DECIZIE nr. 619/2005

DECIZIE nr. 619 din 17 noiembrie 2005 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 28 alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002 privind Departamentul Național Anticorupție

EMITENT

Publicat în

MONITORUL OFICIAL nr. 1.122 din 13 decembrie 2005

Ioan Vida - președinte Aspazia Cojocaru - judecător Kozsokar Gabor - judecător Acsinte Gaspar - judecător Ion Predescu - judecător Șerban Viorel Stănoiu - judecător Ion Tiucă - procuror Valentina Bărbățeanu - magistrat-asistent Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 28 alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002 privind Parchetul Național Anticorupție, excepție ridicată de Ana Curelea și Floriana Bordei în Dosarul nr. 1.700/2005 al Tribunalului Mehedinți - Secția civilă. La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. Cauza aflându-se în stare de judecată, Curtea acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca inadmisibilă, întrucât autorii acesteia solicită, în realitate, modificarea textului de lege criticat, or acest lucru excedează competenței Curții Constituționale. CURTEA, având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin Încheierea din 7 iunie 2005, pronunțată în Dosarul nr. 1.700/2005, Tribunalul Mehedinți - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 28 alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002 privind Parchetul Național Anticorupție. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Ana Curelea și Floriana Bordei într-o cauză civilă având ca obiect soluționarea cererii de obligare a Ministerului Justiției, a Curții de Apel Craiova și a Tribunalului Mehedinți la plata unor drepturi salariale. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin că prevederile art. 28 alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002 contravin dispozițiilor art. 16 alin. (1) și ale art. 124 alin. (3) din Constituție. În argumentarea contrarietății dintre textul criticat și prevederile art. 16 alin. (1) din Constituție arată că, "în realitate, nu există complete specializate pentru soluționarea cauzelor de corupție, în practică, toți judecătorii sau marea majoritate a judecătorilor secțiilor penale ale tribunalelor și curților de apel soluționând acest gen de cauze", astfel încât nu se justifică acordarea unor drepturi salariale sporite. De asemenea, precizează că aceste cauze nu necesită nici o specializare anume și nici nu presupun un grad de complexitate sporit față de alte categorii de cauze, soluționate de alte secții ale acelorași instanțe. Mai arată că acest gen de cauze nu supune judecătorul unor pericole mai mari decât cele la care este expus procurorul care le-a instrumentat sau judecătorul care soluționează alte tipuri de cauze. În continuare, apreciază că acordarea drepturilor salariale prevăzute de art. 28 alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002 numai anumitor judecători este contrară dispozițiilor art. 124 alin. (3) din Constituție, întrucât repartizarea judecătorilor pe secții și desemnarea celor specializați în cauze de corupție constituie atributul președintelui instanței. De aceea, în opinia autorilor excepției, "a lăsa la îndemâna conducerii instanței acordarea sau neacordarea unor drepturi salariale atentează la independența judecătorului, care are o componentă importantă în independența materială". Tribunalul Mehedinți apreciază că excepția de neconstituționalitate este întemeiată. Aceasta deoarece acordarea unui spor de 40% din indemnizația de încadrare lunară judecătorilor care compun completele de judecată specializate în infracțiuni de corupție nu are la bază criterii de ordin obiectiv și rațional și determină o discriminare în raport cu ceilalți judecători care soluționează cauze penale, civile, comerciale sau de contencios administrativ. Consideră că textul de lege criticat încalcă prevederile constituționale invocate de autorii excepției, "întrucât practicarea unor discriminări în acordarea drepturilor salariale corpului magistraților aduce atingere independenței judecătorului". Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate. Guvernul precizează că art. 28 alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002 a fost modificat prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 24/2004 privind creșterea transparenței în exercitarea demnităților publice și a funcțiilor publice, precum și intensificarea măsurilor de prevenire și combatere a corupției, aprobată și modificată prin Legea nr. 601/2004, devenind art. 28 alin. (5). Consideră că excepția de neconstituționalitate nu este întemeiată. În acest sens afirmă că textul de lege criticat trebuie interpretat în lumina dispozițiilor Convenției Națiunilor Unite împotriva corupției, adoptată la New York în 2003, și ale Convenției penale privind corupția, din 1999, a Consiliului Europei, ambele ratificate de România. Menționează art. 36 din Convenția Națiunilor Unite împotriva corupției, potrivit căruia în fiecare stat parte trebuie "să existe unul sau mai multe organisme ori persoane specializate în lupta împotriva corupției", iar aceste organisme trebuie să se bucure de o "independență necesară [

] pentru a putea exercita eficient funcțiile lor la adăpost de orice influență necuvenită" și să dispună de un personal care "ar trebui să aibă formarea și resursele adecvate pentru a-și exercită sarcinile". De aceea, apreciază că art. 28 alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002 "reprezintă o transpunere în dreptul intern a unor prevederi internaționale privind prevenirea și combaterea corupției, pe care România este obligată să le respecte, ca parte semnatară a Convențiilor". În sprijinul acestei afirmații menționează și Strategia națională anticorupție pe perioada 2005-2007 și Planul de acțiune pentru implementarea acestei strategii, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 231/2005. Consideră că autorii excepției dau o interpretare eronată principiului egalității cetățenilor în fața legii, prevederile criticate neinstituind nici privilegii și nici discriminări, ele aplicându-se în mod egal "tuturor persoanelor specializate în lupta contra corupției, ce funcționează în cadrul sistemului judiciar". Precizează că "diferențierea de tratament pentru aceste categorii de persoane are la bază criterii obiective privind pregătirea lor profesională diferită, specializată și formarea lor anume pentru activitatea de urmărire și judecare a infracțiunilor de corupție, ca și specificul acestor activități, având în vedere, printre altele, și tipologiile diferite ale cazurilor de corupție, ca și specificul cooperării judiciare între structurile specializate din sistemul nostru judiciar și structuri similare din alte state". Referitor la modul de aplicare a textului de lege criticat, arată că acest aspect nu poate face obiectul controlului de constituționalitate. În ceea ce privește critica formulată prin raportare la prevederile art. 124 alin. (3) din Constituție, Guvernul apreciază că nu este întemeiată, întrucât prin Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 71/2005 asupra Regulamentului de ordine interioară a instanțelor judecătorești, "s-a prevăzut că repartizarea cauzelor se va efectua în sistem informatic, prin programele MJREP sau ECRIS, iar, în cazul în care repartizarea în acest sistem nu se poate aplica, repartizarea cauzelor se efectuează prin metoda sistemului ciclic". Prin urmare, "aceste sisteme funcționează pe criterii obiective, înlăturând posibilitatea de subiectivism ce ar fi putut s-o manifeste repartizarea de către președintele instanței a dosarelor pe complete". În plus, precizează că "în Regulamentul menționat s-au prevăzut o serie de dispoziții amănunțite privind aplicarea criteriului aleatoriu în repartizarea dosarelor pe complete, care constituie garanții ale funcționării obiective a sistemelor de repartizare". Avocatul Poporului menționează că Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002 a fost modificată prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 24/2004 privind creșterea transparenței în exercitarea demnităților publice și a funcțiilor publice, precum și intensificarea măsurilor de prevenire și combatere a corupției, iar art. 28 alin. (4) a devenit art. 28 alin. (5), prin Legea nr. 601/2004 pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 24/2004. Apreciază că prevederile criticate de autorii excepției nu contravin principiului constituțional al egalității în drepturi, întrucât acesta nu presupune uniformitate, așa încât la situații diferite se impune un tratament juridic diferit. În acest sens, consideră că "stabilirea unui tratament juridic diferențiat în cazul categoriilor de personal prevăzute de dispozițiile legale criticate reprezintă o opțiune a legiuitorului, justificată de complexitatea activității desfășurate, precum și de necesitatea instituirii unor măsuri imediate pentru întărirea capacității Parchetului Național Anticorupție ca parchet specializat în combaterea infracțiunilor de corupție". Mai arată că dispozițiile art. 28 alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002 nu instituie privilegii sau discriminări pe criteriile prevăzute de art. 4 alin. (2) din Constituție. În ceea ce privește invocarea dispozițiilor art. 124 alin. (3) din Legea fundamentală, consideră că acestea nu au incidență în cauză. Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile Legii nr. 47/1992, reține următoarele: Curtea Constituțională a fost legal sesizată, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, conform încheierii de sesizare, prevederile art. 28 alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002 privind Parchetul Național Anticorupție, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 244 din 11 aprilie 2002, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 503/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 523 din 18 iulie 2002. Anterior sesizării Curții Constituționale, dispozițiile art. 28 alin. (4) au fost modificate prin prevederile art. IV pct. 15 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 24/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 27 aprilie 2004, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 601/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.227 din 20 decembrie 2004. Ulterior sesizării Curții Constituționale, a fost emisă Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 134/2005 pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 43/2002 privind Parchetul Național Anticorupție, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 899 din 7 octombrie 2005.

Articolul I pct. 1 al acestei ordonanțe prevede că "Titlul ordonanței de urgență va avea următorul cuprins: «Ordonanță de urgență privind Departamentul Național Anticorupție»". De asemenea, art. II lit. a) din aceeași ordonanță stabilește că în cuprinsul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 43/2002 privind Parchetul Național Anticorupție, aprobată cu modificări prin Legea nr. 503/2002, cu modificările și completările ulterioare, precum și în orice alte acte normative care cuprind referiri la Parchetul Național Anticorupție, denumirea "Parchetul Național Anticorupție" se înlocuiește cu "Departamentul Național Anticorupție". Prin urmare, obiectul excepției îl reprezintă prevederile art. 28 alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002 privind Departamentul Național Anticorupție, al căror conținut este următorul: "(5) Personalul prevăzut la alin. (1), judecătorii care compun completele de judecată specializate în infracțiunile de corupție - potrivit art. 29 din Legea nr. 78/2000, cu modificările și completările ulterioare -, procurorii care participă la judecarea acestor cauze, președintele, vicepreședintele, președinții de secții și judecătorii Înaltei Curți de Casație și Justiție, procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, adjuncții săi și procurorii din Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție beneficiază de un spor de 40% la indemnizația de încadrare brută lunară. Personalul din Departamentul Național Anticorupție prevăzut la alin. (2) și (3) beneficiază de un spor de 30% pentru activitatea specializată de combatere a infracțiunilor de corupție pe care o desfășoară." În opinia autorilor excepției, textul de lege criticat contravine prevederilor art. 16 alin. (1) și ale art. 124 alin. (3) din Constituție, care au următorul cuprins: - Art. 16 alin. (1): "Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări."; - Art. 124 alin. (3): "Judecătorii sunt independenți și se supun numai legii." Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că prevederile art. 28 alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002 au mai fost supuse controlului de constituționalitate, prin raportare la aceleași dispoziții constituționale invocate și în prezenta cauză și cu motivări similare. Prin numeroase decizii, Curtea Constituțională a respins această excepție de neconstituționalitate ca inadmisibilă. Astfel, de exemplu, prin Decizia nr. 447 din 15 septembrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 879 din 30 septembrie 2005, Curtea a reținut că, în realitate, "autorii excepției nu sunt nemulțumiți pentru faptul că s-au acordat sporuri la indemnizație unor categorii de magistrați, ci urmăresc modificarea ori completarea textului de lege criticat în sensul că de sporurile respective să beneficieze deopotrivă toți magistrații. Conform prevederilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituțională nu poate nici modifica și nici completa prevederea legală supusă controlului". În considerentele aceleiași decizii, s-a mai reținut că, "Printre măsurile de protecție socială de care beneficiază salariații, art. 41 alin. (2) din Constituție prevede "instituirea unui salariu minim brut pe țară". În afară de această obligație constituțională, este dreptul legiuitorului să reglementeze criteriile de determinare a cuantumului indemnizațiilor sau al salariilor personalului retribuit de la bugetul de stat, precum și a sporurilor sau adaosurilor la indemnizațiile și salariile de bază. Astfel, numai legiuitorul poate aprecia și stabili dacă și ce anume sporuri sau adaosuri acordă anumitor categorii de salariați, cu singura condiție ca de sporurile sau adaosurile prevăzute să beneficieze toți salariații care se află în situații identice sub toate aspectele funcțiilor în care sunt încadrați, ale naturii și volumului activității pe care o desfășoară, ale importanței și riscurilor muncii lor și în privința oricăror alte elemente specifice". De asemenea, prin Decizia nr. 395 din 12 iulie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 771 din 24 august 2005, Curtea a observat că "Justificarea instituirii acestui spor, în condițiile în care nu există specializări pentru anumite categorii de magistrați, cum sunt judecătorii care compun completele de judecată specializate în infracțiunile de corupție sau procurorii care participă la judecarea acestor cauze, reprezintă o problemă de legiferare, iar nu una de constituționalitate". Aceeași concluzie a stat și la baza pronunțării Deciziei nr. 328 din 21 iunie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 690 din 1 august 2005. Întrucât nu au intervenit elemente noi care să justifice modificarea acestei jurisprudențe, excepția de neconstitu-ționalitate va fi respinsă ca inadmisibilă. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

Respinge ca inadmisibilă excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 28 alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002 privind Departamentul Național Anticorupție, excepție ridicată de Ana Curelea și Floriana Bordei în Dosarul nr. 1.700/2005 al Tribunalului Mehedinți - Secția civilă. Definitivă și general obligatorie. Pronunțată în ședința publică din data de 17 noiembrie 2005. PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent, Valentina Bărbățeanu ____________