DECIZIE nr. 226/2005

Ioan Vida - președinte Nicolae Cochinescu - judecător Constantin Doldur - judecător Kozsokar Gabor - judecător Acsinte Gaspar - judecător Petre Ninosu - judecător Ion Predescu - judecător Șerban Viorel Stănoiu - judecător Florentina Baltă - procuror Daniela Ramona Marițiu - magistrat-asistent Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 302^1 alin. 1 lit. a) din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Societatea Comercială "Uzinele Sodice Govora" - S.A. în Dosarul nr. 1.713/civ/2004 al Curții de Apel Pitești - Secția civilă, de Aurel Bălău și Carolina Bălău în Dosarul nr. 5.210/2004 al Curții de Apel Alba Iulia - Secția civilă, de Societatea Comercială "CET" - S.A. Iași în Dosarul nr. 5.926/2004 al Tribunalului Iași și de Asociația familială Dane din Salcia în Dosarul nr. 38/CA/2005 al Tribunalului Teleorman - Secția civilă. La apelul nominal răspunde avocatul Natalia Moșneguțu, pentru Societatea Comercială "CET" - S.A. Iași, și avocatul Doina Stupariu, pentru Federația Sindicală Termoelectrica București, Dan Iordache, Mihai Manoliu, Mihai Poelincă, Gabriela Savencu, Dumitru Miron, Dumitru Iurea, Octavian Răducioiu, Mariana Tănase, Cristian Tănase, Cristinel Drăgan, Constantin Chimilevschi, Eugen Pintilie, Marius Donică, Ecaterina Chescu, Emilia Jitaru, Constantin Enea, Corneliu Todiraș, Carmen Tutuianu, Paraschiva Postudor, Maria Grădinaru, Vasile Luță, Vasile Chele, Ioan Grigore, Neculai Grigoriță, Gabriel Carpiuc, Jănică Oprică, Petru Ioniță, Ioan Afloarei, Constantin Vicol, Mihai Bigu, Fanică Afloarei, Gabriel Rădeanu, Nicolae Istrate, Elena Pichiu, Vasile Florea, Ion Sușnea, Constantin Crețu, Anton Pătraș, Paul Ghibănescu, Gheorghe Ursu, Marcel Alexa, Nelu Simireanu, Dana Ionescu, Constantin Penelea, Gabriela Pachițac, Marian Ispășoiu, Daniel Arustei, Laurențiu Moldovanu, Iulian Roman, Mitică Moisă, Mircea Chirilă, Traian Hunea, Gheorghe Sion, Gheorghe Buzdugan, Sergiu Maftei, Costel Musteață, Neculai Filipescu, Carmen Fartușnic, Violeta Asăvoaie, Sergiu Ursache, Mihai Rotaru, Valeriu Blaj, Gelu Popa, Mihai Ciornei, Grațiela Buzu, Cristiana Ambrono, Ionel Hrisdeu, Nicolae Nicorici, Dorel Neagu, Mihai Costea, Grigore Pintilie, Marius Dădăcuș, Gheorghe Fordea, Gelu Hucanu, Iulian Gheorghe, Constantin 'adtefan, Dorin Budhăceanu, Constantin Băluț, Gheorghe Bulai, Valeriu Antimi, Gheorghe Vartic, Cristinel Zamfir, Mihai Cimpoi, Valentin Dodan, Cristina Androne, Petru Hucoș, Iulian Luchian, Mihai Neamțu, Dumitru Rotundu, Ioan Gheorghiu, Neculai Butnaru, Teodor Ghideanu, Radu Zamfirescu, Marinela Zamfir, Eufrosina Herea, Maria Ciocoiu, Costel Petrescu, Constantin Lărgeanu, Radu Movileanu, Gheorghe Calenciuc, Dorel Lupu, Augustin Minea, Laurențiu Hărlăuanu, Nicoleta 'adoimu, Dragoș Crețu, Gică Dupu, Dănuț Ursu, Vasile Scutaru, Adrian Juravlea, Eugen Popa, Cecilia Neculea, Mihai Bitiușcă, Dumitru Coțovanu, Constantin Cuciureanu, Lucian Hriscu, Sorin Grigore, Gelu Dumitriu, Virgil Iordache, Radu Knacoschi, Petru Hanganu, Adrian Ursu și Andrei Părpăuță. Lipsesc celelalte părți, față de care procedura de citare este legal îndeplinită. Magistratul-asistent referă asupra cererii de amânare depuse de Asociația familială Dane din Salcia în Dosarul nr. 163D/2005. Reprezentantul Ministerului Public nu este de acord cu amânarea cauzei. Curtea respinge cererea de amânare. Curtea, având în vedere că excepțiile de neconstituționalitate ridicate în dosarele nr. 704D/2004, nr. 713D/2004, nr. 754D/2004 și nr. 163D/2005 au conținut identic, pune în discuție, din oficiu, problema conexării cauzelor. Avocații părților și reprezentantul Ministerului Public sunt de acord cu conexarea dosarelor. Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 163D/2005, nr. 754D/2004 și nr. 713D/2004 la Dosarul nr. 704D/2004, care este primul înregistrat. Cauza fiind în stare de judecată, avocatul Societății Comerciale "CET" - S.A. Iași arată că, deși dispozițiile art. 302^1 alin. 1 lit. a) din Codul de procedură civilă au fost declarate neconstituționale, în prezenta cauză excepția nu este inadmisibilă, deoarece decizia de admitere nu a fost încă publicată. Avocatul Doina Stupariu arată că, deși Curtea Constituțională a admis, prin Decizia nr. 176 din 24 martie 2005, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 302^1 alin. 1 lit. a) din Codul de procedură civilă, în speța de față se impune respingerea excepției ca neîntemeiată. Prin declararea ca fiind neconstituționale a dispozițiilor de lege criticate a fost îndepărtată sancțiunea nulității absolute, neîndeplinirea cerinței de formă în cazul cererii de recurs fiind sancționată, în aceste condiții, cu nulitatea relativă. Arată că legiuitorul a sancționat cu nulitatea absolută neîndeplinirea cerinței de formă în cazul cererii de recurs, condițiile cerute de lege fiind astfel deosebite, deoarece recursul este o cale extraordinară de atac. în continuare arată că cererea de recurs a autorului excepției nu îndeplinește condițiile cerute de lege, deoarece nu se face nici o mențiune cu privire la intimați. în aceste condiții, în speța de față, nu se poate reține ca întemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 302^1 alin. 1 lit. a) din Codul de procedură civilă. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca devenită inadmisibilă. în acest sens arată că, prin Decizia nr. 176 din 24 martie 2005, Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 302^1 alin. 1 lit. a) din Codul de procedură civilă, astfel că, potrivit dispozițiilor art. 29 alin. (3) și (6) din Legea nr. 47/1992, se impune respingerea excepției ca devenită inadmisibilă. CURTEA, având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele: Curtea Constituțională a fost sesizată cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 302^1 alin. 1 lit. a) din Codul de procedură civilă de Curtea de Apel Pitești - Secția civilă prin încheierea din 16 noiembrie 2004 pronunțată în Dosarul nr. 1.713/civ/2004, de Curtea de Apel Alba Iulia - Secția civilă prin încheierea din 12 noiembrie 2004, pronunțată în Dosarul nr. 5.210/2004, de Tribunalul Iași prin încheierea din 17 noiembrie 2004, pronunțată în Dosarul nr. 5.926/2004, și de Tribunalul Teleorman - Secția civilă prin încheierea din 10 februarie 2005, pronunțată în Dosarul nr. 38/CA/2005. Excepția a fost ridicată de Societatea Comercială "Uzinele Sodice Govora" - S.A., Aurel Bălău, Carolina Bălău, Societatea Comercială "CET" - S.A. Iași și Asociația familială Dane din Salcia. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin că dispozițiile de lege criticate sunt neconstituționale, contravenind dispozițiilor art. 16, 21 și 129 din Constituție, precum și ale art. 7 din Declarația Universală a Drepturilor Omului. Astfel, se susține că, alături de contestația în anulare și revizuire, recursul a fost instituit de legiuitor ca o cale extraordinară de atac la dispoziția părților, care se pot adresa unei instanțe superioare în scopul exercitării controlului judiciar al hotărârilor date fără drept de apel, al celor date în apel și al hotărârilor altor organe cu activitate jurisdicțională. Spre deosebire de celelalte două, cererea de recurs trebuie să cuprindă, sub sancțiunea nulității, anumite mențiuni prevăzute de art. 302^1 din Codul de procedură civilă. Sancțiunea nulității cererii de recurs pentru lipsa unei mențiuni prevăzute de textul de lege criticat este excesivă în raport cu nesancționarea lipsei acelorași mențiuni din cererea de chemare în judecată, cererea de apel, cererea prin care se formulează contestația în anulare și din cererea de revizuire, îngrădind accesul liber la justiție și dreptul la un proces echitabil. De asemenea, se arată că textul de lege criticat încalcă și dispozițiile constituționale referitoare la folosirea căilor de atac, deoarece prevede, sub sancțiunea nulității absolute, ca cererea de recurs să conțină anumite elemente de identificare a intimatului, pe care recurentul este uneori în imposibilitate să le afle. De cele mai multe ori, dispozitivul hotărârilor atacate cu recurs nu cuprinde decât numele/denumirea și domiciliul/sediul social al intimatului, fără a preciza anumite date specifice, cum sunt numărul de înmatriculare în registrul comerțului sau de înscriere în registrul persoanelor juridice, codul unic de înregistrare sau codul fiscal și contul bancar. De asemenea, se consideră că sancțiunea nulității cererii de recurs pentru lipsa acestor mențiuni este excesivă în raport cu nesancționarea lipsei acelorași mențiuni din cererea de chemare în judecată, cererea de apel, cererea prin care se formulează contestația în anulare și din cererea de revizuire. Curtea de Apel Pitești - Secția civilă și Tribunalul Iași apreciază că excepția de neconstituționalitate este întemeiată. în acest sens arată că sintagma "sub sancțiunea nulității" din textul de lege criticat constituie o încălcare a dreptului constituțional pe care îl are orice persoană, potrivit art. 21 alin. (1) din Constituție, de a se adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime. Aflarea elementelor enumerate de art. 302^1 din Codul de procedură civilă (domiciliul/sediul intimatului, numărul de înmatriculare în registrul comerțului, numărul contului bancar etc.) necesită efectuarea unor demersuri scrise adresate Poliției, camerelor de comerț, grefelor instanțelor și altor autorități și presupune scurgerea unei anumite perioade de timp, care este deseori mai lungă decât termenul de declarare și motivare a recursului, îngrădind astfel, în mod nejustificat, dreptul la exercitarea căilor de atac și la liberul acces la justiție. Curtea de Apel Alba Iulia - Secția civilă și Tribunalul Teleorman - Secția civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. în acest sens arată că dispozițiile de lege criticate au menirea de a disciplina conduita părților în procedura soluționării recursului, cerințele acestei norme procedurale referitoare la condițiile de formă ale recursului nefiind de natură a îngrădi accesul la justiție și putând fi realizate cu o minimă diligență din partea recurentului și fără a necesita cheltuieli materiale suplimentare. Reglementarea condițiilor de formă ale recursului a fost determinată de situațiile ivite în practica judiciară, când, datorită lipsei unor cerințe de formă ale cererii de recurs, procedura de citare nu a putut fi făcută în mod legal, iar limitele casării au fost determinate cu dificultate, cu efecte negative asupra celerității și calității actului de justiție. De asemenea, arată că instanța de contencios constituțional s-a mai pronunțat, prin Decizia nr. 310 din 8 iulie 2004, statuând că dispozițiile art. 302^1 din Codul de procedură civilă sunt constituționale. În conformitate cu dispozițiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția ridicată. Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate invocată este neîntemeiată. în acest sens arată că din dispoziția de lege criticată nu rezultă că sancțiunea nulității operează automat, fără a da părților posibilitatea îndeplinirii cerințelor legale. Textul de lege criticat dă expresie principiului liberului acces la justiție, art. 316 din Codul de procedură civilă, coroborat cu art. 287 alin. 2 din același cod, dând recurentului posibilitatea de a îndeplini cerințele legale până la prima zi de înfățișare, iar lipsa semnăturii în tot cursul judecății, conform art. 133 alin. 2 din Codul de procedură civilă. De altfel, Curtea Constituțională, fiind sesizată cu dispozițiile art. 308 alin. 4 din Codul de procedură civilă, care permiteau constatarea inadmisibilității recursului pentru neîndeplinirea condițiilor de formă, fără citarea părților, a constatat neconstituționalitatea acestor dispoziții, apreciind că făceau imposibilă remedierea viciilor de formă ale cererii de recurs. Odată cu abrogarea dispozițiilor privind admisibilitatea în principiu a recursului, precum și din interpretarea coroborată a art. 316 din Codul de procedură civilă și art. 287 alin. 2 din același cod rezultă că aspectele de neconstituționalitate invocate de autorul excepției nu mai subzistă. Avocatul Poporului apreciază că excepția de neconstituționalitate invocată este neîntemeiată. în acest sens arată că textul de lege criticat, care reglementează condițiile pe care trebuie să le îndeplinească cererea de recurs, sub sancțiunea nulității, nu aduce atingere, sub nici un aspect, accesului liber la justiție. Dispozițiile art. 302^1 din Codul de procedură civilă reprezintă norme de procedură a căror reglementare este de competența exclusivă a legiuitorului, potrivit dispozițiilor art. 126 alin. (2) din Constituție. Astfel, legiuitorul poate institui, în considerarea unor situații deosebite, reguli speciale de procedură, cum sunt și cele referitoare la cererea de recurs. Totodată, stabilirea unor condiții de formă pentru cererea de recurs este în concordanță cu prevederile art. 129 din Constituție, potrivit cărora "împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii". Astfel, nu poate fi reținută critica de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 302^1 alin. 1 lit. a) din Codul de procedură civilă față de prevederile art. 21 alin. (3) din Constituție și ale art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, deoarece, prin stabilirea unor condiții pe care trebuie să le îndeplinească cererea de recurs, nu se aduce atingere soluționării cauzelor într-un termen rezonabil și îndeplinirii condițiilor unui proces echitabil. Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată. CURTEA, examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susținerile părților prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile Legii nr. 47/1992, reține următoarele: Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie art. 302^1 alin. 1 lit. a) din Codul de procedură civilă, introdus prin art. I pct. 9 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 58/2003 privind modificarea și completarea Codului de procedură civilă, ordonanță publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 460 din 28 iunie 2003, și completat prin art. I pct. 6 din Legea nr. 195/2004 pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 58/2003, lege publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 470 din 26 mai 2004. Textul de lege criticat are următoarea redactare: "Cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, următoarele mențiuni:

a) numele, domiciliul sau reședința părților ori, pentru persoanele juridice, denumirea și sediul lor, precum și, după caz, numărul de înmatriculare în registrul comerțului sau de înscriere în registrul persoanelor juridice, codul unic de înregistrare sau, după caz, codul fiscal și contul bancar. Dacă recurentul locuiește în străinătate, va arăta și domiciliul ales în România, unde urmează să i se facă toate comunicările privind procesul [

]." Autorii excepției susțin că dispozițiile de lege criticate încalcă prevederile constituționale cuprinse în art. 16, 21 și 129, precum și în art. 7 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, care au următorul conținut: - Art. 16 din Constituție: "(1) Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări.

(2) Nimeni nu este mai presus de lege.

(3) Funcțiile și demnitățile publice, civile sau militare, pot fi ocupate, în condițiile legii, de persoanele care au cetățenia română și domiciliul în țară. Statul român garantează egalitatea de șanse între femei și bărbați pentru ocuparea acestor funcții și demnități.

(4) În condițiile aderării României la Uniunea Europeană, cetățenii Uniunii care îndeplinesc cerințele legii organice au dreptul de a alege și de a fi aleși în autoritățile administrației publice locale.";

- Art. 21 din Constituție: "(1) Orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept.

(3) Părțile au dreptul la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil.

(4) Jurisdicțiile speciale administrative sunt facultative și gratuite.";

- Art. 129 din Constituție: "împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii."; - Art. 7 din Declarația Universală a Drepturilor Omului: "Toți oamenii sunt egali în fața legii și au, fără nici o deosebire, dreptul la o egală protecție a legii. Toți oamenii au dreptul la o protecție egală împotriva oricărei discriminări care ar viola prezenta Declarație și împotriva oricărei provocări la o asemenea discriminare." Examinând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea observă că, ulterior sesizării sale cu această excepție, prin Decizia nr. 176 din 24 martie 2005 a admis excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 302^1 alin. 1 lit. a) din Codul de procedură civilă. în motivarea soluției se arată că, în conformitate cu dispozițiile art. 129 și ale art. 126 alin. (2) din Constituția României, exercitarea căilor de atac împotriva hotărârilor judecătorești și procedura de judecată sunt stabilite prin lege. Din aceste prevederi constituționale rezultă că legiuitorul are libertatea de a stabili cazurile și condițiile în care părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac. Având în vedere întregul sistem normativ al Constituției, Curtea constată totodată că libertatea legiuitorului de a stabili condițiile de exercitare a căilor de atac și procedura de judecată nu este absolută, limitele libertății de reglementare fiind determinate și în aceste cazuri de obligativitatea respectării normelor și principiilor privind drepturile și libertățile fundamentale și a celorlalte principii consacrate prin Legea fundamentală și prin actele juridice internaționale la care România este parte. Astfel, potrivit art. 21 alin. (1) din Constituție, orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime, iar potrivit alin. (2) al aceluiași articol, nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept. În reglementarea exercitării acestui drept, legiuitorul are posibilitatea să impună anumite condiții de formă, ținând de natura și de exigențele administrării justiției, fără însă ca aceste condiționări să aducă atingere substanței dreptului sau să-l lipsească de efectivitate. În sensul considerentelor expuse mai sus, Curtea Constituțională are în vedere și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, care a statuat că scopul Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale este "să apere nu drepturi teoretice sau iluzorii, ci concrete și efective" (Cazul Airey contra Irlandei, 1979, și Cazul Artico contra Italiei, 1980). Într-o cauză similară celei deduse controlului de constituționalitate, Curtea de la Strasbourg a statuat prin Hotărârea din 9 noiembrie 2004, pronunțată în Cazul Saez Maeso contra Spaniei, că a existat o violare a art. 6 paragraful 1 din Convenție, atunci când normele referitoare la formele ce trebuie respectate pentru introducerea unui recurs și aplicarea lor îi împiedică pe justițiabili să se prevaleze de căile de atac disponibile. în considerentele hotărârii, Curtea a precizat că, deși accesul la o instanță de judecată nu este un drept absolut, ci este susceptibil de limitări, în special în ceea ce privește condițiile de admisibilitate a unei căi de atac, totuși, aceste limitări nu trebuie să restrângă accesul deschis unui justițiabil de o asemenea manieră sau până la un asemenea punct încât dreptul să fie atins în însăși substanța lui. În lumina acestor considerente, Curtea Constituțională constată că dispozițiile art. 302^1 alin. 1 lit. a) din Codul de procedură civilă, prin care se sancționează cu nulitate absolută omisiunea de a se preciza în cuprinsul cererii de recurs "numele, domiciliul sau reședința părților ori, pentru persoanele juridice, denumirea și sediul lor, precum și, după caz, numărul de înmatriculare în registrul comerțului sau de înscriere în registrul persoanelor juridice, codul unic de înregistrare sau, după caz, codul fiscal și contul bancar", precum și - dacă recurentul locuiește în străinătate - "domiciliul ales în România, unde urmează să i se facă toate comunicările privind procesul", apar ca un formalism inacceptabil de rigid, de natură să afecteze grav efectivitatea exercitării căii de atac și să restrângă nejustificat accesul liber la justiție. Pe de altă parte, în sistemul Codului de procedură civilă, recursul este conceput ca o cale extraordinară de atac, altfel spus, ca un ultim nivel de jurisdicție în care părțile în litigiu își pot apăra drepturile lor subiective, înlăturând efectele hotărârilor pronunțate în condițiile celor 10 cazuri de nelegalitate prevăzute de art. 304 din Codul de procedură civilă. Or, instituirea sancțiunii nulității pentru neîndeplinirea acestor cerințe de formă în însuși cuprinsul cererii de recurs, fără nici o posibilitate de remediere a omisiunii, îl lipsește pe recurent, fără o justificare rezonabilă, de posibilitatea de a se examina, pe calea recursului, susținerile sale întemeiate privind modul eronat, eventual abuziv, prin care s-a soluționat, prin hotărârea atacată, litigiul în care este parte. Având în vedere aceste efecte ale aplicării prevederilor art. 302^1 alin. 1 lit. a) din Codul de procedură civilă, Curtea constată că, prin sancțiunea nulității pe care o instituie, textul de lege atacat încalcă atât dispozițiile art. 21, cât și pe cele ale art. 129 și ale art. 24 alin. (1) din Constituție. În concluzie, Curtea constată că textul de lege atacat este neconstituțional în ceea ce privește sancționarea cu nulitate absolută a omisiunii de a se preciza în cuprinsul cererii de recurs "numele, domiciliul sau reședința părților ori, pentru persoanele juridice, denumirea și sediul lor, precum și, după caz, numărul de înmatriculare în registrul comerțului sau de înscriere în registrul persoanelor juridice, codul unic de înregistrare sau, după caz, codul fiscal și contul bancar", precum și - dacă recurentul locuiește în străinătate - "domiciliul ales în România, unde urmează să i se facă toate comunicările privind procesul". Întrucât Curtea a constatat printr-o decizie anterioară neconstituționalitatea dispoziției de lege criticate, aceasta, în temeiul art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, nu mai poate face obiectul unei excepții de neconstituționalitate. Constatând însă că decizia de admitere a excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 302^1 alin. 1 lit. a) din Codul de procedură civilă a fost pronunțată ulterior sesizării instanței de contencios constituțional, aceasta urmează să respingă excepția de neconstituționalitate ca devenită inadmisibilă. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ în numele legii DECIDE: Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 302^1 alin. 1 lit. a) din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Societatea Comercială "Uzinele Sodice Govora" - S.A. în Dosarul nr. 1.713/civ/2004 al Curții de Apel Pitești - Secția civilă, Aurel Bălău, Carolina Bălău în Dosarul nr. 5.210/2004 al Curții de Apel Alba Iulia - Secția civilă, Societatea Comercială "CET" - S.A. Iași în Dosarul nr. 5.926/2004 al Tribunalului Iași și Asociația familială Dane din Salcia în Dosarul nr. 38/CA/2005 al Tribunalului Teleorman - Secția civilă. Definitivă și general obligatorie. Pronunțată în ședința publică din data de 21 aprilie 2005. PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA Magistrat-asistent, Daniela Ramona Marițiu