DECIZIE nr. 166/2005

Ioan Vida - președinte Nicolae Cochinescu - judecător Aspazia Cojocaru - judecător Constantin Doldur - judecător Acsinte Gaspar - judecător Kozsokar Gabor - judecător Petre Ninosu - judecător Ion Predescu - judecător Șerban Viorel Stănoiu - judecător Ion Tiucă - procuror Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 592 alin. 2 teza întâi din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Radu Ștefănescu în Dosarul nr. 1.317/Cv/2004 al Tribunalului Argeș - Secția civilă. La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită. Magistratul-asistent referă asupra cauzei, arătând că autorul excepției a depus la dosar o cerere prin care solicită acordarea unui termen de judecată în vederea pregătirii apărării. Reprezentantul Ministerului Public nu este de acord cu acordarea unui nou termen de judecată. Curtea, deliberând asupra cererii formulate, având în vedere dispozițiile art. 14 din Legea nr. 47/1992 coroborat cu art. 156 alin. 1 din Codul de procedură civilă, respinge cererea de amânare. Cauza este în stare de judecată. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată. Astfel, arată că, în conformitate cu prevederile art. 126 alin. (2) din Constituție, legiuitorul poate institui, în considerarea unor situații particulare, reguli speciale de procedură, precum și modalități specifice de exercitare a drepturilor procesuale, așa cum este și cazul măsurilor asigurătorii. În acest context, Ministerul Public apreciază că nu poate fi primită critica autorului excepției privind încălcarea dreptului la apărare. CURTEA, având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin Încheierea din 27 octombrie 2004, pronunțată în Dosarul nr. 1.317/Cv/2004, Tribunalul Argeș - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 592 alin. 2 teza întâi din Codul de procedură civilă. Excepția a fost ridicată de Radu Ștefănescu într-o cauză civilă având ca obiect soluționarea recursului formulat împotriva încheierii din 15 decembrie 2003, pronunțată în Dosarul nr. 7.531/2003 de către Judecătoria Pitești. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că procedura instituită prin textul de lege criticat, respectiv sintagma "fără citarea părților", contravine dreptului la apărare atât al reclamantului, cât și al pârâtului, prin nerespectarea principiilor oralității și contradictorialității. În acest sens, arată că, "în măsura în care părțile ar fi prezente, ca urmare a citării lor, ar putea purta discuții asupra cuantumului cauțiunii, precum și asupra termenului în care urmează să fie depusă aceasta". Tribunalul Argeș - Secția civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate invocată este neîntemeiată. Referitor la susținerea autorului excepției, potrivit căreia prin soluționarea cererii de sechestru asigurător fără citarea părților se încalcă dreptul la apărare, tribunalul arată că, pentru ca principiul contradictorialității să fie respectat, nu este necesar ca părțile să se fi exprimat efectiv. Contradictorialitatea este asigurată și atunci când părțile nu sunt prezente, dacă la dosar există dovezi în baza cărora instanța se poate pronunța. De asemenea, arată că procedura sechestrului judiciar, având caracter necontencios, prin intermediul ei nu se urmărește stabilirea unui drept potrivnic față de altă persoană, motiv pentru care nu este necesară administrarea altor dovezi decât cele depuse la dosar și nici nu se impun discuții cu privire la cuantumul cauțiunii și la termenul în care urmează să fie depusă aceasta. În ceea ce privește principiul oralității, consacrat de art. 127 din Codul de procedură civilă, instanța arată că legiuitorul poate să limiteze în cazuri speciale acest principiu, sechestrul asigurător având un astfel de caracter special. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate. Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens, apreciază că dispozițiile legale criticate, concepute de legiuitor ca o măsură de evitare a abuzului procesual, reprezintă, de fapt, o expresie a aplicării principiului dreptului la apărare, în deplină conformitate cu prevederile constituționale ale art. 126 alin. (2) și art. 129, care lasă la latitudinea legiuitorului reglementarea competenței, a procedurii de judecată, precum și a căilor de atac. De altfel, apreciază că textul dedus controlului constituie o modalitate de asigurare a acțiunii civile, făcând parte din cadrul măsurilor de indisponibilizare și de conservare a unor bunuri față de acte sau fapte de natură să pericliteze posibilitatea realizării efective, în momentul executării silite, a dreptului creditorului. Posibilitatea depunerii unei cauțiuni în sarcina părții care solicită instituirea sechestrului asigurător reprezintă, în opinia Guvernului, o garanție constituită în scopul dezdăunării debitorului pentru eventualele pagube produse de o indisponibilizare nejustificată a bunurilor sale. Toate elementele procedurale prevăzute de legiuitor pentru înființarea sechestrului asigurător nu aduc însă atingere, sub nici un aspect, drepturilor și garanțiilor procesuale ale părților. Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile legale criticate sunt constituționale. În acest sens, arată că nu poate fi reținută critica de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 592 alin. 2 teza întâi din Codul de procedură civilă față de art. 24 alin. (1) din Constituție, întrucât scopul textului de lege criticat este acela de a institui o procedură specială, prin care instanța de judecată să poată lua măsuri cu caracter vremelnic, a căror urgență este justificată de necesitatea evitării prejudicierii unor drepturi sau interese legitime. De asemenea, apreciază că posibilitatea atacării cu recurs a încheierii date fără citarea părților, în condițiile art. 592 din Codul de procedură civilă, constituie un argument în plus în demonstrarea respectării depline a dreptului la apărare al părților. În final, arată că, în conformitate cu prevederile constituționale ale art. 126 alin. (2), legiuitorul poate institui, în considerarea unor situații particulare, reguli speciale de procedură, precum și modalități specifice de exercitare a drepturilor procedurale. În acest sens, invocă jurisprudența Curții Constituționale, și anume deciziile nr. 199/2000, nr. 173/2004 și nr. 396/2004. Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit în cauză de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile Legii nr. 47/1992, reține următoarele: Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 592 alin. 2 teza întâi din Codul de procedură civilă, care au următorul conținut: "Instanța va decide de urgență, în camera de consiliu, fără citarea părților, prin încheiere executorie, fixând totodată, dacă este cazul, cuantumul cauțiunii și termenul înăuntrul căruia urmează să fie depusă aceasta." În susținerea neconstituționalității acestui text de lege, autorul excepției invocă încălcarea prevederilor constituționale ale art. 24 alin. (1), potrivit cărora "Dreptul la apărare este garantat". Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că norma legală dedusă controlului este cuprinsă în Capitolul IV - "Măsurile asigurătorii" al Cărții a VI-a intitulată "Proceduri speciale" din Codul de procedură civilă. Procedura măsurilor asigurătorii nu soluționează fondul dreptului, ci are o finalitate subsecventă, urmărind să asigure valorificarea acestuia. Prin aceasta legiuitorul a urmărit preîntâmpinarea riscului la care este expus titularul dreptului, și anume situația în care, deși dreptul i-a fost recunoscut printr-o hotărâre definitivă sau irevocabilă, așadar susceptibilă de punere în executare, să se vadă pus în imposibilitatea de a-l realiza ca urmare a manoperelor dolosive ale debitorului. Așa fiind, o asemenea procedură este guvernată de imperativul celerității. Date fiind rațiunile înfățișate, Curtea constată că legiuitorul a instituit în materia măsurilor asigurătorii, potrivit competenței sale constituționale, o procedură derogatorie de la dreptul comun, fără a se putea reține însă că procedând astfel ar aduce atingere principiului constituțional al dreptului la apărare, asigurat prin recunoașterea posibilității exercitării căii de atac a recursului împotriva încheierii de soluționare a cererii de sechestru asigurător. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d), precum și al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 592 alin. 2 teza întâi din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Radu Ștefănescu în Dosarul nr. 1.317/Cv/2004 al Tribunalului Argeș - Secția civilă. Definitivă și general obligatorie. Pronunțată în ședința publică din data de 22 martie 2005. PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent, Ingrid Alina Tudora