DECIZIE nr. 332/2005

Ioan Vida - președinte Nicolae Cochinescu - judecător Aspazia Cojocaru - judecător Constantin Doldur - judecător Acsinte Gaspar - judecător Kozsokar Gabor - judecător Petre Ninosu - judecător Ion Predescu - judecător Șerban Viorel Stănoiu - judecător Ion Tiucă - procuror Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 302^1 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Societatea Comercială "Indiana" S.R.L. din Iași în Dosarul nr. 9.343/2004 al Tribunalului Iași și de Societatea Comercială "Radu" - S.R.L. din Iași în Dosarul nr. 8.353/2004 al aceleiași instanțe. La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită. Cauza este în stare de judecată. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției, arătând că, deși este invocată neconstituționalitatea art. 302^1 din Codul de procedură civilă, în integralitatea sa, critica autorului excepției vizează, de fapt, dispozițiile art. 302^1 alin. 1 lit. a) din Codul de procedură civilă, asupra cărora Curtea Constituțională s-a pronunțat prin Decizia nr. 176/2005, în sensul admiterii excepției de neconstituționalitate. Așa fiind, excepția de neconstituționalitate a acestor dispoziții legale a devenit inadmisibilă. CURTEA, având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele: Prin Încheierea din 10 decembrie 2004, pronunțată în Dosarul nr. 9.343/2004, și Încheierea din 24 ianuarie 2005, pronunțată în Dosarul nr. 8.353/2004, Tribunalul Iași a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 302^1 din Codul de procedură civilă. Excepția a fost ridicată de Societatea Comercială "Indiana" - S.R.L. din Iași și Societatea Comercială "Radu" - S.R.L. din Iași cu ocazia soluționării unor recursuri formulate de autorii excepției. În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorii acesteia susțin că "dispozițiile art. 302^1 din Codul de procedură civilă, și anume mențiunea sub sancțiunea nulității", referitoare la elementele pe care trebuie să le conțină recursul, sunt neconstituționale în măsura în care permit instanțelor să interpreteze textul în sensul constatării nulității recursului, fără a se verifica incidența în cauză a dispozițiilor art. 105 alin. 2 din Codul de procedură civilă și fără a se da posibilitatea recurentului să acopere eventualele lipsuri ale cererii sale de recurs, lipsuri care nu aduc nici o vătămare procesuală. Așa fiind, apreciază că prin textul de lege criticat este încălcat accesul liber la justiție, strâns legat de dreptul de a exercita căile de atac, astfel cum acesta este garantat de art. 129 din Constituție. Totodată, autorii excepției consideră că aplicarea dispozițiilor criticate creează posibilitatea ca părțile să fie tratate diferit de lege în diferitele faze ale aceluiași proces. Astfel, reclamantul nu este tratat și sancționat în mod egal cu recurentul, căruia i se impun condiții suplimentare în exercitarea căilor de atac și i se aplică sancțiuni drastice, care nu sunt aplicabile și în fața instanței de fond. Tribunalul Iași apreciază că excepția de neconstituționalitate invocată este neîntemeiată. În acest sens, arată că dispozițiile art. 302^1 din Codul de procedură civilă nu instituie o restrângere a exercițiului dreptului părții de a se adresa justiției și de a exercita împotriva hotărârilor judecătorești căile de atac, ci doar o modalitate eficientă de a preveni exercitarea abuzivă a acestor drepturi. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate. Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens arată că din conținutul dispozițiilor criticate nu rezultă că sancțiunea nulității operează automat, fără a da părților posibilitatea îndeplinirii cerințelor legale. Dimpotrivă, dând expresie principiului accesului liber la justiție, art. 316 coroborat cu art. 287 alin. 2 din Codul de procedură civilă dau recurentului posibilitatea de a îndeplini cerințele menționate până în prima zi de înfățișare, iar în ceea ce privește semnătura, în tot cursul judecății, conform art. 133 alin. 2 din același cod. În opinia Guvernului, acesta este și sensul modificărilor aduse prin Legea nr. 195/2004

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 58/2003, care permitea constatarea inadmisibilității recursului pentru neîndeplinirea condițiilor de formă, fără citarea părților. De altfel, prin Decizia nr. 194/2004, Curtea Constituțională a constatat ca fiind neconstituționale dispozițiile art. 308 alin. 4 din Codul de procedură civilă, modificate și completate prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 58/2003, tocmai pentru că s-a apreciat că acestea făceau imposibilă remedierea viciilor de formă ale cererii de recurs. În condițiile abrogării dispozițiilor privind admisibilitatea în principiu a recursului și potrivit art. 316 coroborat cu art. 287 alin. 2 din Codul de procedură civilă, aspectele de neconstituționalitate nu mai subzistă. În final, Guvernul arată că, într-adevăr, în lipsa unei interpretări și aplicări coroborate a prevederilor art. 302^1 alin. 1 cu cele ale art. 316 și 287 din Codul de procedură civilă, aplicarea automată a sancțiunii nulității recursului poate produce o îngrădire nejustificată a exercitării căii de atac a recursului și deci a accesului liber la justiție. Aceasta însă constituie o problemă de interpretare a legii, ceea ce excede competenței Curții Constituționale, ca de altfel și cenzurarea modului de aplicare a dispozițiilor legale de către instanțele judecătorești. Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile art. 302^1 din Codul de procedură civilă sunt constituționale. În acest sens arată că dispozițiile criticate nu contravin art. 21 din Constituție, întrucât nu îngrădesc sub nici un aspect posibilitatea părților de a se adresa justiției pentru apărarea drepturilor, libertăților și intereselor lor legitime. Totodată apreciază că prevederile legale criticate, referitoare la condițiile de formă ale cererii de recurs, sunt în deplină concordanță cu principiul contradictorialității, garanție a procesului echitabil și a dreptului la un recurs efectiv. De altfel, în temeiul art. 316 din Codul de procedură civilă coroborat cu art. 287 alin. 2 din același cod, recurentul are posibilitatea de a îndeplini cerințele menționate în textul criticat până la prima zi de înfățișare. În susținerea acestui punct de vedere, este invocată jurisprudența Curții Constituționale, și anume Decizia nr. 310/2004. De asemenea, Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile art. 302^1 alin. 1 din Codul de procedură civilă nu conțin elemente care ar putea determina un tratament inegal sau discriminatoriu între părțile unui proces civil și se aplică tuturor celor aflați în situația prevăzută de ipoteza normei legale, fără nici o discriminare pe considerente arbitrare. Totodată arată că dispozițiile legale criticate sunt norme de procedură ce reprezintă opțiunea legiuitorului, conforme cu prevederile constituționale ale art. 126 alin. (2), potrivit cărora competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt stabilite numai prin lege. Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate. CURTEA, examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, rapoartele întocmite în cauză de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile Legii nr. 47/1992, reține următoarele: Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie art. 302^1 din Codul de procedură civilă, introdus prin art. I pct. 9 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 58/2003 privind modificarea și completarea Codului de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 460 din 28 iunie 2003, și completat prin art. I pct. 6 din Legea nr. 195/2004 pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 58/2003, lege publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 470 din 26 mai 2004. Dispozițiile legale criticate au următorul conținut: "Cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, următoarele mențiuni:

a) numele, domiciliul sau reședința părților ori, pentru persoanele juridice, denumirea și sediul lor, precum și, după caz, numărul de înmatriculare în registrul comerțului sau de înscriere în registrul persoanelor juridice, codul unic de înregistrare sau, după caz, codul fiscal și contul bancar. Dacă recurentul locuiește în străinătate, va arăta și domiciliul ales în România, unde urmează să i se facă toate comunicările privind procesul;

b) indicarea hotărârii care se atacă;

c) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat;

d) semnătura.

La cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei de timbru, conform legii." Autorii excepției susțin că dispozițiile legale criticate contravin prevederilor constituționale ale art. 16, ale art. 21 și art. 129, potrivit cărora: - Art. 16: (1) Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări.

(2) Nimeni nu este mai presus de lege.

(3) Funcțiile și demnitățile publice, civile sau militare, pot fi ocupate, în condițiile legii, de persoanele care au cetățenia română și domiciliul în țară. Statul român garantează egalitatea de șanse între femei și bărbați pentru ocuparea acestor funcții și demnități.

(4) În condițiile aderării României la Uniunea Europeană, cetățenii Uniunii care îndeplinesc cerințele legii organice au dreptul de a alege și de a fi aleși în autoritățile administrației publice locale.";

- Art. 21: "(1) Orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept.

(3) Părțile au dreptul la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil.

(4) Jurisdicțiile speciale administrative sunt facultative și gratuite.";

- Art. 129: "Împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii." Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că, ulterior sesizării sale, s-a pronunțat asupra constituționalității dispozițiilor art. 302^1 alin. 1 lit. a) din Codul de procedură civilă prin Decizia nr. 176 din 24 martie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 356 din 27 aprilie 2005. Cu acel prilej Curtea a constatat că textul de lege criticat este neconstituțional în ceea ce privește sancționarea cu nulitate absolută a omisiunii de a se preciza în cuprinsul cererii de recurs "numele, domiciliul sau reședința părților ori, pentru persoanele juridice, denumirea și sediul lor, precum și, după caz, numărul de înmatriculare în registrul comerțului sau de înscriere în registrul persoanelor juridice, codul unic de înregistrare sau, după caz, codul fiscal și contul bancar", precum și - dacă recurentul locuiește în străinătate - "domiciliul ales în România, unde urmează să i se facă toate comunicările privind procesul". În consecință, în temeiul art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, potrivit căruia "Nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale", excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 302^1 alin. 1 lit. a) din Codul de procedură civilă urmează a fi respinsă ca devenită inadmisibilă. În ceea ce privește critica îndreptată împotriva dispozițiilor lit. b), c) și d), precum și ale alin. 2 ale aceluiași articol, Curtea constată că, dincolo de semnificația esențială a acestor mențiuni pentru buna administrare a justiției în faza de atac a recursului, coroborarea reglementării criticate cu dispozițiile art. 287 și 316 din Codul de procedură civilă, potrivit cărora partea are posibilitatea să complinească omisiunea lor până la prima zi de înfățișare, în cererea de apel și, prin extindere, și în aceea de recurs, impune concluzia că dispozițiile legale deduse controlului nu contravin normelor constituționale de referință. Așa fiind, critica privind neconstituționalitatea dispozițiilor lit. b), c) și d) ale art. 302^1 alin. 1, precum și cea a alin. 2 al aceluiași articol din Codul de procedură civilă este neîntemeiată. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d), precum și al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

1. Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 302^1 alin. 1 lit. a) din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Societatea Comercială "Indiana" - S.R.L. din Iași în Dosarul nr. 9.343/2004 al Tribunalului Iași și de Societatea Comercială "Radu" - S.R.L. din Iași în Dosarul nr. 8.353/2004 al aceleiași instanțe. 2. Respinge, ca fiind neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 302^1 alin. 1 lit. b), c) și d) și alin. 2 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de aceiași autori în dosarele mai sus menționate. Definitivă și general obligatorie. Pronunțată în ședința publică din data de 28 iunie 2005. PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent, Ingrid Alina Tudora _____________