DECIZIE nr. 421/2005

Ioan Vida - președinte Nicolae Cochinescu - judecător Aspazia Cojocaru - judecător Constantin Doldur - judecător Acsinte Gaspar - judecător Kozsokar Gabor - judecător Petre Ninosu - judecător Ion Predescu - judecător Șerban Viorel Stănoiu - judecător Ion Tiucă - procuror Cristina Cătălina Turcu - magistrat-asistent Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 103 alin. 2 din Codul familiei, excepție ridicată de Gheorghe Solcan și Domnica Solcan în Dosarul nr. 8.979/2004 al Judecătoriei Sectorului 2 București. La apelul nominal răspund autorii excepției, precum și partea Elisabeta Solcan, personal și asistată de avocat Toader Iancu, cu delegație la dosar. Autorii excepției de neconstituționalitate invocă lipsa calității procesuale pasive a părții Elisabeta Solcan. Apărătorul acesteia solicită respingerea excepției invocate, arătând că soluționarea ei excedează competenței Curții Constituționale. Procurorul solicită respingerea excepției invocate. Curtea respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a părții Elisabeta Solcan. Președintele constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond. Autorii excepției de neconstituționalitate solicită admiterea acesteia. Apărătorul părții Elisabeta Solcan solicită respingerea excepției de neconstituționalitate, apreciind că ridicarea acesteia constituie un abuz de drept procesual, în scopul tergiversării soluționării cauzei. În speță se pune problema legii aplicabile, iar nu a neconstituționalității textului de lege criticat, care reglementează o situație specială, fără a aduce atingere dispozițiilor art. 11 alin. (1) și (2) și art. 20 din Constituție și nici dispozițiilor art. 3, 12 și 13 din Convenția cu privire la drepturile copilului. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, arătând că, potrivit art. 24 alin. (2) din Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, poate fi ascultat și copilul care nu a împlinit vârsta de 10 ani, dacă autoritatea competentă apreciază că audierea lui este necesară pentru soluționarea cauzei. CURTEA, având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele: Prin Încheierea din 3 noiembrie 2004, pronunțată în Dosarul nr. 8.979/2004, Judecătoria Sectorului 2 București a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 103 alin. 2 din Codul familiei, excepție ridicată de Gheorghe Solcan și Domnica Solcan într-o cauză având ca obiect recursul civil împotriva unei decizii prin care s-a menținut sentința civilă pronunțată într-o ordonanță președințială privind înapoierea unui minor. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia arată că textul de lege criticat contravine dispozițiilor art. 11 alin. (1) și (2) și art. 20 din Constituție, precum și dispozițiilor art. 3, 12 și 13 din Convenția cu privire la drepturile copilului, întrucât declarația minorului care are discernământ ar trebui luată în considerare în raport de vârstă și grad de maturitate și coroborată cu celelalte probe administrate în cauză, chiar dacă acesta nu a împlinit vârsta de 10 ani. Limita de vârstă de 10 ani, stabilită de art. 103 alin. 2 din Codul familiei, constituie o condiție a cărei respectare aduce atingere dreptului acestuia de a fi ascultat. Judecătoria Sectorului 2 București apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că limitarea vârstei copilului care poate fi ascultat de instanță nu poate fi considerată neconstituțională și nici în contradicție cu prevederile Convenției cu privire la drepturile copilului, deoarece acest din urmă act internațional se referă doar la copilul care are discernământ, lăsând la aprecierea legiuitorului național stabilirea criteriilor potrivit cărora un copil poate fi considerat că are discernământ. Potrivit dispozițiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate. Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Astfel, apreciază că prin textul de lege criticat legiuitorul a instituit o prezumție cu privire la vârsta de la care se poate considera că un copil are discernământ, ceea ce este chiar în sensul prevederilor Convenției cu privire la drepturile copilului, care lasă la aprecierea legislațiilor naționale stabilirea criteriilor pentru determinarea acesteia. De altfel, potrivit dispozițiilor art. 103 alin. 2 din Codul familiei, care au fost modificate implicit prin dispozițiile art. 24 alin. (2) din Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 557 din 23 iunie 2004, ascultarea copilului mai mic de 10 ani rămâne la latitudinea instanței. Avocatul Poporului apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată și că aceasta are ca obiect dispozițiile art. 103 teza a treia din Codul familiei, deși în considerentele încheierii de sesizare se face referire la prevederile art. 103 alin. 2 din Codul familiei. Reglementarea, prin textul de lege criticat, a posibilității instanței judecătorești de a recurge la ascultarea minorului numai dacă acesta a împlinit vârsta de 10 ani este în deplină concordanță cu art. 20 din Constituție, raportat la dispozițiile art. 12 alin. 2 din Convenția cu privire la drepturile copilului, potrivit cărora i se va da copilului posibilitatea de a fi ascultat în orice procedură judiciară care îl privește, în conformitate cu regulile de procedură din legislația națională. Totodată, rațiunea în considerarea căreia legiuitorul a instituit limita minimă de vârstă de la care minorul poate fi ascultat este justificată de instabilitatea afectivă și emoțională a minorului, pe fondul unei imaturități psihice și a lipsei experienței de viață, care îl privează pe acesta de posibilitatea de a sesiza adevăratul său interes și, adesea, de a discerne între bine și rău. Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile autorilor excepției și ale apărătorului părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile Legii nr. 47/1992, reține următoarele: Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată. Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum a fost formulat de autorii excepției, îl constituie dispozițiile art. 103 din Codul familiei. În realitate, critica de neconstituționalitate privește doar dispozițiile art. 103 alin. 2 teza a doua din Codul familiei, dispoziții care au următorul conținut: "[

] Acesta va fi ascultat dacă a împlinit vârsta de zece ani." În opinia autorilor excepției dispozițiile legale criticate încalcă prevederile art. 11 alin. (1) și (2) și art. 20 din Constituție, precum și dispozițiile art. 3 privind obligația statelor părți de a asigura copilului protecția și îngrijirea necesare, art. 12 privind garantarea dreptului copilului capabil de discernământ de a-și exprima liber opinia asupra oricărei probleme care îl privește și art. 13 privind dreptul copilului la libertatea de exprimare, din Convenția cu privire la drepturile copilului, ratificată prin Legea nr. 18/1990, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 314 din 13 iunie 2001. Textele constituționale invocate au următorul conținut: - Art. 11 alin. (1) și (2): " (1) Statul român se obligă să îndeplinească întocmai și cu bună-credință obligațiile ce-i revin din tratatele la care este parte.

(2) Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern.";

- Art. 20: "(1) Dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor vor fi interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și cu celelalte tratate la care România este parte.

(2) Dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile."

Examinând excepția, Curtea Constituțională constată că, ulterior sesizării sale prin Încheierea din 3 noiembrie 2004, textul de lege dedus controlului a fost modificat implicit prin dispozițiile art. 24 alin. (2) din Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 557 din 23 iunie 2004, intrată în vigoare la data de 1 ianuarie 2005. Potrivit acestor dispoziții: "În orice procedură judiciară sau administrativă care îl privește copilul are dreptul de a fi ascultat. Este obligatorie ascultarea copilului care a împlinit vârsta de 10 ani. Cu toate acestea, poate fi ascultat și copilul care nu a împlinit vârsta de 10 ani, dacă autoritatea competentă apreciază că audierea lui este necesară pentru soluționarea cauzei." Rezultă că această modificare este chiar în sensul susținerilor autorilor excepției, astfel că, deși cu temei ridicată, în prezent această excepție a rămas fără obiect și urmează a fi respinsă. Totodată, Curtea constată că noua reglementare este în deplină concordanță cu prevederile art. 12 pct. 1 din Convenția cu privire la drepturile copilului, potrivit cărora: "Statele părți vor garanta copilului capabil de discernământ dreptul de a-și exprima liber opinia asupra oricărei probleme care îl privește, opiniile copilului urmând să fie luate în considerare ținându-se seama de vârsta sa și de gradul său de maturitate." Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 103 alin. 2 teza a doua din Codul familiei, excepție ridicată de Gheorghe Solcan și Domnica Solcan în Dosarul nr. 8.979/2004 al Judecătoriei Sectorului 2 București. Definitivă și general obligatorie. Pronunțată în ședința publică din data de 13 septembrie 2005. PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent, Cristina Cătălina Turcu