DECIZIE nr. 144/2004

Nicolae Popa - președinte Costică Bulai - judecător Nicolae Cochinescu - judecător Constantin Doldur - judecător Kozsokar Gabor - judecător Petre Ninosu - judecător Șerban Viorel Stănoiu - judecător Lucian Stângu - judecător Ioan Vida - judecător Florentina Baltă - procuror Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 3 și art. 27 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, republicată, cu modificările și completările ulterioare, excepție ridicată de Gheorghe Mitracu în Dosarul nr. 2.281/2003 al Judecătoriei Sectorului 2 București. La apelul nominal se prezintă autorul excepției, prin mandatar, lipsind partea Primăria Municipiului București, reprezentată prin primarul general, față de care procedura de citare este legal îndeplinită. Reprezentantul autorului excepției de neconstituționalitate susține admiterea acesteia, arătând că textele de lege criticate contravin prevederilor constituționale referitoare la protejarea dreptului de proprietate privată și celor privind obligația statului de a lua măsuri de dezvoltare economică și de protecție socială, de natură să asigure cetățenilor un nivel de trai decent. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca fiind neîntemeiată, arătând că în acest sens există o constantă jurisprudență a Curții și, întrucât nu au apărut elemente noi, soluția anterioară se impune a fi menținută. CURTEA, având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele: Prin Încheierea din 10 septembrie 2003, pronunțată în Dosarul nr. 2.281/2003, Judecătoria Sectorului 2 București a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 3 și art. 27 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, republicată, cu modificările și completările ulterioare, excepție ridicată de Gheorghe Mitracu. În motivarea excepției de neconstituționalitate se arată că dispozițiile art. 3 din Legea nr. 50/1991, republicată, cu modificările ulterioare, restrâng posibilitatea exercitării neîngrădite a atributelor dreptului de proprietate, prin condiționarea obținerii autorizației de construcție pentru lucrările menționate în textul de lege criticat. Se susține că prevederile art. 27 alin. (1) lit. b) din aceeași lege contravin "principiilor economice moderne", deoarece dau posibilitatea autorităților administrației publice, care sunt organe ale statului, să obțină, fără respectarea dispozițiilor constituționale, desființarea construcțiilor realizate. Judecătoria Sectorului 2 București apreciază că dreptul de proprietate este garantat de Constituția României, însă legea poate stabili conținutul și limitele acestei garanții. Acestea privesc sarcinile ce grefează proprietatea și au ca obiect respectarea regulilor de sistematizare, exploatare și urbanism. În acest context, art. 3 din Legea nr. 50/1991, republicată, cu modificările ulterioare, stabilește lucrările pentru a căror edificare este necesară eliberarea autorizației de construcție, care constituie actul de autoritate al administrației publice locale pe baza căruia se asigură aplicarea măsurilor prevăzute de lege, referitoare la amplasarea, proiectarea, executarea și funcționarea construcțiilor. Se apreciază că dispozițiile constituționale referitoare la nivelul de trai nu au relevanță în raport cu prevederile art. 27 alin. (1) din Legea nr. 50/1991, republicată, cu modificările ulterioare, care reglementează cazurile și modalitatea în care autoritatea administrației publice locale sesizează instanța de judecată pentru încadrarea lucrărilor în condiții de legalitate. În concluzie, instanța apreciază excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 3 și art. 27 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 50/1991, republicată, cu modificările ulterioare, ca fiind nefondată. Potrivit dispozițiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, precum și Guvernului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată. De asemenea, în conformitate cu dispozițiile art. 18^1 din Legea nr. 35/1997, cu modificările ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al Avocatului Poporului. Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 3 și art. 27 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 50/1991, republicată, cu modificările ulterioare, este neîntemeiată. Se arată că dreptul de proprietate își păstrează caracterul absolut chiar dacă, prin excepție, legiuitorul poate impune anumite restricții în exercitarea acestuia, în considerarea realizării sau protecției unor obiective de interes general sau pentru alte rațiuni majore. Astfel, în conformitate cu prevederile constituționale, legiuitorul a stabilit prin Legea nr. 50/1991 măsuri pentru organizarea activității de autorizare a construcțiilor, stabilind și condițiile în care se desfășoară această activitate, fără a aduce atingere dreptului de proprietate în sine. Scopul acestor măsuri este asigurarea interesului general privind protecția mediului și dezvoltarea durabilă, precum și respectarea principiilor de urbanism și amenajarea teritoriului. În ceea ce privește susținerea potrivit căreia sunt încălcate dispozițiile constituționale ale art. 47 alin. (1), se apreciază că acestea nu sunt incidente în cauză. Avocatul Poporului reține că limitele și conținutul dreptului de proprietate sunt stabilite de lege, potrivit art. 44 din Constituție, republicată. Astfel, reglementarea prin Legea nr. 50/1991 a lucrărilor pentru care se eliberează autorizație de construire nu contravine normelor constituționale, regimul juridic al construcțiilor neavând legătură cu ocrotirea dreptului de proprietate. Dacă însă dobândirea dreptului de proprietate are loc fără respectarea condițiilor prevăzute de lege sau dacă exercitarea dreptului de proprietate se abate de la prevederile legale imperative, titularul dreptului de proprietate va suporta sancțiunile stabilite de lege, fără a se putea apăra invocând principiul constituțional al ocrotirii proprietății. Se arată că instituirea obligației de a obține autorizație de construire nu constituie o restrângere a exercițiului dreptului de proprietate, în sensul art. 53 din Constituție, republicată, deoarece scopul acestei măsuri este prevenirea consecințelor negative în cazul unor construcții necorespunzătoare. Se reține că raportarea la art. 47 din Constituție, republicată, nu are incidență în cauză, deoarece condiționarea executării unor construcții de obținerea unei autorizații și sancțiunea desființării construcțiilor realizate fără respectarea condițiilor prevăzute de lege nu aduc atingere dreptului cetățenilor la un nivel de trai decent. În concluzie, se apreciază că dispozițiile art. 3 și art. 27 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 50/1991, republicată, cu modificările ulterioare, sunt constituționale. Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile Legii nr. 47/1992, reține următoarele: Curtea Constituțională este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, republicată, ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate cu care a fost legal sesizată. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie art. 3 și art. 27 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 3 din 13 ianuarie 1997, cu modificările și completările ulterioare. Textele legale criticate au următorul conținut: - Art. 3: "Autorizația de construire se eliberează pentru:

a) lucrări de construire, reconstruire, consolidare, modificare, extindere, schimbare de destinație sau de reparare a construcțiilor de orice fel, precum și a instalațiilor aferente acestora, cu excepția celor prevăzute la art. 8 lit. f);

b) lucrări de construire, reconstruire, extindere, reparare, consolidare, protejare, restaurare, conservare, precum și orice alte lucrări, indiferent de valoarea lor, care urmează să fie efectuate la construcții reprezentând monumente istorice, inclusiv la cele din zonele lor de protecție, stabilite potrivit legii;

c) lucrări de construire, reconstruire, modificare, extindere, reparare, modernizare și reabilitare, privind căi de comunicație, rețele și dotări tehnico-edilitare, noi capacități de producere, de transport, de distribuție a energiei electrice și/sau termice, precum și de reabilitare și de retehnologizare a celor existente;

d) împrejmuiri și mobilier urban, amenajări de spații verzi, parcuri, piețe și alte lucrări de amenajare a spațiilor publice;

e) lucrări de foraje și excavări necesare în vederea efectuării studiilor geotehnice, prospecțiunilor geologice, exploatărilor de cariere, balastiere, sonde de gaze și petrol, precum și alte exploatări;

f) lucrări, amenajări și construcții cu caracter provizoriu necesare în vederea organizării execuției lucrărilor de bază, dacă nu au fost autorizate o dată cu acestea;

g) organizarea de tabere de corturi, căsuțe sau de rulote;

h) lucrări de construcții cu caracter provizoriu: chioșcuri, tonete, cabine, spații de expunere situate pe căile și spațiile publice, corpuri și panouri de afișaj, firme și reclame, precum și anexele gospodărești ale exploatațiilor agricole situate în extravilan;

i) cimitire - noi și extinderi.";

- Art. 27 alin. (1) lit. b): "În cazul în care persoanele sancționate contravențional au oprit executarea lucrărilor, dar nu s-au conformat în termen celor dispuse prin procesul-verbal de constatare a contravenției, potrivit prevederilor art. 25 alin. (1), autoritatea administrației publice locale în a cărei rază teritorială s-a constatat contravenția va sesiza instanțele judecătorești pentru a dispune, după caz: [

]

b) desființarea construcțiilor realizate nelegal."

Ulterior sesizării, Legea nr. 50/1991, republicată, a fost modificată și completată prin Legea nr. 401/2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 749 din 27 octombrie 2003. Textele criticate au fost modificate după cum urmează: - Art. 3 lit. a), c) și e): "Autorizația de construire se eliberează pentru:

a) lucrări de construire, reconstruire, consolidare, modificare, extindere, schimbare de destinație sau de reparare a construcțiilor de orice fel, precum și a instalațiilor aferente acestora, cu excepția celor prevăzute la art. 8; [

]

c) lucrări de construire, reconstruire, modificare, extindere, reparare, modernizare și reabilitare privind căi de comunicație, inclusiv lucrări de artă, rețele și dotări tehnico-edilitare, lucrări hidrotehnice, amenajări de albii, lucrări de îmbunătățiri funciare, lucrări de instalații de infrastructură, noi capacități de producere, transport, distribuție a energiei electrice și/sau termice, precum și de reabilitare și retehnologizare a celor existente; [

]

e) lucrări de foraje și excavări necesare în vederea efectuării studiilor geotehnice, prospecțiunilor geologice, exploatărilor de cariere, balastiere, sonde de gaze și petrol, precum și alte exploatări de suprafață sau subterane."

- Art. 27 alin. (1) partea introductivă: "În cazul în care persoanele sancționate contravențional au oprit executarea lucrărilor, dar nu s-au conformat în termen celor dispuse prin procesul-verbal de constatare a contravenției, potrivit prevederilor art. 25 alin. (1), organul care a aplicat sancțiunea va sesiza instanțele judecătorești pentru a dispune, după caz:". Autorul excepției susține că dispozițiile legale criticate încalcă prevederile art. 41, 43 și 49 din Constituția României, care, ulterior sesizării, a fost republicată cu reactualizarea denumirilor și dându-se textelor o nouă numerotare. După republicare, textele constituționale invocate au următoarea numerotare și conținut: - Art. 44: "(1) Dreptul de proprietate, precum și creanțele asupra statului, sunt garantate. Conținutul și limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.

(2) Proprietatea privată este garantată și ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular. Cetățenii străini și apatrizii pot dobândi dreptul de proprietate privată asupra terenurilor numai în condițiile rezultate din aderarea României la Uniunea Europeană și din alte tratate internaționale la care România este parte, pe bază de reciprocitate, în condițiile prevăzute prin lege organică, precum și prin moștenire legală.

(3) Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă și prealabilă despăgubire.

(4) Sunt interzise naționalizarea sau orice alte măsuri de trecere silită în proprietate publică a unor bunuri pe baza apartenenței sociale, etnice, religioase, politice sau de altă natură discriminatorie a titularilor.

(5) Pentru lucrări de interes general, autoritatea publică poate folosi subsolul oricărei proprietăți imobiliare, cu obligația de a despăgubi proprietarul pentru daunele aduse solului, plantațiilor sau construcțiilor, precum și pentru alte daune imputabile autorității.

(6) Despăgubirile prevăzute în alineatele (3) și (5) se stabilesc de comun acord cu proprietarul sau, în caz de divergență, prin justiție.

(7) Dreptul de proprietate obligă la respectarea sarcinilor privind protecția mediului și asigurarea bunei vecinătăți, precum și la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii sau obiceiului, revin proprietarului.

(8) Averea dobândită licit nu poate fi confiscată. Caracterul licit al dobândirii se prezumă.

(9) Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracțiuni ori contravenții pot fi confiscate numai în condițiile legii.";

- Art. 47: "(1) Statul este obligat să ia măsuri de dezvoltare economică și de protecție socială, de natură să asigure cetățenilor un nivel de trai decent.

(2) Cetățenii au dreptul la pensie, la concediu de maternitate plătit, la asistență medicală în unitățile sanitare de stat, la ajutor de șomaj și la alte forme de asigurări sociale publice sau private, prevăzute de lege. Cetățenii au dreptul și la măsuri de asistență socială, potrivit legii.";

- Art. 53: "(1) Exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrâns numai prin lege și numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea securității naționale, a ordinii, a sănătății ori a moralei publice, a drepturilor și a libertăților cetățenilor; desfășurarea instrucției penale; prevenirea consecințelor unei calamități naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.

(2) Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică. Măsura trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului sau a libertății."

În această situație Curtea Constituțională constată că, deși textele de lege criticate ca fiind neconstituționale au fost modificate ulterior sesizării sale prin Încheierea din 10 septembrie 2003, în noua redactare se păstrează soluția legislativă dinaintea modificărilor, astfel încât motivele de neconstituționalitate formulate de autorul excepției subzistă. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că, potrivit Legii nr. 50/1991, republicată, construcțiile civile, industriale, agricole sau de orice altă natură se pot realiza numai cu respectarea autorizației de construire, ce reprezintă actul de autoritate al administrației locale pe baza căruia se asigură aplicarea măsurilor prevăzute de lege referitoare la amplasarea, proiectarea, executarea și funcționarea construcțiilor. Textele de lege criticate sancționează contravențional executarea de lucrări de construire, reconstruire, consolidare, modificare, extindere, schimbare de destinație sau de reparare a construcțiilor de orice fel, precum și a instalațiilor aferente acestora, fără autorizație de construire. Curtea nu poate reține critica de neconstituționalitate, întrucât aceasta neagă legiuitorului competența conferită prin Constituție de a reglementa cadrul în care titularul unui drept are posibilitatea să și-l valorifice, luând în considerare drepturile și interesele legitime ale celorlalți titulari, pe care este ținut să le respecte. Absolutizarea exercițiului unui drept ar avea ca revers negarea drepturilor altor titulari, cărora autoritatea statală le datorează în egală măsură ocrotire, situație de neconceput într-un stat de drept, dar pe care autorul excepției, tributar unei viziuni pro causa, determinate de interesul său exclusiv, înțelege să o ignore. Întrucât chiar textul constituțional referitor la garantarea dreptului de proprietate statornicește că limitele și conținutul acestuia sunt stabilite prin lege, sancțiunea desființării construcțiilor realizate fără respectarea condițiilor prevăzute de lege nu contravine normelor constituționale. De asemenea, alin. (7) al art. 44 din Constituție, republicată, prevede că dreptul de proprietate obligă la respectarea sarcinilor privind protecția mediului și la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii sau obiceiului, revin proprietarului. Așa fiind, desființarea construcțiilor realizate fără drept reprezintă o sancțiune și în dreptul civil, iar continuarea executării lucrărilor după dispunerea opririi acestora de către organele de control constituie, potrivit art. 21 din Legea nr. 50/1991, infracțiune. Față de obiectul de reglementare al normei deduse controlului de constituționalitate și în raport cu susținerile autorului excepției, Curtea constată că art. 47 din Constituție, republicată, nu are relevanță în susținerea excepției de neconstituționalitate, dreptul cetățenilor la un nivel de trai decent nefiind afectat de textele de lege criticate. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, republicată, precum și al art. 1, 2, 3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 și al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, CURTEA În numele legii DECIDE: Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 3 și art. 27 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, republicată, cu modificările și completările ulterioare, excepție ridicată de Gheorghe Mitracu în Dosarul nr. 2.281/2003 al Judecătoriei Sectorului 2 București. Definitivă și obligatorie. Pronunțată în ședința publică din data de 25 martie 2004. PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. NICOLAE POPA Magistrat-asistent, Mihaela Senia Costinescu