DECIZIE nr. 402/2005

Ioan Vida - președinte Nicolae Cochinescu - judecător Aspazia Cojocaru - judecător Constantin Doldur - judecător Acsinte Gaspar - judecător Kozsokar Gabor - judecător Petre Ninosu - judecător Ion Predescu - judecător Șerban Viorel Stănoiu - judecător Iuliana Nedelcu - procuror Marieta Safta - magistrat-asistent Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 29 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, excepție ridicată de Mihai Răchițeanu în Dosarul nr. 372/2005 al Tribunalului București - Secția I penală. La apelul nominal sunt prezenți autorul excepției, personal, precum și părțile Ion Popa, Lilică Dinu, Marian Dinu și Manole Marian, lipsind părțile Gheorghe Lăzărescu, Ministerul Finanțelor Publice și Societatea Comercială "Carpin Internațional" - S.R.L. prin lichidator judiciar Societatea Comercială "Padeea" - S.R.L. din Ploiești, față de care procedura de citare este legal îndeplinită. Având cuvântul, autorul excepției, precum și părțile prezente solicită admiterea excepției de neconstituționalitate astfel cum a fost formulată. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției, apreciind că prevederile legale criticate nu contravin dispozițiilor constituționale invocate ca fiind încălcate. CURTEA, având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele: Prin Decizia penală nr. 301/R din 11 februarie 2005, pronunțată în Dosarul nr. 372/2005, Tribunalul București - Secția I penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 29 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, cu modificările și completările ulterioare. Excepția a fost ridicată de Mihai Răchițeanu în fața Judecătoriei Sectorului 5 București care, prin Încheierea din 10 ianuarie 2005, pronunțată în Dosarul nr. 7.136/2004, a respins ca inadmisibilă excepția invocată. Împotriva acestei încheieri Mihai Răchițeanu a declarat recurs. Tribunalul București - Secția I penală a admis recursul astfel formulat și a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate invocată. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că textul de lege criticat "introduce un criteriu de discriminare între cetățenii care au săvârșit infracțiuni prevăzute de Legea nr. 78/2000 și ceilalți cetățeni", constând în faptul că "cei cercetați judecătorește pentru săvârșirea unor infracțiuni numite de corupție apar în fața unor complete de judecată anume desemnate, prestabilite, în timp ce toți ceilalți cetățeni ce săvârșesc infracțiuni ce excedează Legii nr. 78/2000 sunt judecați de complete de judecată desemnate aleatoriu într-o componență stabilită de legea comună". În opinia autorului excepției, componența extraordinară a completelor specializate (doi judecători, și nu unul ca în componența ordinară), scopul subsidiar pentru care au fost înființate aceste complete și, în general, scopul Legii nr. 78/2000 - eradicarea corupției cu orice preț - plasează aceste complete în categoria de "instanță extraordinară", interzisă prin Constituție. Se mai arată că numirea magistraților în astfel de complete creează premisele unor îndoieli privitoare la imparțialitatea judecății. Astfel, întrucât pronunțarea unor soluții care ar infirma actul de sesizare al instanței ar crea pericolul pentru aceștia [magistrații] de a nu mai fi numiți în "complete specializate", pierzându-se astfel unele privilegii de ordin salarial", se naște suspiciunea "că soluțiile completelor specializate vor fi întotdeauna în consens cu actul de sesizare al instanței". Tribunalul București - Secția I penală apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În opinia instanței, faptul că infracțiunile de corupție sunt judecate în fond de către complete specializate formate din doi judecători anume desemnați nu echivalează cu instituirea unei instanțe extraordinare, întrucât justiția este înfăptuită de instanțele judecătorești, iar procedura de judecată este prevăzută numai prin lege, inclusiv în ceea ce privește numărul judecătorilor care compun completele ce judecă în primă instanță diferitele categorii de infracțiuni. Se arată totodată că Legea fundamentală prevede posibilitatea înființării unor complete specializate în diferite domenii, astfel încât funcționarea unor complete speciale pentru judecarea infracțiunilor de corupție nu încalcă dispozițiile constituționale, ci, dimpotrivă, creează premisa perfecționării actului de justiție. Împrejurarea că, la judecarea în primă instanță, compunerea completelor de judecată este diferențiată în funcție de includerea infracțiunilor în categoria celor de corupție nu reprezintă o încălcare a principiului egalității cetățenilor în fața legii și a autorităților publice, întrucât nu este contrară principiului egalității instituirea unor reguli speciale, inclusiv în ceea ce privește constituirea instanței, atâta timp cât se asigură egalitatea juridică a cetățenilor. În conformitate cu dispozițiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate. Guvernul apreciază că excepția ridicată este neîntemeiată. Faptul că, la judecarea în primă instanță, compunerea completelor de judecată este diferențiată în funcție de includerea infracțiunilor în categoria celor de corupție nu reprezintă, în opinia Guvernului, o încălcare a principiului egalității în drepturi a cetățenilor, întrucât legiuitorul poate să instituie, în anumite materii, reguli speciale, inclusiv în ceea ce privește constituirea instanței. De asemenea, faptul că infracțiunile de corupție sunt judecate în fond de către complete specializate formate din doi judecători anume desemnați nu echivalează cu instituirea unei instanțe extraordinare. Avocatul Poporului consideră că sesizarea Curții Constituționale de către Tribunalul București - Secția I penală, printr-o decizie, iar nu prin încheiere, astfel cum prevăd imperativ dispozițiile art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, este nelegală. Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată. CURTEA, examinând decizia de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile autorului excepției și ale procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile Legii nr. 47/1992, reține următoarele: Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 29 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 219 din 18 mai 2000, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 279 din 21 aprilie 2003, potrivit cărora: "(1) Pentru judecarea în primă instanță a infracțiunilor prevăzute în prezenta lege, se constituie complete specializate.

(2) La judecătorii, tribunale și curțile de apel, completele specializate sunt formate din 2 judecători."

Textele constituționale invocate în motivarea excepției au următorul cuprins: - Art. 16 alin. (1): "Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări."; - Art. 126 alin. (5) teza întâi: "Este interzisă înființarea de instanțe extraordinare. [

]". Examinând excepția de neconstituționalitate formulată, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată și urmează să fie respinsă. Curtea reține că, în temeiul dispozițiilor art. 126 alin. (2) din Constituție, potrivit cărora "Competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege", legiuitorului îi revine obligația constituțională de a reglementa procedura de judecată și, în acest cadru, compunerea completelor ce judecă diferitele categorii de infracțiuni. În exercitarea acestei competențe exclusive conferite de Legea fundamentală, legiuitorul poate institui, în considerarea unor situații deosebite, reguli speciale de procedură, cum este și cazul normelor criticate, prin care s-a stabilit ca pentru judecarea în primă instanță a unei anumite categorii de infracțiuni - infracțiunile de corupție - să se instituie complete specializate, scopul vădit al acestor dispoziții legale fiind perfecționarea actului de justiție. Constituirea unor astfel de complete nu are semnificația instituirii unor instanțe extraordinare, așa cum eronat susține autorul excepției, întrucât, potrivit art. 126 alin. (1) din Constituție, "Justiția se realizează prin Înalta Curte de Casație și Justiție și prin celelalte instanțe judecătorești stabilite de lege", iar judecătorii care compun completele specializate fac parte din instanțele judecătorești prevăzute de lege, îndeplinind cerințele de independență și imparțialitate impuse de prevederile constituționale. De altfel, nici un text constituțional nu interzice specializarea completelor de judecată, ci, dimpotrivă, Legea fundamentală permite chiar înființarea de instanțe specializate în anumite materii [art. 126 alin. (5) teza a doua din Constituție]. Nu poate fi primită nici susținerea privind pretinsa încălcare a principiului egalității, câtă vreme textul de lege criticat se aplică în mod nediferențiat tuturor persoanelor aflate în ipoteza sa, respectiv tuturor celor care au săvârșit infracțiuni de corupție. Curtea Constituțională a statuat în mod constant în jurisprudența sa faptul că egalitatea nu este sinonimă cu uniformitatea, principiul egalității presupunând un tratament juridic diferit pentru situații diferite. Or, persoanele care au săvârșit infracțiuni de corupție se află într-o situație juridică diferită de cea a persoanelor care au săvârșit alte infracțiuni, astfel încât este justificată distincția făcută de legiuitor. Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 29 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, excepție ridicată de Mihai Răchițeanu în Dosarul nr. 372/2005 al Tribunalului București - Secția I penală. Definitivă și general obligatorie. Pronunțată în ședința publică din data de 14 iulie 2005. PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent, Marieta Safta ____________