DECIZIE nr. 376/2005

Ioan Vida - președinte Nicolae Cochinescu - judecător Aspazia Cojocaru - judecător Constantin Doldur - judecător Acsinte Gaspar - judecător Petre Ninosu - judecător Ion Predescu - judecător Șerban Viorel Stanoiu - judecător Ion Tiuca - procuror Maria Bratu - magistrat-asistent Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 46 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al imobilelor preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, excepție ridicată de Angela Lucia Colososciuc în Dosarul nr. 5.601/2003 al Judecătoriei Sectorului 4 București, Mugur Dorin Baiasu și Alexandrina Baiasu în Dosarul nr. 2.161/CIV/2004 al Curții de Apel București - Secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, Gheorghe Marian și Nicoleta Fediuc în Dosarul nr. 2.337/CIV/2004 al aceleiași instanțe. La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, arătând ca textul criticat a mai făcut în numeroase randuri obiectul controlului de constituționalitate, iar Curtea Constituțională a statuat în mod constant ca acesta nu aduce atingere dispozițiilor Legii fundamentale. Considera ca textul legal nu are caracter retroactiv și, totodată, nu constituie o noutate în materia nulității actelor juridice, deoarece, anterior intrării sale în vigoare, soluția pe care o conține era deja consacrată în Codul civil. CURTEA, având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele: Prin Încheierea din 20 ianuarie 2005 pronunțată în Dosarul nr. 5.601/2003 de Judecătoria Sectorului 4 București, Încheierea din 10 ianuarie 2005 pronunțată în Dosarul nr. 2.161/CIV/2004 și Încheierea din 30 noiembrie 2004 pronunțată în Dosarul nr. 2.337/CIV/2004 de Curtea de Apel București - Secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale Curtea Constituțională a fost sesizată cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 46 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al imobilelor preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989. Excepția a fost ridicată de Angela Lucia Colososciuc, Mugur Dorin Baiasu și Alexandrina Baiasu, de Gheorghe Marian și Nicoleta Fediuc în cauze civile având ca obiect anularea unor acte de vânzare-cumpărare. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin ca prevederile legale criticate contravin principiului constituțional al neretroactivitatii legii, întrucât se aplică unor situații juridice create înainte de intrarea lor în vigoare, "stabilind cauze de nulitate absolută în mod retroactiv". De asemenea, se susține ca prevederile art. 46 alin. (2) încalcă principiul egalității în drepturi a cetățenilor, consacrat de art. 16 din Constituție, prin aceea ca se creează un dezechilibru pe plan procesual între foștii proprietari și chiriași, aceștia din urma fiind obligați la o adevarata probatio diabolica. În ceea ce privește încălcarea dispozițiilor art. 44 și 136 din Constituție, se susține ca prin anularea retroactivă a titlului de proprietate obținut cu respectarea condițiilor legale la data încheierii acestuia se destabilizeaza circuitul juridic, deoarece sunt protejati foștii proprietari care beneficiază de norme reparatorii în defavoarea chiriașilor care au dobândit proprietatea "în mod licit". Instanța de judecată considera ca excepția este neîntemeiată. Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate. Guvernul considera excepția neîntemeiată, arătând ca asupra constituționalității prevederilor art. 46 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 Curtea s-a pronunțat prin numeroase decizii, statuand ca aceste prevederi sunt constituționale. În acest sens, a decis ca singurul element novator adus de textul dedus controlului îl constituie consacrarea in terminis, pe cale legală, a principiului ocrotirii bunei-credințe, într-un domeniu particular, dar de interes major, acela al regimului juridic privind imobilele preluate abuziv de stat în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989. Avocatul Poporului apreciază textul legal criticat ca fiind constituțional, arătând ca art. 46 alin. (2) lipsește de eficienta juridică actele de înstrăinare a imobilelor preluate de stat fără titlu valabil, prin sancționarea lor cu nulitate absolută. Ocrotirea interesului dobânditorului de buna-credința a fost determinata de ratiuni ce vizează asigurarea securității circuitului civil și stabilitatea raporturilor civile. În acest sens este invocată jurisprudenta Curții Constituționale în materie. Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate. CURTEA, examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și prevederile Legii nr. 47/1992, retine următoarele: Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată. Obiectul excepției îl constituie prevederile art. 46 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al imobilelor preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989. Curtea constata ca, ulterior sesizării sale, Legea nr. 10/2001 a fost republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 279 din 4 aprilie 2005, dându-se textelor o noua numerotare. Astfel, art. 46 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 a devenit art. 50 alin. (2), având aceeași redactare: "Actele juridice de înstrăinare, inclusiv cele făcute în cadrul procesului de privatizare, având ca obiect imobile preluate fără titlu valabil, sunt lovite de nulitate absolută, în afară de cazul în care actul a fost încheiat cu buna-credința." În susținerea neconstitutionalitatii acestor texte de lege autorii excepției invoca încălcarea dispozițiilor art. 15 alin. (2), art. 16 alin. (1) și (2), art. 44 și art. 136 alin. (5) din Constituție, care prevăd următoarele: - Art. 15 alin. (2): "Legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile."; - Art. 16 alin. (1) și (2): "(1) Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări.

(2) Nimeni nu este mai presus de lege.";

- Art. 44: "(1) Dreptul de proprietate, precum și creanțele asupra statului, sunt garantate. Conținutul și limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.

(2) Proprietatea privată este garantată și ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular. Cetățenii străini și apatrizii pot dobândi dreptul de proprietate privată asupra terenurilor numai în condițiile rezultate din aderarea României la Uniunea Europeană și din alte tratate internaționale la care România este parte, pe bază de reciprocitate, în condițiile prevăzute prin lege organică, precum și prin moștenire legală.

(3) Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauza de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreapta și prealabilă despăgubire.

(4) Sunt interzise naționalizarea sau orice alte măsuri de trecere silită în proprietate publică a unor bunuri pe baza apartenentei sociale, etnice, religioase, politice sau de alta natura discriminatorie a titularilor.

(5) Pentru lucrări de interes general, autoritatea publică poate folosi subsolul oricărei proprietăți imobiliare, cu obligația de a despăgubi proprietarul pentru daunele aduse solului, plantațiilor sau construcțiilor, precum și pentru alte daune imputabile autorității.

(6) Despăgubirile prevăzute în alineatele (3) și (5) se stabilesc de comun acord cu proprietarul sau, în caz de divergenta, prin justiție.

(7) Dreptul de proprietate obliga la respectarea sarcinilor privind protecția mediului și asigurarea bunei vecinătăți, precum și la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii sau obiceiului, revin proprietarului.

(8) Averea dobandita licit nu poate fi confiscată. Caracterul licit al dobândirii se prezuma.

(9) Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracțiuni ori contravenții pot fi confiscate numai în condițiile legii.";

- Art. 136 alin. (5): "Proprietatea privată este inviolabilă, în condițiile legii organice." Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constata ca textul legal criticat a mai făcut obiectul controlului de constituționalitate. Astfel, prin numeroase decizii, excepția de neconstituționalitate ridicată cu privire la art. 50 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, raportată la textele constituționale invocate, a fost respinsă ce neîntemeiată. În acest sens, Curtea retine Decizia nr. 191 din 25 iunie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 567 din 1 august 2002, Decizia nr. 71 din 18 februarie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 211 din 1 aprilie 2003, Decizia nr. 69 din 18 februarie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 226 din 3 aprilie 2003, Decizia nr. 222 din 3 iunie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 541 din 28 iulie 2003, Decizia nr. 92 din 4 martie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 345 din 20 aprilie 2004. În aceste decizii s-a statuat, în esenta, ca, "în conflictul de interese legitime dintre adevăratul proprietar și subdobanditorul de buna-credința al bunului sau imobil, a fost preferat cel din urma. Recunoașterea prevalentei interesului subdobanditorului de buna-credința a fost impusa - în baza unor ratiuni cu o aplicare mult mai larga și care au creat un adevărat principiu - de preocuparea pentru asigurarea securității circuitului civil și a stabilitatii raporturilor juridice. Din punct de vedere juridic, soluția și-a aflat asadar suport în ratiuni de ordin pragmatic, concretizate în principiul validității aparentei în drept, a cărui esenta este exprimată prin adagiul error communis facit jus". Consacrarea unei astfel de soluții legislative a fost impusa legiuitorului și de împrejurarea ca, în aceasta materie, eroarea comuna cu privire la concordanta dintre aparenta și realitate și-a avut suportul în cadrul legislativ în vigoare la acel moment, care confirma, cu forta unei prezumții juris et de jure, ca proprietarul aparent, statul, este adevăratul proprietar. O atare împrejurare justifica pe deplin opțiunea legiuitorului de a conferi bunei-credințe o eficienta juridică similară celei din dreptul comun. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natura a determina reconsiderarea jurisprudenței în materie a Curții Constituționale, argumentarea și soluția reținute în deciziile de mai sus își mențin valabilitatea și în prezenta cauza. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 50 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al imobilelor preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, excepție ridicată de Angela Lucia Colososciuc în Dosarul nr. 5.601/2003 al Judecătoriei Sectorului 4 București, Mugur Dorin Baiasu și Alexandrina Baiasu în Dosarul nr. 2.161/CIV/2004 al Curții de Apel București - Secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, Gheorghe Marian și Nicoleta Fediuc în Dosarul nr. 2.337/CIV/2004 al aceleiași instanțe. Definitivă și general obligatorie. Pronunțată în ședința publică din data de 7 iulie 2005. PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent, Maria Bratu