DECIZIE nr. 368/2005

Ioan Vida - președinte Nicolae Cochinescu - judecător Constantin Doldur - judecător Acsinte Gaspar - judecător Kozsokar Gabor - judecător Petre Ninosu - judecător Ion Predescu - judecător Șerban Viorel Stănoiu - judecător Iuliana Nedelcu - procuror Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 217 alin. 1 și art. 219 alin. 1 din Codul penal, excepție ridicată de Rakosfalvy T. Zoltan în Dosarul nr. 3.245/2004 al Judecătoriei Sfântu Gheorghe. La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, deoarece consideră că art. 217 alin. 1 din Codul penal reprezintă forma infracțiunii de distrugere care are cel mai redus pericol social, pe când art. 219 alin. 1 din Codul penal, deși este o faptă comisă din culpă, presupune existența unui pericol social mai mare, întrucât prin modalitatea de săvârșire prezintă pericol public. Pe cale de consecință, invocarea lipsei unui tratament de procedură identic referitor la principiul oficialității nu este de natură a duce la concluzia încălcării art. 16 din Constituție, deoarece textele legale criticate nu instituie nici un fel de discriminări cu privire la aplicarea acestui principiu tuturor persoanelor aflate în una dintre situațiile juridice prevăzute de cele două infracțiuni. CURTEA, având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin Încheierea din 24 februarie 2005, pronunțată în Dosarul nr. 3.245/2004, Judecătoria Sfântu Gheorghe a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 217 alin. 1 și art. 219 alin. 1 din Codul penal. Excepția a fost ridicată de Rakosfalvy T. Zoltan în dosarul cu numărul de mai sus, având ca obiect soluționarea unei cauze penale. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că prin incriminarea infracțiunilor de distrugere și distrugere din culpă, în reglementarea variantelor prevăzute de alin. 1, se aduce atingere principiului egalității cetățenilor în fața legii, deoarece se creează o diferențiere prin aplicarea nejustificată a principiului oficialității în exercitarea acțiunii penale. Astfel, spre deosebire de subiectul activ al infracțiunii de distrugere intenționată (art. 217 alin. 1 din Codul penal), persoana cercetată pentru infracțiunea de distrugere din culpă (art. 219 alin. 1 din Codul penal) nu poate beneficia de consecințele împăcării părților sau ale retragerii plângerii prealabile. Această inechitate rezidă și din împrejurarea că permite aplicarea unui regim sancționator mai sever pentru o infracțiune săvârșită din culpă față de regimul aplicat aceleiași infracțiuni comise cu intenție. În opinia autorului excepției această reglementare diferențiată produce aceleași consecințe și în ceea ce privește ocrotirea proprietății private. Judecătoria Sfântu Gheorghe opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece legiuitorul este cel care decide modalitatea de sesizare a instanței, prin plângere prealabilă sau rechizitoriu, cât și regimul juridic aplicabil fiecărei infracțiuni în parte, în funcție de gravitatea faptei, de consecințele produse, de atingerea adusă valorilor sociale protejate de lege ori de alte aspecte avute în vedere la incriminarea faptei. Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate. Guvernul României apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece încadrarea juridică a faptelor de distrugere în funcție de latura subiectivă a infracțiunii, respectiv dacă aceasta a fost săvârșită cu intenție sau din culpă, este o chestiune de aplicare a legii care excede controlului de constituționalitate. Instanța judecătorească este singura competentă să stabilească dacă sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 217 din Codul penal sau cele ale art. 219 din același cod. Avocatul Poporului consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece instituirea unui tratament penal diferit pentru acele forme diferite ale infracțiunii de distrugere, apreciate de legiuitor ca fapte cu un grad de pericol social diferit, nu contravine sub nici un aspect principiului egalității cetățenilor în fața legii. În acest sens Curtea Constituțională, în acord cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, a decis în mod constant că principiul egalității și nediscriminării nu are semnificația instituirii unei uniformități, ci permite ca în situații diferite să se aplice un tratament juridic diferit când aceasta se justifică în mod rațional și obiectiv. Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile Legii nr. 47/1992, reține următoarele: Curtea Constituțională constată că a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 217 alin. 1 și ale art. 219 alin. 1 din Codul penal, cu următorul conținut: - Art. 217 alin. 1 din Codul penal - Distrugerea: "Distrugerea, degradarea ori aducerea în stare de neîntrebuințare a unui bun aparținând altuia sau împiedicarea luării măsurilor de conservare ori de salvare a unui astfel de bun, precum și înlăturarea măsurilor luate, se pedepsesc cu închisoare de la o lună la 3 ani sau cu amendă."; - Art. 219 alin. 1 din Codul penal - Distrugerea din culpă: "Distrugerea, degradarea ori aducerea în stare de neîntrebuințare, din culpă, a unui bun, chiar dacă acesta aparține făptuitorului, în cazul în care fapta este săvârșită prin incendiere, explozie sau prin orice alt asemenea mijloc și dacă rezultă pericol public, se pedepsesc cu închisoare de la o lună la 2 ani sau cu amendă." Autorul excepției de neconstituționalitate susține că prin dispozițiile legale criticate sunt încălcate prevederile constituționale ale art. 16 alin. (1), potrivit cărora "Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări", precum și ale art. 44 alin. (2) teza inițială, potrivit cărora "Proprietatea privată este garantată și ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular." Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că potrivit art. 126 alin. (2) din Constituție "Competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege". Legiuitorul român a optat pentru regula generală de urmărire, judecare și sancționare din oficiu a infracțiunilor, ca fapte antisociale. Este dreptul constituțional al legiuitorului de a stabili și anumite excepții de la această regulă generală. Astfel, s-a prevăzut ca în anumite cazuri, datorită caracterului și conținutului concret al faptelor, statutului special al autorului faptei ori al persoanei vătămate sau relațiilor speciale dintre făptuitor și persoana lezată, punerea în mișcare a acțiunii penale să fie condiționată de existența plângerii prealabile a persoanei vătămate. Generalizarea acestei condiționări ar împiedica însă în mod evident protecția eficientă a societății, a intereselor generale față de faptele care prezintă pericol social, prevăzute de legea penală. Curtea constată, de asemenea, că în cazul infracțiunii de distrugere din culpă prevăzute de art. 219 alin. 1 din Codul penal, legiuitorul are temeiuri serioase de politică penală să păstreze principiul oficialității, având în vedere gradul de pericol ridicat pe care îl presupune această faptă antisocială. În consecință, nu se poate vorbi de încălcarea principiului constituțional al egalității în drepturi, deoarece nu există identitate de situații juridice care să ducă la concluzia că tratamentul juridic diferit constituie o discriminare. În ceea ce privește încălcarea dispozițiilor constituționale ale art. 44 alin. (2), Curtea constată, de asemenea, că nu poate fi primită această susținere, deoarece aceleași rațiuni sunt valabile și în ceea ce privește protecția dreptului de proprietate privată. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 217 alin. 1 și art. 219 alin. 1 din Codul penal, excepție ridicată de Rakosfalvy T. Zoltan în Dosarul nr. 3.245/2004 al Judecătoriei Sfântu Gheorghe. Definitivă și general obligatorie. Pronunțată în ședința publică din data de 5 iulie 2005. PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent, Afrodita Laura Tutunaru