DECIZIE nr. 31/2004

Nicolae Popa - președinte Costică Bulai - judecător Nicolae Cochinescu - judecător Constantin Doldur - judecător Kozsokar Gabor - judecător Petre Ninosu - judecător Lucian Stângu - judecător Șerban Viorel Stănoiu - judecător Ioan Vida - judecător Florentina Baltă - procuror Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 68 alin. 4 din Codul de procedură civilă, cu modificările și completările ulterioare, excepție ridicată de Alexandrina Zoia Toma, prin mandatar Gheorghe Vasile Cornel Ilie, în Dosarul nr. 3.697/AS/2002 al Tribunalului București - Secția a VIII-a conflicte și litigii de muncă. La apelul nominal răspunde mandatar Gheorghe Vasile Cornel Ilie, pentru autoarea excepției, precum și consilier juridic Cristian Petru Bulumac, cu delegație depusă în ședință, pentru partea Casa de Pensii a Municipiului București. Cauza fiind în stare de judecată, mandatarul autoarei excepției solicită admiterea excepției astfel cum a fost formulată în fața instanței de judecată. Consilierul juridic al Casei de Pensii a Municipiului București solicită respingerea excepției de neconstituționalitate invocate, susținând că dispozițiile art. 68 alin. 4 din Codul de procedură civilă nu contravin accesului liber la justiție consacrat de art. 21 din Constituție. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, apreciind că dispozițiile legale criticate, prin restricția mandatarului de a pune concluzii orale la dezbateri, nu contravin accesului liber la justiție sau dreptului la apărare, invocând în acest sens jurisprudența Curții Constituționale în materie, și anume Decizia nr. 54/2003. CURTEA, având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin Încheierea din 16 septembrie 2003, pronunțată în Dosarul nr. 3.697/AS/2003, Tribunalul București - Secția a VIII-a conflicte și litigii de muncă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 68 alin. 4 din Codul de procedură civilă, cu modificările și completările ulterioare. Excepția a fost ridicată de Alexandrina Zoia Toma, prin mandatar Gheorghe Vasile Cornel Ilie, într-o cauză având ca obiect soluționarea unui litigiu de asigurări sociale, în contradictoriu cu Casa de Pensii a Municipiului București. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că dispozițiile legale criticate sunt neconstituționale, întrucât reclamanta pe care o reprezintă este pusă în imposibilitatea de a-și apăra drepturile în justiție, prin faptul că nu i se permite mandatarului său să pună concluzii, "deși este legal împuternicit în acest sens". Tribunalul București - Secția a VIII-a conflicte și litigii de muncă opinează în sensul că excepția de neconstituționalitate ridicată este neîntemeiată, deoarece "restricția impusă de art. 68 alin. 4 din Codul de procedură civilă nu este de natură a îngrădi accesul părților la justiție, ci este menit să protejeze exercitarea profesiei de avocat". Potrivit dispozițiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate. De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 18^1 din Legea nr. 35/1997, cu modificările ulterioare, s-a solicitat și punctul de vedere al instituției Avocatul Poporului. Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, cu motivarea că prin textele legale criticate "s-a urmărit realizarea unei reprezentări calificate a părților în fața instanțelor judecătorești". Accesul la justiție și dreptul părții de a se apăra nu sunt încălcate, deoarece "mandatarul care nu are calitatea de avocat sau, în condițiile legii, de consilier juridic va putea formula cereri în fața instanței de judecată, va putea propune probe și este îndreptățit să îndeplinească acte procedurale". Avocatul Poporului apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât "limitele în care poate fi exercitat mandatul, inclusiv posibilitatea mandatarului de a pune sau nu concluzii în instanță, în numele părții, reprezintă opțiuni ale legiuitorului, care, potrivit dispozițiilor art. 126 alin. (2) din Constituție, stabilește regulile privind procedura de judecată". Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părților, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile Legii nr. 47/1992, republicată, reține următoarele: Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, republicată, precum și celor ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 68 alin. 4 din Codul de procedură civilă, modificate prin art. I pct. 4 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2001 privind modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea și completarea Codului de procedură civilă (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 217 din 27 aprilie 2001), dispoziții care au următorul conținut: "Dacă mandatul este dat unei alte persoane decât unui avocat, mandatarul nu poate pune concluzii decât prin avocat, cu excepția consilierului juridic care, potrivit legii, reprezintă partea." În susținerea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia apreciază că prin dispozițiile legale criticate sunt încălcate prevederile constituționale ale art. 21, care, în urma revizuirii și republicării Constituției României în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 767 din 31 octombrie 2003, au următorul conținut: - Art. 21: "(1) Orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept.

(3) Părțile au dreptul la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil.

(4) Jurisdicțiile speciale administrative sunt facultative și gratuite."

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că reprezentarea părților într-un proces prin mandatar, care poate fi avocat sau altă persoană cu sau fără pregătire juridică, este una dintre modalitățile prin care Codul de procedură civilă asigură accesul liber la justiție, precum și exercitarea dreptului la apărare al părților, drepturi fundamentale prevăzute de art. 21, respectiv de art. 24 din Constituție. Curtea constată că restricția mandatarului care nu are calitatea de avocat de a pune concluzii orale în instanță nu constituie o împiedicare a accesului liber la justiție, așa cum fără temei susține autorul excepției, întrucât partea însăși poate participa la dezbateri și poate pune concluzii înaintea instanței de judecată, iar mandatarul are posibilitatea să formuleze cereri și să propună probe în tot cursul procesului, precum și dreptul de a depune concluzii scrise. Totodată Curtea observă că posibilitatea reprezentării părții prin mandatar este prevăzută doar de art. 67 și 68 din Codul de procedură civilă, care stabilesc condițiile de exercitare a acestui mandat. Aceste condiții, precum și limitele în care poate fi exercitat mandatul, inclusiv posibilitatea mandatarului de a pune sau nu concluzii în instanță în numele părții, reprezintă opțiuni ale legiuitorului, care, potrivit dispozițiilor art. 126 alin. (2) din Constituție, republicată, stabilește regulile privind procedura de judecată. Curtea reține că s-a mai pronunțat cu privire la constituționalitatea art. 68 alin. 4 din Codul de procedură civilă, prin Decizia nr. 54 din 6 februarie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 153 din 10 martie 2003, constatând că aceste dispoziții sunt constituționale. Neexistând elemente noi de natură a determina reconsiderarea jurisprudenței Curții în această materie, considerentele și soluția acestei decizii rămân valabile și în prezenta cauză. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, republicată, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 și al art. 25 alin. (1) și (4) din Legea nr. 47/1992, republicată, CURTEA În numele legii DECIDE: Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 68 alin. 4 din Codul de procedură civilă, cu modificările și completările ulterioare, excepție ridicată de Alexandrina Zoia Toma, prin mandatar Gheorghe Vasile Cornel Ilie, în Dosarul nr. 3.697/AS/2002 al Tribunalului București - Secția a VIII-a conflicte și litigii de muncă. Definitivă și obligatorie. Pronunțată în ședința publică din data de 29 ianuarie 2004. PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. NICOLAE POPA Magistrat-asistent, Ioana Marilena Chiorean