DECIZIE nr. 387/2005

Ioan Vida - președinte Nicolae Cochinescu - judecător Aspazia Cojocaru - judecător Constantin Doldur - judecător Acsinte Gaspar - judecător Petre Ninosu - judecător Ion Predescu - judecător Șerban Viorel Stanoiu - judecător Iuliana Nedelcu - procuror Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 14 alin. 2 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Constantin Milea în Dosarul nr. 844/2004 al Judecătoriei Adjud. La apelul nominal se prezintă personal autorul excepției și se constata lipsa celorlalte părți, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. Autorul excepției arata ca prevederile art. 14 alin. 2 din Codul de procedură penală încalcă prezumția de nevinovatie, deoarece de vreme ce nu a fost încă judecat sub aspect penal nu ar trebui ca instanța sa rezolve aspecte ce țin de acțiunea civilă. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției ca neîntemeiată, deoarece nu se poate susține ca în situația judecării alăturate a celor două acțiuni se încalcă principiul potrivit căruia o persoană este considerată nevinovată până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești de condamnare, întrucât acțiunea civilă nu reprezintă o raliere la o banuiala ce planeaza asupra sa. CURTEA, având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele: Prin Încheierea din 21 martie 2005, pronunțată în Dosarul nr. 844/2004, Judecătoria Adjud a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 14 alin. 2 din Codul de procedură penală. Excepția a fost ridicată de inculpatul Constantin Milea, în dosarul cu numărul de mai sus, având ca obiect soluționarea unei cauze penale. În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia susține ca dispozițiile legale criticate aduc atingere prevederilor fundamentale ale art. 23 alin. (11), deoarece, de vreme ce inculpatul trimis în judecata pentru o infracțiune este considerat nevinovat până la rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare penală, nu poate fi judecat în aceeași cauza cu privire la aspecte ce țin de latura civilă care vizează un prejudiciu pentru care, potrivit opiniei sale, nu se face vinovat. Astfel, persoana supusă judecații în acțiunea penală, legal nevinovată până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare în penal, este supusă unor presiuni, iar în constiinta acesteia apare constrângerea morala a vinovatiei impuse de acțiunea civilă. De asemenea, potrivit art. 1 alin. (5) din Legea fundamentală, respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie. O asemenea dispoziție implica primordialitatea prevederilor fundamentale față de legi și, prin urmare, prezumția de nevinovatie reglementată de art. 23 alin. (11) din Constituție are intaietate față de prevederile legale ale art. 14 alin. 2 din Codul de procedură penală a cărui aplicare implica tocmai situația inversa a textului constituțional. În final, autorul excepției solicita modificarea textului legal criticat, astfel încât acțiunea civilă să fie suspendată pe perioada judecării laturii penale și abia după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare în materie penală să se procedeze la judecarea acțiunii civile. Judecătoria Adjud opineaza ca excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Faptul ca, în cadrul procesului penal, acțiunea civilă este alăturată celei penale nu poate duce la concluzia ca prin aceasta s-a încălcat prezumția de nevinovatie a inculpatului consfintita de art. 23 alin. (11) din Constituție. De asemenea, inculpatul poate exercita căile ordinare de atac inclusiv cu privire la latura civilă și, deci, partea civilă nu poate executa hotărârea judecătorească pe latura civilă mai înainte de rămânerea definitivă și a laturii penale a cauzei. Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate. Guvernul României apreciază ca excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece în cazul în care cele doua acțiuni sunt exercitate în cadrul procesului penal, instanța are obligația, potrivit art. 346 din Codul de procedură penală, să se pronunțe, prin aceeași sentinta, atât asupra acțiunii penale, cat și asupra celei civile. Instanța nu poate lasă nesolutionata acțiunea civilă, luând act de declarația părții civile ca înțelege să-și valorifice dreptul la despăgubiri. Totodată, faptul ca în cadrul procesului penal acțiunea civilă este alăturată celei penale nu poate duce la concluzia ca se încalcă prezumția de nevinovatie a inculpatului consfintita de art. 23 alin. (11) din Constituție. Acțiunea penală are intaietate față de acțiunea civilă, întrucât, pe de o parte, cauza materială unica a celor două acțiuni este săvârșirea infracțiunii, iar, pe de altă parte, rezolvarea acțiunii civile este condiționată de rezolvarea acțiunii penale în privinta existenței faptei, persoanei care a săvârșit-o și a vinovatiei acesteia. De altfel, potrivit art. 129 din Constituție, împotriva hotărârilor judecătorești părțile interesate pot exercita căile de atac, în condițiile legii, astfel ca partea civilă nu poate executa hotărârea judecătorească pe latura civilă mai înainte de rămânerea definitivă și a laturii penale a cauzei, dacă inculpatul va folosi calea de atac a apelului sau a recursului. Avocatul Poporului considera ca excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece dispozițiile legale criticate referitoare la posibilitatea ca acțiunea civilă să fie alăturată acțiunii penale în cadrul procesului penal, prin constituirea persoanei vătămate ca parte civilă, nu sunt de natura sa aducă atingere principiului constituțional care consacra prezumția de nevinovatie. Astfel, nu sunt prejudiciate interesele legitime ale persoanei inculpate care, la fel ca și oricare parte din procesul penal, își poate exercita dreptul la apărare și poate solicita administrarea oricăror probe legale pentru combaterea susținerilor formulate în acuzare. Mai mult, prin soluționare de către aceeași instanța atât a acțiunii penale, cat și a celei civile, determinate de săvârșirea aceleiași fapte, se asigura o mai prompta, temeinica și completa aflare a adevărului, prin aprecierea unitară a probelor, precum și evitarea pronunțării unor hotărâri contradictorii. De asemenea, dispozițiile legale criticate nu încalcă principiul supremației Constituției și al obligativitatii legii și nici trăsăturile și valorile supreme ale statului de drept. În plus, prevederile art. 14 alin. 2 din Codul de procedură penală reprezintă norme de procedura a căror reglementare este, potrivit art. 126 alin. (2) din Legea fundamentală, de competența exclusiva a legiuitorului, care poate institui, în considerarea unor situații deosebite, reguli speciale de procedura. Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele: Curtea Constituțională constata ca a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 14 alin. 2 din Codul de procedură penală, cu următorul conținut: "Acțiunea civilă poate fi alăturată acțiunii penale în cadrul procesului penal, prin constituirea persoanei vătămate ca parte civilă." Autorul excepției de neconstituționalitate susține ca prin dispozițiile legale criticate sunt incalcate prevederile constituționale ale art. 1 alin. (3) și (5) referitoare la statul de drept și la obligativitatea respectării Constituției și a legilor, precum și ale art. 23 alin. (11) privind prezumția de nevinovatie. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constata ca prezumția de nevinovatie consacrată prin art. 23 alin. (11) din Constituție implica interdicția de a se lua împotriva unei persoane măsuri de constrângere pentru vreo fapta de natura a atrage răspunderea juridică, de care aceasta persoana ar fi acuzata. Exercitarea acțiunii civile, fie împreună, fie separat de acțiunea penală, nu constituie o măsura de constrângere a făptuitorului, ci un drept al părții pagubite prin comiterea unei fapte penale de a fi despagubita pentru prejudiciul cauzat. Vinovăția inculpatului, ca element atât al răspunderii penale, cat și al răspunderii civile a acestuia, se stabilește prin hotărârea definitivă de condamnare și nu în momentul exercitării acțiunii civile. Altfel spus, alaturarea acțiunii civile celei penale nu are semnificatia declarării vinovatiei inculpatului cu anticipatie. Prin hotărârea definitivă pronunțată de instanța în urma judecării, acesta poate fi condamnat și obligat la despăgubirile solicitate de partea civilă - în cazul în care se stabilește ca a comis cu vinovăție infracțiunea pentru care a fost trimis în judecata și a cauzat prejudiciul reclamat de partea civilă - după cum poate fi exonerat atât de răspunderea penală, cat și de răspunderea civilă dacă se stabilește nevinovatia sa. Judecarea celor două acțiuni împreună sau judecarea lor separată - cu suspendarea judecării acțiunii civile în acest caz - constituie aspecte ale procedurii de judecată, pe care legiuitorul este liber să le reglementeze în conformitate cu prevederile art. 126 alin. (2) din Constituție. De asemenea, normele legale criticate nu aduc atingere în nici un fel prevederilor referitoare la obligativitatea respectării Constituției și a legilor, deoarece nu conțin nici o prevedere care să ducă la aceasta concluzie. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 14 alin. 2 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Constantin Milea în Dosarul nr. 844/2004 al Judecătoriei Adjud. Definitivă și general obligatorie. Pronunțată în ședința publică din data de 7 iulie 2005. PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent, Afrodita Laura Tutunaru