DECIZIE nr. 346/2005

Ioan Vida - președinte Nicolae Cochinescu - judecător Aspazia Cojocaru - judecător Constantin Doldur - judecător Acsinte Gaspar - judecător Kozsokar Gabor - judecător Petre Ninosu - judecător Ion Predescu - judecător Șerban Viorel Stănoiu - judecător Iuliana Nedelcu - procuror Marieta Safta - magistrat-asistent Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 205 și 206 din Codul penal, excepție ridicată de Abaab Fethi în Dosarul nr. 24.406/2004 al Judecătoriei Sectorului 1 București. La apelul nominal este prezentă partea Anca Sigartău, lipsind autorul excepției, față de care procedura de citare este legal îndeplinită. Reprezentantul Ministerului Public, invocând jurisprudența Curții Constituționale în materie, pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată. CURTEA, având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele: Prin Încheierea din 22 martie 2005, pronunțată în Dosarul nr. 24.406/2004, Judecătoria Sectorului 1 București a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 205 și art. 206 din Codul penal, excepție ridicată de Abaab Fethi în dosarul menționat. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că dispozițiile legale criticate încalcă libertatea de exprimare, astfel cum este consacrată aceasta de dispozițiile art. 30 din Constituție, respectiv de cele ale art. 10 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și ale art. 19 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, întrucât au ca scop "blocarea exprimării în mod liber a conștiinței și opiniilor, denaturând relațiile interumane prin aplicarea spectrului penal asupra oricărei conversații politice". Se arată totodată că prin noul Cod penal, adoptat prin Legea nr. 301/2004, insulta nu mai este prevăzută și pedepsită ca infracțiune, iar calomnia are o definire mult diferită, în concordanță cu normele europene. Judecătoria Sectorului 1 București apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât dispozițiile legale criticate nu încalcă prevederile constituționale și din actele internaționale invocate în motivarea excepției. Se arată că prin incriminarea insultei și calomniei nu se desființează libertatea de exprimare, ca drept fundamental al omului, ci se restrânge doar exercitarea acestei libertăți în limitele impuse de protecția demnității, a vieții particulare și a propriei imagini a persoanei, drepturi și libertăți ocrotite deopotrivă de reglementările internaționale la care face referire autorul excepției. În conformitate cu dispozițiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate. Guvernul apreciază că excepția ridicată este neîntemeiată, întrucât, prin incriminarea insultei și a calomniei, legiuitorul nu a urmărit să cenzureze libertatea de exprimare, ci doar să impună anumite limite în comportamentul și în exprimarea oamenilor, astfel încât să nu fie încălcate drepturile și libertățile celorlalți. Stabilirea prin lege a unor constrângeri sau sancțiuni nu este incompatibilă cu libertatea de exprimare, atâta timp cât acestea sunt absolut necesare pentru apărarea onoarei și a demnității persoanei. Se invocă jurisprudența Curții Constituționale în materie. Avocatul Poporului consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât textele legale criticate nu contravin dispozițiilor art. 20, art. 30 alin. (1) din Constituție și nu aduc atingere prevederilor art. 19 și 30 din Declarația Universală a Drepturilor Omului. Se invocă jurisprudența Curții Constituționale în materie. Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile autorului excepției și ale procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile Legii nr. 47/1992, reține următoarele: Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 205 și 206 din Codul penal, având următorul cuprins: - Art. 205: "Atingerea adusă onoarei ori reputației unei persoane prin cuvinte, prin gesturi sau prin orice alte mijloace, ori prin expunerea la batjocură, se pedepsește cu amendă. Aceeași pedeapsă se aplică și în cazul când se atribuie unei persoane un defect, boală sau infirmitate care, chiar reale de-ar fi, nu ar trebui relevate. Acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate. Împăcarea părților înlătură răspunderea penală."; - Art. 206: "Afirmarea sau imputarea în public, prin orice mijloace, a unei fapte determinate privitoare la o persoană, care, dacă ar fi adevărată, ar expune acea persoană la o sancțiune penală, administrativă sau disciplinară, ori disprețului public, se pedepsește cu închisoare de la 2 luni la 2 ani sau cu amendă. Acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate. Împăcarea părților înlătură răspunderea penală." Textele constituționale invocate în motivarea excepției au următorul cuprins: - Art. 20: (1) Dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor vor fi interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și cu celelalte tratate la care România este parte.

(2) Dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile.";

- Art. 30 alin. (1): "Libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credințelor și libertatea creațiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public, sunt inviolabile." În motivarea excepției de neconstituționalitate se invocă, de asemenea, dispozițiile art. 10 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, potrivit cărora "Orice persoană are dreptul la libertatea de exprimare. Acest drept cuprinde libertatea de opinie și libertatea de a primi sau de a comunică informații ori idei fără amestecul autorităților publice și fără a ține seama de frontiere. Prezentul articol nu împiedică statele să supună societățile de radiodifuziune, de cinematografie sau de televiziune unui regim de autorizare", precum și cele ale art. 19 și 30 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, având următorul cuprins: - Art. 19: "Orice individ are dreptul la libertatea de opinie și de exprimare, ceea ce implică dreptul de a nu fi tulburat pentru opiniile sale și acela de a căuta, de a primi și de a răspândi, fără considerații de frontieră, informații și idei prin orice mijloc de exprimare."; - Art. 30: "Nici o prevedere a prezentei Declarații nu poate fi interpretată ca implicând pentru un stat, un grup sau persoană dreptul de a se deda la vreo activitate sau de a săvârși vreun act care să conducă la desființarea drepturilor și libertăților enunțate în prezenta Declarație." Examinând excepția de neconstituționalitate formulată Curtea constată că aceasta este neîntemeiată și urmează să fie respinsă. Curtea reține că dispozițiile art. 205 și 206 din Codul penal, care incriminează și sancționează faptele de insultă și calomnie ca infracțiuni contra demnității persoanei, valoare supremă, garantată în statul de drept și consacrată în art. 1 alin. (3) din Constituție, nu încalcă libertatea de exprimare, astfel cum este aceasta consfințită de dispozițiile art. 30 alin. (1) din Constituție, de cele ale art. 10 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și ale art. 19 din Declarația Universală a Drepturilor Omului. Aceasta întrucât libertatea de exprimare impune respectarea cerinței înscrise la art. 30 alin. (6) din Legea fundamentală, și anume aceea de a nu prejudicia demnitatea, onoarea, viața particulară a persoanei și dreptul la propria imagine. Încriminarea infracțiunilor de insultă și calomnie dă expresie, prin urmare, restrângerii dreptului la exprimare, prevăzută de art. 30 alin. (6) din Constituție, în scopul apărării unor valori care sunt de esența unei societăți democratice, în concordanță și cu art. 10 paragraful 2 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care reglementează posibilitatea limitării libertății de exprimare, după cum urmează: "Exercitarea acestor libertăți ce comportă îndatoriri și responsabilități poate fi supusă unor formalități, condiții, restrângeri sau sancțiuni prevăzute de lege, care constituie măsuri necesare, într-o societate democratică, pentru [

] protecția reputației sau a drepturilor altora [

]." În același sens s-a pronunțat și Curtea Europeană a Drepturilor Omului, care a subliniat în cauza Cumpănă și Mazăre împotriva României faptul că dreptul prevăzut de art. 10 din Convenție nu este absolut, exercițiul libertății de exprimare comportând, potrivit paragrafului 2 al art. 10 din Convenție, "îndatoriri și responsabilități", care capătă o importanță sporită atunci când există riscul de a se aduce atingere reputației persoanelor, garantată și ea de Convenție, și de a pune în pericol "drepturile altora". În ceea ce privește art. 30 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, invocat de asemenea în motivarea excepției de neconstituționalitate, Curtea reține că acesta nu are incidență în cauză, întrucât vizează aspecte privind interpretarea dispozițiilor Declarației. Câtă vreme art. 205 și 206 din Codul penal nu aduc nici o atingere dispozițiilor cuprinse în actele internaționale la care face referire autorul excepției de neconstituționalitate în motivarea acesteia, nu poate fi reținută nici pretinsa contradicție dintre normele criticate și prevederile art. 20 din Constituție. De altfel, asupra constituționalității dispozițiilor art. 205 și 206 din Codul penal, Curtea Constituțională s-a mai pronunțat în jurisprudența sa, de exemplu, prin Decizia nr. 32/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 136 din 21 februarie 2002, Decizia nr. 276/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 687 din 30 iulie 2004, Decizia nr. 32/2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 159 din 23 februarie 2005. Atât soluția de respingere a excepției pronunțată cu aceste prilejuri, cât și considerentele care au fundamentat-o sunt valabile și în prezenta cauză, întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenței Curții. Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 205 și art. 206 din Codul penal, excepție ridicată de Abaab Fethi în Dosarul nr. 24.406/2004 al Judecătoriei Sectorului 1 București. Definitivă și general obligatorie. Pronunțată în ședința publică din data de 28 iunie 2005. PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent, Marieta Safta ____________