DECIZIE nr. 110/2005

Constantin Doldur - presedinte Nicolae Cochinescu - judecator Aspazia Cojocaru - judecator Acsinte Gaspar - judecator Kozsokar Gabor - judecator Petre Ninosu - judecator Serban Viorel Stanoiu - judecator Ion Tiuca - procuror Maria Bratu - magistrat-asistent Pe rol se afla solutionarea excepției de neconstitutionalitate a prevederilor art. 46 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, excepție ridicata de Ioan și Ecaterina Lazar în Dosarul nr. 2.682/2004 al Curtii de Apel Oradea. La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal indeplinita. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstitutionalitate, invocand în acest sens jurisprudenta Curtii în materie. CURTEA, având în vedere actele și lucrarile dosarului, constata urmatoarele: Prin Incheierea din 21 septembrie 2004, pronunțată în Dosarul nr. 2.682/2004, Curtea de Apel Oradea a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstitutionalitate a prevederilor art. 46 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, excepție ridicata de Ioan și Ecaterina Lazar. În motivarea excepției autorii acesteia sustin ca prevederile art. 46 din Legea nr. 10/2001 "contravin principiilor de drept conform cărora actiunea în constatarea nulitatii absolute este imprescriptibila, astfel încât este de neconceput ca o lege speciala care a avut ca principal tel redobandirea unor imobile sa conțină o prevedere legala care să incalce legea fundamentala". Autorii excepției sustin ca textul criticat încalcă dispozitiile art. 21 și art. 44 din Constitutie. Instanța de judecată apreciaza excepția ca neintemeiata. Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstitutionalitate ridicate. Guvernul considera ca excepția este neintemeiata, aratand ca prevederile art. 46 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 au mai fost supuse controlului de constituționalitate. Astfel, prin Decizia nr. 33/2003, Decizia nr. 296/2003 și Decizia nr. 427/2003, Curtea, respingand excepția de neconstitutionalitate privind aceste prevederi, a decis ca institutia prescripției, în general, și termenele în raport cu care își produce efectele aceasta nu pot fi considerate de natura sa ingradeasca accesul liber la justiție, finalitatea lor fiind, dimpotriva, de a-l facilita, prin asigurarea unui climat de ordine, indispensabil exercitarii în condiții optime a acestui drept constituțional, prevenindu-se eventualele abuzuri și limitandu-se efectele perturbatoare asupra stabilitatii și securitatii raporturilor juridice civile. În ceea ce priveste critica referitoare la incalcarea art. 44 din Constitutie, Curtea a retinut ca exercitiul prerogativelor dreptului de proprietate nu trebuie absolutizat, facandu-se abstractie de prevederile art. 44 alin. (1) teza a doua din Constitutie, potrivit cărora "conținutul și limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege", ca și de cele ale art. 136 alin. (5) care consacra caracterul inviolabil al proprietății private "în condițiile legii organice". În concluzie, Guvernul opineaza ca argumentele care au stat la baza acestor decizii își mentin pe deplin valabilitatea și în cauza de fața, neintervenind elemente noi de natura sa determine modificarea jurisprudentei Curtii Constitutionale. Avocatul Poporului apreciaza textul criticat ca fiind constituțional. În acest sens, arata ca art. 46 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 recunoaste dreptul titularului la exercitarea actiunii în constatarea nulitatii absolute a actelor juridice de instrainare a imobilelor preluate în mod abuziv și asigura posibilitatea de valorificare a acestuia în cadrul unui termen impus de ratiuni sociale, respectiv de evitare a unor stari de incertitudine prelungite în ceea ce priveste raporturile juridice civile având ca obiect dreptul de proprietate. În acest sens, Curtea Constituțională a statuat în jurisprudenta sa, ca de exemplu în Decizia Plenului nr. 1/1994 și în Decizia nr. 237/2004, faptul ca legiuitorul poate institui, în considerarea unor situații deosebite, reguli speciale de procedura, cum sunt cele referitoare la prescriptibilitatea dreptului la actiune, intemeiate pe dispozitiile Legii nr. 10/2001, precum și modalități diferite de exercitare a drepturilor procesuale. Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstitutionalitate ridicate. CURTEA, examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele: Curtea Constituțională a fost legal sesizata și este competența, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze excepția de neconstitutionalitate ridicata. Examinand incheierea de sesizare a instanței, cat și notele scrise, depuse de autorul excepției, Curtea constata ca, desi atât instanța, cat și autorii excepției se referă la neconstitutionalitatea intregului articol 46, singura motivare a autorilor excepției se referă la prescriptia actiunii în constatarea nulitatii absolute, reglementata de alin. (5) al acestui articol. Asadar, Curtea se va pronunță asupra prevederilor art. 46 alin. (5) din Legea nr. 10/2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 14 februarie 2001, prevederi care au urmatorul continut: "Prin derogare de la dreptul comun, indiferent de cauza de nulitate, dreptul la actiune se prescrie în termen de un an de la data intrarii în vigoare a prezentei legi." Textele constitutionale invocate sunt cele ale art. 21 și 44 din Constitutie, a caror redactare este urmatoarea: - Art. 21: "(1) Orice persoană se poate adresa justiției pentru apararea drepturilor, a libertatilor și a intereselor sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate ingradi exercitarea acestui drept.

(3) Părțile au dreptul la un proces echitabil și la solutionarea cauzelor într-un termen rezonabil.

(4) Jurisdictiile speciale administrative sunt facultative și gratuite.";

- Art. 44: "(1) Dreptul de proprietate, precum și creantele asupra statului, sunt garantate. Conținutul și limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.

(2) Proprietatea privată este garantata și ocrotita în mod egal de lege, indiferent de titular. Cetatenii straini și apatrizii pot dobandi dreptul de proprietate privată asupra terenurilor numai în condițiile rezultate din aderarea României la Uniunea Europeana și din alte tratate internationale la care România este parte, pe bază de reciprocitate, în condițiile prevăzute prin lege organica, precum și prin mostenire legala.

(3) Nimeni nu poate fi expropriat decat pentru o cauza de utilitate publică, stabilita potrivit legii, cu dreapta și prealabila despăgubire.

(4) Sunt interzise naționalizarea sau orice alte măsuri de trecere silita în proprietate publică a unor bunuri pe baza apartenentei sociale, etnice, religioase, politice sau de alta natura discriminatorie a titularilor.

(5) Pentru lucrari de interes general, autoritatea publică poate folosi subsolul oricarei proprietăți imobiliare, cu obligația de a despagubi proprietarul pentru daunele aduse solului, plantatiilor sau construcțiilor, precum și pentru alte daune imputabile autorității.

(6) Despăgubirile prevăzute în alineatele (3) și (5) se stabilesc de comun acord cu proprietarul sau, în caz de divergenta, prin justiție.

(7) Dreptul de proprietate obliga la respectarea sarcinilor privind protectia mediului și asigurarea bunei vecinatati, precum și la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii sau obiceiului, revin proprietarului.

(8) Averea dobandita licit nu poate fi confiscata. Caracterul licit al dobândirii se prezuma.

(9) Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infractiuni ori contraventii pot fi confiscate numai în condițiile legii."

Examinand excepția de neconstitutionalitate, Curtea constata ca prevederile art. 46 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 nu încalcă dispozitiile Constituției. De altfel, aceste prevederi au fost supuse în mai multe randuri controlului de constituționalitate, prin raportare la dispozitiile constitutionale invocate și în cauza de fața. În acest sens, pot fi amintite Decizia nr. 296 din 8 iulie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 577 din 12 august 2003, Decizia nr. 427 din 18 noiembrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 868 din 5 decembrie 2003, sau Decizia nr. 91 din 4 martie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 345 din 20 aprilie 2004. Astfel, referindu-se la conformitatea textului de lege criticat cu dispozitiile constitutionale ale art. 21, Curtea Constituțională a retinut ca liberul acces la justiție presupune accesul la mijloacele procedurale prin care se infaptuieste actul de justiție, a caror stabilire este de competența exclusiva a legiuitorului, asa cum reiese din dispozitiile art. 126 alin. (2) din Constitutie, republicată, potrivit cărora "Competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege". Având în vedere aceste aspecte, Curtea a statuat ca institutia prescripției, în general, și termenele în raport cu care își produce efectele aceasta nu pot fi considerate de natura sa ingradeasca accesul liber la justiție, finalitatea lor fiind aceea de asigurare a unui climat de ordine, indispensabil exercitarii în condiții optime a acestui drept constituțional. Jurisprudenta Curtii Constitutionale este în concordanta cu cea a Curtii Europene a Drepturilor Omului care, de exemplu, în cauza Golder contra Regatului Unit și în cea privind Z contra Regatului Unit, a stabilit ca accesul la un tribunal (accesul la justiție) nu este absolut și ca poate fi supus la restrictii legitime, cum ar fi termenele legale de prescriptie, de decadere etc. Curtea a mai constatat, de asemenea, ca susținerea potrivit careia art. 46 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 ar încalcă dispozitiile art. 44 alin. (1) și (2) din Constitutie porneste de la o premisa gresita, și anume aceea a absolutizarii exercitiului prerogativelor dreptului de proprietate, facandu-se însă abstractie de prevederile art. 44 alin. (1) teza a doua din Constitutie, republicată, potrivit cărora "Conținutul și limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege", ca și de cele ale art. 136 alin. (5) care consacra caracterul inviolabil al proprietății private în condițiile stabilite de legea organica. Argumente asemanatoare au fost reținute și pentru a combate susținerea ca prevederile art. 46 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 ar contraveni dispozițiilor constitutionale ale art. 44 alin. (3) și (8). Astfel, Curtea a retinut ca textul de lege criticat nu opereaza o expropriere ori o confiscare, ci doar sanctionarea persoanei nediligente care nu a înțeles să-și exercite dreptul sau în termenul prevăzut de lege. Atât considerentele, cat și solutiile deciziilor pronuntate de Curte își păstrează valabilitatea și în cauza de fața, neintervenind elemente noi care să determine o reconsiderare a jurisprudentei Curtii. Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALA În numele legii DECIDE: Respinge excepția de neconstitutionalitate a prevederilor art. 46 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, excepție ridicata de Ioan și Ecaterina Lazar în Dosarul nr. 2.682/2004 al Curtii de Apel Oradea. PRESEDINTE,

CONSTANTIN DOLDUR Magistrat-asistent, Maria Bratu