DECIZIE nr. 278/2004

Ioan Vida - președinte Nicolae Cochinescu - judecător Constantin Doldur - judecător Kozsokar Gabor - judecător Acsinte Gaspar - judecător Petre Ninosu - judecător Ion Predescu - judecător Șerban Viorel Stănoiu - judecător Nicoleta Grigorescu - procuror Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent șef Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 143 alin. 1 teza întâi și alin. 3 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Samoilă Vinersar în Dosarul nr. 1.828/2003 al Tribunalului București - Secția I penală. La apelul nominal răspunde, pentru autorul excepției, domnul avocat Dragoș Târșia, în baza delegației depuse la dosar. Reprezentantul autorului excepției solicită admiterea acesteia. În acest sens, arată că art. 143 din Codul de procedură penală, care condiționează luarea măsurii restrictive de libertate doar de săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală, nu și de indicii temeinice sau probe că fapta a fost săvârșită cu vinovăție și nici de existența pericolului social al faptei, încalcă art. 5 pct. 1 lit. c) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care condiționează arestarea unei persoane doar de săvârșirea unei infracțiuni. Depune note scrise. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, întrucât, invocând jurisprudența Curții Constituționale în materie, apreciază că aceasta își menține valabilitatea și în prezenta cauză. CURTEA, având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin Încheierea din 8 februarie 2004, pronunțată în Dosarul nr. 1.828/2004, Tribunalul București - Secția I penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 143 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Samoilă Vinersar, inculpat în dosarul menționat. În motivarea excepției se susține că textele de lege criticate sunt neconstituționale "în raport cu art. 5 paragraf 1 lit. c) din Convenția europeană a drepturilor omului și art. 11 alin. (1) și (2) și art. 20 din Constituție, în măsura în care acesta permite privarea de libertate a unei persoane în ipoteza săvârșirii unei fapte prevăzute de legea penală, pe când dispozițiile CEDO condiționează arestarea unei persoane doar de săvârșirea unei infracțiuni." Tribunalul București - Secția I penală apreciază că excepția de neconstituționalitate ridicată este întemeiată. În acest sens, arată că "trăsătura esențială a infracțiunii de a fi o faptă prevăzută de legea penală nu se poate confunda cu infracțiunea", care, cumulativ, trebuie să prezinte pericol social, să fie săvârșită cu vinovăție și să fie prevăzută de legea penală. Consideră că, printr-o aplicare corectă a prevederilor constituționale ale art. 11 și 20, în acord cu art. 5 pct. 1 lit. c) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, "art. 143 alin. 1 și 3 din Codul de procedură penală trebuia să facă referire la «săvârșirea unei infracțiuni» și nu la «săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală», între cele două noțiuni existând, în mod evident, deosebiri. Textul actual al dreptului intern (art. 143 alin. 1 și 3 din Codul de procedură penală încalcă garanțiile de protecție ale drepturilor omului oferite de CEDO și contravin dispozițiilor art. 11 și 20 din Constituția României." Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, cu modificările ulterioare, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate. De asemenea, în conformitate cu dispozițiile art. 18^1 din Legea nr. 35/1997, cu modificările ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al instituției Avocatul Poporului. Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate ridicată este neîntemeiată, întrucât art. 143 din Codul de procedură penală nu încalcă dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile fundamentale ale cetățenilor și nici art. 5 pct. 1 lit. c) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Se arată că acestea nu exclud reținerea învinuitului de săvârșirea unei fapte penale, punctul de plecare al aprecierii asupra existenței unei infracțiuni constând tocmai în prevederea faptei ca fiind contrară normelor penale, urmând a se constata pe parcursul procesului penal și îndeplinirea celorlalte cerințe legate de săvârșirea cu vinovăție a faptei și existența pericolului social. Avocatul Poporului consideră că art. 143 alin. 1 teza întâi și alin. 3 din Codul de procedură penală, cu modificările și completările ulterioare, sunt constituționale, acesta fiind și sensul în care s-a pronunțat Curtea Constituțională prin Decizia nr. 344 din 5 decembrie 2002. Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate raportate la prevederile Constituției, republicată, precum și dispozițiile Legii nr. 47/1992, republicată, cu modificările ulterioare, reține următoarele: Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, republicată, precum și ale art. 1 alin. (2), art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, cu modificările și completările ulterioare, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 143 alin. 1 teza întâi și alin. 3 din Codul de procedură penală, modificat prin Legea nr. 281/2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 468 din 1 iulie 2003, prevederi care au următorul conținut: - alin. 1 teza întâi și alin. 3: "Măsura reținerii poate fi luată de organul de cercetare penală față de învinuit, dacă sunt probe sau indicii temeinice că a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală [

]; Sunt indicii temeinice atunci când din datele existente în cauză rezultă presupunerea că persoana față de care se efectuează urmărirea penală a săvârșit fapta." Autorul excepției de neconstituționalitate consideră că aceste prevederi de lege contravin dispozițiilor constituționale ale art. 11 privind "Dreptul internațional și dreptul intern" și ale art. 20 referitoare la "Tratatele internaționale privind drepturile omului", precum și celor ale art. 5 pct. 1 lit. c) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, conform cărora: "1. Orice persoană are dreptul la libertate și la siguranță. Nimeni nu poate fi lipsit de libertatea sa, cu excepția următoarelor cazuri și potrivit căilor legale: [

] c) dacă a fost arestat sau reținut în vederea aducerii sale în fața autorității judiciare competente, sau când există motive verosimile de a bănui că a săvârșit o infracțiune sau când există motive temeinice de a crede în necesitatea de a-l împiedica să săvârșească o infracțiune sau să fugă după săvârșirea acesteia;" Examinând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea reține următoarele:

Articolul 143 alin. 1 din Codul de procedură penală a fost modificat prin art. I pct. 67 din Legea nr. 281/2003 privind modificarea și completarea Codului de procedură penală, dar teza întâi a acestui alineat, precum și alin. 3 al aceluiași articol, dispoziții ce formează obiectul prezentei excepții, au fost menținute în redactarea inițială. În legătură cu aceste prevederi de lege, Curtea Constituțională s-a mai pronunțat, de exemplu, prin Decizia nr. 344 din 5 decembrie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 86 din 11 februarie 2003, reținând că "dispozițiile art. 143 și 148 din Codul de procedură penală, care reglementează condițiile reținerii și arestării preventive, nu încalcă prevederile constituționale privind drepturile și libertățile fundamentale ale cetățenilor [

]." Prin aceeași decizie s-a constatat, de asemenea, că "dispozițiile menționate sunt în concordanță cu prevederile art. 5 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale." Cele statuate prin decizia amintită își mențin valabilitatea și în prezenta cauză. De altfel, Curtea constată că, în speță, excepția de neconstituționalitate a fost ridicată într-o cauză penală având ca obiect săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de mare risc și introducerea pe teritoriul României de droguri de mare risc, infracțiuni prevăzute de art. 2 alin. (2) și art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 privind combaterea traficului și consumului ilicit de droguri, iar împotriva autorului faptei, care se afla în situația prevăzută de art. 148 lit. h) din Codul de procedură penală, a fost luată măsura reținerii, în temeiul art. 143 alin. 1 din același cod. Or, conform alin. 2 al acestui din urmă articol, "Măsura reținerii se ia în cazurile prevăzute de art. 148, [

]", iar cazul de la lit. h) dispune cu privire la inculpatul care "a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 2 ani, iar lăsarea sa în libertate ar prezenta un pericol pentru ordinea publică." Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, republicată, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.d) și art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, cu modificările și completările ulterioare, CURTEA În numele legii DECIDE: Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 143 alin. 1 teza întâi și alin. 3 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Samoilă Vinersar în Dosarul nr. 1.828/2003 al Tribunalului București - Secția I penală. Definitivă și obligatorie. Pronunțată în ședința publică din data de 24 iunie 2004. PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA Magistrat-asistent șef, Gabriela Dragomirescu