DECIZIE nr. 487/2005

Ioan Vida - președinte Nicolae Cochinescu - judecător Aspazia Cojocaru - judecător Constantin Doldur - judecător Acsinte Gaspar - judecător Petre Ninosu - judecător Ion Predescu - judecător Șerban Viorel Stănoiu - judecător Florentina Baltă - procuror Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 27 din Codul de procedură civilă și art. 10 alin. (1) din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătorești, excepție ridicată de Andrei Samoilă în Dosarul nr. 7.477/2005 al Judecătoriei Iași. La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită. Cauza este în stare de judecată. Reprezentantul Ministerului Public, invocând jurisprudența Curții Constituționale în materie, pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată. CURTEA, având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin Încheierea din 27 aprilie 2005, pronunțată în Dosarul nr. 7.477/2005, Judecătoria Iași a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 27 din Codul de procedură civilă și art. 10 alin. (1) din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătorești, excepție ridicată de Andrei Samoilă într-o cauză civilă ce are ca obiect recuzarea unui executor judecătoresc. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că textele legale criticate contravin prevederilor constituționale ale art. 21 și 53. În acest sens arată că dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătorești "nu reglementează expres motivele de recuzare a executorilor judecătorești, dar cuprind în acest sens o normă de trimitere, în conformitate cu care executorii judecătorești pot fi recuzați numai dacă se află în una dintre situațiile prevăzute la art. 27 pct. 1, 2, 3, 5, 6, 8 și 9 din Codul de procedură civilă". De asemenea, apreciază că prin limitarea motivelor de recuzare, operată prin dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 188/2000 și prin cele ale art. 27 din Codul de procedură civilă, se "înfrâng în mod evident dispozițiile art. 21 din Constituția României", în același timp fiind "îngrădit dreptul de a obține recuzarea unui executor judecătoresc care a dovedit atitudine partizană și neprofesionalism". Totodată, arată că prin dispozițiile criticate "se reglementează și o inegalitate între poziția părților în procedura de executare, creditorul având posibilitatea de a alege executorul care să instrumenteze procedura executării titlului executoriu, în timp ce debitorului i se răpește această posibilitate". Autorul excepției consideră că prin "îngrădirea posibilităților de recuzare", operată de cele două texte legale, se încalcă prevederile art. 53 din Constituție, întrucât "restrângerea posibilităților de recuzare [

] nu este motivată prin nici unul dintre motivele indicate limitativ". Judecătoria Iași apreciază că excepția de neconstituționalitate invocată este neîntemeiată. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate. Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens invocă jurisprudența Curții Constituționale care, prin Decizia nr. 40/2005 și Decizia nr. 38/2002, a statuat că dispozițiile legale criticate sunt constituționale. Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile art. 27 din Codul de procedură civilă și art. 10 alin. (1) din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătorești sunt constituționale. Astfel, arată că enumerarea limitativă a situațiilor în care executorul judecătoresc poate fi recuzat nu încalcă în nici un mod accesul liber la justiție și nu restrânge, sub nici un aspect, exercițiul acestui drept, întrucât, potrivit art. 10 alin. (4) din Legea nr. 188/2000, părțile au posibilitatea de a ataca încheierea instanței prin care s-a respins cererea de recuzare a executorului judecătoresc. De altfel, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituție, stabilirea cazurilor de recuzare este de competența exclusivă a legiuitorului. Totodată, Avocatul Poporului arată că, în conformitate cu art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituțională se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului. Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit în cauză de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile Legii nr. 47/1992, reține următoarele: Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 27 din Codul de procedură civilă, modificate prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 138/2000 privind modificarea și completarea Codului de procedură civilă, ordonanță publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 479 din 2 octombrie 2000, precum și cele ale art. 10 alin. (1) din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătorești, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 559 din 10 noiembrie 2000, care au următorul cuprins: - Art. 27 din Codul de procedură civilă: "Judecătorul poate fi recuzat: 1. când el, soțul său, ascendenții ori descendenții lor au vreun interes în judecarea pricinii sau când este soț, rudă sau afin, până la al patrulea grad inclusiv, cu vreuna din părți; 2. când el este soț, rudă sau afin în linie directă ori în linie colaterală, până la al patrulea grad inclusiv, cu avocatul sau mandatarul unei părți sau dacă este căsătorit cu fratele ori sora soțului uneia din aceste persoane; 3. când soțul în viață și nedespărțit este rudă sau afin a uneia din părți până la al patrulea grad inclusiv, sau dacă, fiind încetat din viață ori despărțit, au rămas copii; 4. dacă el, soțul sau rudele lor până la al patrulea grad inclusiv au o pricină asemănătoare cu aceea care se judecă sau dacă au o judecată la instanța unde una din părți este judecător; 5. dacă între aceleași persoane și una din părți a fost o judecată penală în timp de 5 ani înaintea recuzării; 6. dacă este tutore sau curator al uneia dintre părți; 7. dacă și-a spus părerea cu privire la pricina ce se judecă; 8. dacă a primit de la una din părți daruri sau făgăduieli de daruri ori altfel de îndatoriri; 9. dacă este vrăjmășie între el, soțul sau una din rudele sale până la al patrulea grad inclusiv și una din părți, soții sau rudele acestora până la gradul al treilea inclusiv."; - Art. 10 alin. (1) din Legea nr. 188/2000: "Executorii judecătorești pot fi recuzați în cazul în care se află în una dintre situațiile prevăzute la art. 27 pct. 1, 2, 3, 5, 6, 8 și 9 din Codul de procedură civilă." Textele constituționale invocate în susținerea excepției sunt cele ale art. 21 și 53. De remarcat faptul că, deși autorul excepției de neconstituționalitate a invocat în susținerea acesteia întregul text al art. 21 din Constituție, Curtea observă că, în realitate, pertinență pentru soluționarea excepției au numai primele trei alineate ale articolului în cauză. Așa fiind, prevederile constituționale invocate sunt următoarele: - Art. 21 alin. (1), (2) și (3): "(1) Orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept.

(3) Părțile au dreptul la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil.";

- Art. 53: "(1) Exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrâns numai prin lege și numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea securității naționale, a ordinii, a sănătății ori a moralei publice, a drepturilor și a libertăților cetățenilor; desfășurarea instrucției penale; prevenirea consecințelor unei calamități naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.

(2) Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică. Măsura trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului sau a libertății."

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile legale criticate au mai fost supuse controlului de constituționalitate, iar prin decizii precum Decizia nr. 38 din 6 februarie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 173 din 13 martie 2002, și Decizia nr. 40 din 27 ianuarie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 165 din 24 februarie 2005, Curtea a statuat că acestea sunt constituționale. Cu acele prilejuri Curtea a constatat că dispozițiile art. 27 din Codul de procedură civilă reglementează în mod limitativ cazurile de recuzare a judecătorilor, protejând astfel partea, în cazul în care se presupune că judecătorul ar putea fi lipsit de obiectivitate. Curtea a observat însă că dispozițiile art. 27 din Codul de procedură civilă acoperă o paletă foarte largă de situații, iar toate cazurile de recuzare enumerate, la baza cărora stau criterii obiective și raționale, duc la finalitatea mai sus arătată. Pe această cale este împiedicată posibilitatea îndepărtării de către o parte de rea-credință a unui judecător pentru motive subiective sau netemeinice, situație ce nu contravine textelor constituționale ale art. 21 alin. (1)-(3) și ale art. 53. De asemenea, Curtea a reținut că enumerarea limitativă a cazurilor în care executorul judecătoresc poate fi recuzat se circumscrie cazurilor de recuzare prevăzute de Codul de procedură civilă, cu excepția unor situații care sunt specifice activității judecătorilor. Pe cale de consecință, nici textul art. 10 alin. (1) din Legea nr. 188/2000 nu încalcă principiile statuate de art. 21 și 53 din Constituție. De altfel, în conformitate cu dispozițiile art. 126 alin. (2) din Constituție, potrivit cărora procedura de judecată este prevăzută de lege, stabilirea cazurilor de recuzare este de competența legiuitorului, astfel încât Curtea Constituțională, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, nu poate să modifice sau să completeze prevederile legale supuse controlului de constituționalitate. În ceea ce privește susținerea autorului excepției, potrivit căreia există o inegalitate între poziția părților, având în vedere că numai creditorul are "posibilitatea de a alege executorul care să instrumenteze procedura executării titlului executoriu", Curtea a constatat că această critică este nefondată, întrucât, în conformitate cu prevederile art. 21 alin. (3) din Constituție, în cadrul procedurii de executare silită, ambele părți beneficiază de anumite garanții procesuale, printre care posibilitatea de a formula contestație împotriva executării însăși, împotriva oricărui act de executare etc. De asemenea, alegerea executorului judecătoresc de către creditor este justificată prin faptul că acesta este interesat în realizarea pe cale silită a creanței sale, în condițiile în care debitorul nu și-a adus la îndeplinire obligația ce-i revine. Deoarece nu au intervenit elemente noi care să justifice schimbarea jurisprudenței Curții Constituționale, cele statuate prin aceste decizii își mențin valabilitatea și în prezenta cauză. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 27 din Codul de procedură civilă și art. 10 alin. (1) din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătorești, excepție ridicată de Andrei Samoilă în Dosarul nr. 7.477/2005 al Judecătoriei Iași. Definitivă și general obligatorie. Pronunțată în ședința publică din data de 29 septembrie 2005. PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent, Ingrid Alina Tudora