DECIZIE nr. 89/2005

Ioan Vida - președinte Aspazia Cojocaru - judecător Constantin Doldur - judecător Acsinte Gaspar - judecător Kozsokar Gabor - judecător Petre Ninosu - judecător Ion Predescu - judecător Șerban Viorel Stănoiu - judecător Dan a Titian - procuror Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 42 alin. (1), art. 50 alin. (1) și ale art. 51 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, excepție ridicată de Victor Ruse în Dosarul nr. 678/C

C/2004 al Curții de Apel Galați - Secția comercială și de contencios administrativ. La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției ca neîntemeiată. În acest sens, arată că persoanele la care se referă textele de lege criticate se găsesc în situații obiectiv diferite, astfel încât impunerea unui tratament juridic diferit este justificată. Acest punct de vedere se sprijină și pe jurisprudența constantă a Curții Constituționale în care s-a statuat că principiul egalității nu înseamnă uniformitate, astfel că, dacă la situații identice tratamentul juridic trebuie să fie identic, la situații obiectiv diferite tratamentul juridic instituit de legiuitor nu poate fi decât diferit. CURTEA, având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin Încheierea din 20 octombrie 2004, pronunțată în Dosarul nr. 678/C

C/2004, Curtea de Apel Galați - Secția comercială și de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 42 alin. (1), art. 50 alin. (1) și ale art. 51 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale. Excepția a fost ridicată de Victor Ruse într-o cauză civilă având ca obiect un litigiu de asigurări sociale. În motivarea excepției, autorul acesteia susține că dispozițiile legale criticate au un caracter discriminatoriu, contravenind astfel prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituție, cât și celor ale art. 2 lit. b) din Legea nr. 19/2000. Motivând această susținere, arată că prevederile art. 51 din Legea nr. 19/2000 fac imposibil cumulul facilităților prevăzute de art. 42 alin. (1) și art. 50 alin. (1) din aceeași lege. Curtea de Apel Galați - Secția comercială și de contencios administrativ apreciază că excepția ridicată nu este întemeiată. Astfel, în opinia sa, textele de lege criticate sunt în concordanță cu principiul egalității cetățenilor în fața legii și a autorităților publice, întrucât reglementează situații diferite. În consecință, instituirea unui tratament juridic diferit este justificată. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate. Guvernul, referindu-se la susținerile autorului excepției potrivit cărora prevederile legale criticate contravin art. 2 lit. b) din Legea nr. 19/2000, arată că excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă, deoarece constituționalitatea sau neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unor dispoziții ale acestora se apreciază în raport cu reglementările Constituției, iar nu în raport cu alte dispoziții legale. În ceea ce privește critica de neconstituționalitate adusă prevederilor art. 42 alin. (1), art. 50 alin. (1) și ale art. 51 din Legea nr. 19/2000 în raport cu principiul constituțional consacrat în art. 16 alin. (1), apreciază că este neîntemeiată. În acest sens, arată că, din analiza textelor de lege criticate, "nu rezultă discriminări ale uneia sau alteia dintre categoriile de asigurați, ci doar faptul că legiuitorul a ales să reglementeze diferit situații diferite". De altfel, amintește că, potrivit jurisprudenței Curții Constituționale, egalitatea nu înseamnă uniformitate, astfel că pot fi instituite tratamente juridice diferite pentru anumite categorii de persoane sau grupuri dacă există o justificare obiectivă și rezonabilă. În sfârșit, menționează și faptul că textele de lege supuse controlului de constituționalitate se aplică tuturor celor aflați în situația prevăzută în ipoteza normei legale, fără nici o discriminare pe considerente arbitrare. Avocatul Poporului consideră că textele legale criticate sunt constituționale, nefiind în contradicție cu principiul egalității consacrat de art. 16 alin. (1) din Constituție. Argumentând acest punct de vedere, arată că prevederile art. 42 alin. (1), art. 50 alin. (1) și ale art. 51 din Legea nr. 19/2000 se aplică tuturor categoriilor de pensionari care îndeplinesc aceleași condiții de pensionare, fără nici o discriminare pe considerente arbitrare. În același timp, aceste texte de lege "reglementează situații diferite de acordare a pensiei, în funcție de vârsta asiguratului și stagiul de cotizare realizat de acesta, ceea ce impune și justifică, în mod obiectiv și rezonabil, aplicarea unor tratamente juridice diferite". Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile Legii nr. 47/1992, reține următoarele: Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 42 alin. (1), art. 50 alin. (1) și ale art. 51 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 140 din 1 aprilie 2000, cu modificările și completările ulterioare. Aceste texte de lege au următoarea redactare: - Art. 42 alin. (1): "Asigurații care au realizat stagiul complet de cotizare și care și-au desfășurat activitatea total sau parțial în condiții deosebite de muncă au dreptul la pensie pentru limită de vârstă, cu reducerea vârstelor standard de pensionare conform tabelului nr. 1."; - Art. 50 alin. (1): "Asigurații care au realizat stagiile complete de cotizare, precum și cei care au depășit stagiul complet de cotizare cu până la 10 ani pot solicita pensie anticipată parțială cu reducerea vârstelor standard de pensionare cu cel mult 5 ani."; - Art. 51: "(1) Asigurații care au desfășurat activități în condiții deosebite sau în condiții speciale de muncă, dar care nu se pot pensiona cu reducerea vârstei de pensionare pe această bază, pot beneficia de prevederile art. 50. În aceste cazuri reducerea vârstei standard de pensionare nu poate fi mai mare de 5 ani.

(2) În situația prevăzută la alin. (1) diminuarea prevăzută la art. 50 alin. (2) nu se aplică pentru numărul de luni cu care se reduce vârsta standard de pensionare datorită activității desfășurate în condiții deosebite și/sau speciale de muncă.

(3) Prevederile alin. (1) și (2) se aplică și persoanelor care beneficiază de reducerea vârstelor standard de pensionare conform art. 48, precum și de cele prevăzute de legi speciale."

În susținerea neconstituționalității acestui text de lege, autorul excepției invocă încălcarea prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituție, potrivit cărora: "Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări." Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că, potrivit dispozițiilor art. 47 alin. (2) din Constituție, dreptul la pensie, ca și dreptul la alte forme de asigurări sociale ori de protecție socială, se acordă potrivit legii. Astfel, legiuitorul este în drept ca, în reglementarea cadrului sistemului public de pensii, să stabilească criteriile și condițiile concrete în care asigurații pot beneficia de pensie, tipurile de pensii care pot fi acordate, regulile generale de acordare a acestora și regulile derogatorii pentru situații deosebite, precum și modul de calcul al pensiilor. Potrivit regulilor generale, pot beneficia de pensie persoanele care au împlinit vârsta standard de pensionare și au realizat stagiul de cotizare prevăzut de lege. Pensia pentru persoanele care au lucrat în condiții deosebite de muncă, pensia anticipată și pensia anticipată parțială sunt reglementate ca excepții de la regulile generale, avându-se în vedere situațiile speciale în care se află anumite categorii de persoane. Legiuitorul a instituit, în consecință, norme speciale referitoare la perioadele care se iau în calcul, stabilind, după caz, luarea ori neluarea în calcul a perioadelor asimilate cu stagiul de cotizare. Astfel, această reglementare nu face decât să dea expresie principiului constituțional al egalității, care, așa cum Curtea Constituțională a subliniat în mai multe rânduri în jurisprudența sa, nu are semnificația uniformității. Prin urmare, dacă în cazul unor situații identice se impune un tratament juridic identic, în situații obiectiv diferite, așa cum este cazul în speță, este justificată instituirea unui tratament juridic diferit. În aceeași ordine de idei, Curtea observă că regulile speciale instituite de textele de lege criticate se aplică deopotrivă tuturor persoanelor care se află în situațiile speciale prevăzute în ipoteza normelor legale. De altfel, aceleași concluzii au fost reținute de instanța de contencios constituțional și în Decizia nr. 355 din 10 decembrie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 118 din 25 februarie 2003, și în Decizia nr. 418 din 14 octombrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.061 din 16 noiembrie 2004, când Curtea a analizat constituționalitatea prevederilor art. 41 și ale art. 50 din Legea nr. 19/2000 în raport cu principiul constituțional al egalității cetățenilor în fața legii și a autorităților publice. În ceea ce privește criticile pe care autorul excepției le aduce prevederilor art. 42 alin. (1), art. 50 alin. (1) și ale art. 51 din Legea nr. 19/2000 în raport cu dispozițiile art. 2 lit. b) din aceeași lege, Curtea constată că exercitarea controlului de neconstituționalitate vizează conformitatea dispozițiilor legale criticate cu prevederile constituționale, iar nu eventuala necorelare existentă între dispozițiile unor legi. De altfel, art. 2 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 prevede că: "Sunt neconstituționale prevederile actelor prevăzute la alin. (1), care încalcă dispozițiile sau principiile Constituției." Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 42 alin. (1), art. 50 alin. (1) și ale art. 51 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, excepție ridicată de Victor Ruse în Dosarul nr. 678/C

C/2004 al Curții de Apel Galați - Secția comercială și de contencios administrativ. Definitivă și general obligatorie. Pronunțată în ședința publică din data de 10 februarie 2005. PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent, Patricia Marilena Ionea