DECIZIE nr. 85/2004

Nicolae Popa - președinte Costică Bulai - judecător Nicolae Cochinescu - judecător Constantin Doldur - judecător Kozsokar Gabor - judecător Petre Ninosu - judecător Șerban Viorel Stănoiu - judecător Lucian Stângu - judecător Ioan Vida - judecător Florentina Baltă - procuror Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 40 lit. a) și ale art. 41 liniuța a 4-a din Ordonanța Guvernului nr. 44/1997, astfel cum a fost aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 105/2000, excepție ridicată de Societatea Comercială "Dominus Rei" - S.R.L. Constanța în Dosarul nr. 6.411/2003 al Judecătoriei Constanța. La apelul nominal răspunde Autoritatea Rutieră Română - Agenția Constanța prin consilier juridic. Lipsește autorul excepției, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. Curtea dispune a se face apelul și în dosarele nr. 514D/2003 și nr. 515D/2003, privind excepții de neconstituționalitate cu același obiect, ridicate de același autor în dosarele nr. 8.039/2003 și nr. 8.040/2003 ale Judecătoriei Constanța. La apelul nominal răspunde Autoritatea Rutieră Română - Agenția Constanța prin consilier juridic. Lipsește autorul excepției, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor, având în vedere identitatea de obiect și de părți a acestora. Reprezentantul Autorității Rutiere Române - Agenția Constanța și cel al Ministerului Public sunt de acord cu conexarea dosarelor. Curtea, în temeiul art. 16 din Legea nr. 47/1992, republicată, raportat la art. 164 din Codul de procedură civilă, dispune conexarea dosarelor nr. 514D/2003 și nr. 515D/2003 la Dosarul nr. 513D/2003, care a fost primul înregistrat. Reprezentantul Autorității Rutiere Române - Agenția Constanța solicită respingerea excepției de neconstituționalitate, în conformitate cu punctul de vedere al Guvernului. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției ca neîntemeiată. Se arată că dispozițiile legale criticate nu încalcă art. 16 și 21 din Constituție. În acest sens, este invocată jurisprudența Curții Constituționale, care s-a pronunțat în trecut asupra unor excepții de neconstituționalitate cu același obiect. CURTEA, având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele: Prin Încheierile din 14 octombrie 2003 și 23 septembrie 2003, pronunțate în dosarele nr. 6.411/2003 și, respectiv, nr. 8.039/2003 și nr. 8.040/2003, Judecătoria Constanța a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 40 lit. a) și ale art. 41 liniuța a 4-a din Ordonanța Guvernului nr. 44/1997, astfel cum a fost aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 105/2000, excepție ridicată de Societatea Comercială "Dominus Rei" - S.R.L. Constanța. În motivarea excepției de neconstituționalitate, identică în cele trei dosare, autorul acesteia susține, în esență, că dispozițiile legale criticate încalcă dispozițiile constituționale ale art. 16 alin. (1) și (2), "deoarece nu fac deosebire între persoanele juridice care circulă fără licențe sau cu licențe suspendate sau anulate și persoanele juridice care au licențe, însă ar fi încălcat prevederile caietului de sarcini [

]". În concepția autorului excepției, "nu ar trebui să existe egalitate din punct de vedere sancționator pentru o persoană care nu deține licență de transport, dar efectuează acte de transport, și o persoană care are licență, dar încalcă anumite obligații din caietul de sarcini anexă la licență". De asemenea, consideră, referindu-se la cazul său, "cu siguranță că fapta persoanei care desfășoară activități de transport fără licență este mult mai gravă decât o eventuală încălcare a prevederilor caietului de sarcini anexă la licență". Judecătoria Constanța, formulându-și opinia asupra excepției, apreciază în toate dosarele "că fiecărei categorii de operatori de transport rutier îi este aplicabil un regim juridic, fiind la latitudinea legiuitorului stabilirea acestuia, având în vedere situații diferite, fără ca prin aceasta să se aducă atingere principiului egalității în drepturi". Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate. Guvernul consideră că excepția este neîntemeiată. În argumentarea acestui punct de vedere, arată că "prevederile criticate nu contravin dispozițiilor constituționale invocate de autorul excepției". În legătură cu dispozițiile art. 40 lit. a) și ale art. 41 din ordonanța criticată, Guvernul arată că "legiuitorul a stabilit, în funcție de gradul de pericol social al acestora, faptele care constituie contravenții și sancțiunile corespunzătoare, agenții constatatori având obligația de a le aplica în conformitate cu prevederile art. 21 alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările ulterioare". În legătură cu invocarea încălcării dispozițiilor art. 16 alin. (1) din Constituție, care consacră principiul egalității în drepturi, se susține că textul nu este aplicabil persoanelor juridice. Cu privire la reglementările care stabilesc amenda contravențională pentru faptele de încălcare a prevederilor din caietele de sarcini, anexe la licențele de execuție, Guvernul arată că acestea "nu aduc atingere dreptului de acces liber la justiție, prevăzut de art. 21 din Legea fundamentală, drept pe care, de altfel, și-l exercită, neîngrădit, și petenta în cauză". Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. CURTEA, examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile părții prezente și ale procurorului, dispozițiile legale criticate raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele: Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, republicată, precum și celor ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată. Obiectul excepției îl constituie dispozițiile art. 40 lit. a) și ale art. 41 liniuța a 4-a din Ordonanța Guvernului nr. 44/1997 privind transporturile rutiere, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 222 din 29 august 1997, ordonanță aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 105 din 27 iunie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 299 din 30 iunie 2000, cu modificările ulterioare. Textele criticate au următorul cuprins: - Art. 40 lit. a): "Constituie contravenție, în măsura în care, potrivit legii penale nu sunt considerate infracțiuni, și se sancționează ca atare următoarele fapte:

a) efectuarea de transporturi rutiere sau desfășurarea de activități conexe acestora, conform prevederilor anexei nr. 2 pct. C, fără licențe sau cu licențe cu valabilitate expirată, suspendate sau anulate, precum și nerespectarea prevederilor caietelor de sarcini, anexe la acestea;";

- Art. 41 liniuța a 4-a: "Se sancționează cu amendă: [

] - de la 3.200.000 lei la 4.000.000 lei, faptele prevăzute la art. 40 lit. a), b), c), g) și h)." Critica de neconstituționalitate formulată de autorul excepției se bazează pe susținerea că textele criticate încalcă principiul egalității în drepturi prevăzut de art. 16 alin. (1) și (2) din Constituție, precum și principiul liberului acces la justiție, prevăzut de art. 21 din Constituție, texte care au următorul cuprins: - Art. 16 alin. (1) și (2): "(1) Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări.

(2) Nimeni nu este mai presus de lege.";

- Art. 21: "(1) Orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept.

(3) Părțile au dreptul la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil.

(4) Jurisdicțiile speciale administrative sunt facultative și gratuite."

În esență, se susține că textele care formează obiectul excepției "sunt neconstituționale, deoarece nu fac deosebire între persoanele juridice care circulă fără licențe sau cu licențe suspendate sau anulate și persoanele juridice care au licențe însă ar fi încălcat prevederile caietului de sarcini", cum este cazul în speță. În opinia autorului excepției, "nu ar trebui să existe egalitate din punct de vedere sancționator pentru o persoană care nu deține licență de transport, dar efectuează acte de transport, și o persoană care are licență, dar încalcă anumite obligații din caietul de sarcini anexă la licență". În acest fel, susține autorul excepției, se încalcă principiul egalității în fața legii. În legătură cu această susținere, autorul excepției arată că prin Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 s-a stabilit că sancțiunea trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite. Analizând textele criticate, prin raportare la art. 21 din Constituție, privind dreptul la liber acces la justiție, Curtea reține că acestea nu cuprind dispoziții privind interzicerea sau îngrădirea dreptului constituțional invocat, pe care, de altfel, autorul excepției și l-a exercitat în cauză, ci sancționează o faptă calificată contravenție. În ceea ce privește critica având ca obiect încălcarea art. 16 din Constituție, Curtea constată că este neîntemeiată, deoarece legiuitorul (inclusiv cel delegat) a acționat în temeiul dreptului său de apreciere cu privire la modalitatea de reglementare a condițiilor în care anumite fapte să fie sancționate contravențional, precum și la stabilirea sancțiunilor aplicabile, fără să instituie o discriminare. Curtea Constituțională nu se poate pronunța asupra oportunității reglementării respective, întrucât, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicată, controlul de constituționalitate este limitat numai la problemele de drept. În jurisprudența sa, Curtea s-a mai pronunțat, prin Decizia nr. 81 din 14 martie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 320 din 15 mai 2002, respingând ca nefondată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 40 alin. 1 lit. a) din Ordonanța Guvernului nr. 44/1997, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 105/2002, prin raportare la prevederile art. 25, ale art. 41 alin. (1) și (6) și ale art. 49 din Constituție. Față de cele de mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, republicată, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 și al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, CURTEA În numele legii DECIDE: Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 40 lit. a) și ale art. 41 liniuța a 4-a din Ordonanța Guvernului nr. 44/1997 privind transporturile rutiere, astfel cum a fost aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 105/2000, excepție ridicată de Societatea Comercială "Dominus Rei" - S.R.L. Constanța în dosarele nr. 6.411/2003, nr. 8.039/2003 și nr. 8.040/2003 ale Judecătoriei Constanța. Definitivă și obligatorie. Pronunțată în ședința publică din data de 2 martie 2004. PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. NICOLAE POPA Magistrat-asistent, Mihai Paul Cotta