2004. PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA Magistrat-asistent, Afrodita Laura Tutunaru