DECIZIE nr. 459/2004

Ioan Vida - președinte Nicolae Cochinescu - judecător Aspazia Cojocaru - judecător Constantin Doldur - judecător Acsinte Gaspar - judecător Kozsokar Gabor - judecător Petre Ninosu - judecător Ion Predescu - judecător Șerban Viorel Stănoiu - judecător Iuliana Nedelcu - procuror Florentina Geangu - magistrat-asistent Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 361 alin. 1 lit. c) din Codul de procedură penală, ridicată de Gavril Lele în Dosarul nr. 4.143/2003 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția penală. La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul pe fond. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, invocând jurisprudența în materie a Curții Constituționale. CURTEA, având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele: Prin Încheierea din 25 mai 2004, pronunțată în Dosarul nr. 4.143/2003, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 361 alin. 1 lit. c) din Codul de procedură penală. Excepția a fost ridicată de Gavril Lele într-o cauză având ca obiect soluționarea recursului declarat de acesta împotriva Sentinței penale nr. 7/P din 5 septembrie 2003, pronunțată de Curtea de Apel Oradea. În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia susține că dispozițiile de lege criticate sunt contrare prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituție, potrivit cărora cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări. În esență, critica de neconstituționalitate se referă la faptul că "textul de lege instituie o inegalitate și discriminare în fața legii prin tratamentul juridic diferențiat - sub aspectul căilor de atac ordinare care se pot exercita - aplicabil sentințelor penale prin care s-au pronunțat soluții privind inculpații care au calitatea prevăzută de art. 27 alin. (3) lit. b) din Legea nr. 218/2002 privind organizarea și funcționarea Poliției Române", și anume aceea de "polițiști care au calitatea de organe de cercetare ale poliției judiciare". Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția penală apreciază că excepția de neconstituționalitate invocată este neîntemeiată, dispozițiile legale criticate fiind în deplin acord cu art. 126 alin. (2) și art. 129 din Constituție, care încredințează legiuitorului dreptul de a stabili competența și procedura de judecată, inclusiv căile de atac și condițiile exercitării acestora. Instanța apreciază, de asemenea, că prevederile art. 361 alin. (1) lit. c) din Codul de procedură penală sunt în concordanță și cu dispozițiile Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care, în art. 2 din Protocolul adițional nr. 7, prevede dreptul la dublul grad de jurisdicție în materie penală. În conformitate cu dispozițiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate. Guvernul apreciază că excepția ridicată este neîntemeiată, deoarece legiuitorul poate institui, în considerarea unor situații speciale, reguli speciale de procedură, precum și modalități de exercitare a drepturilor procesuale, textul de lege criticat fiind în deplină concordanță și cu prevederile art. 2 din Protocolul adițional nr. 7 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ce reglementează dreptul la un dublu grad de jurisdicție în materie penală. Avocatul Poporului consideră că dispozițiile art. 361 alin. (1) lit. c) din Codul de procedură penală sunt constituționale. Arată, în acest sens, că textul legal criticat nu împiedică părțile să exercite căile de atac împotriva hotărârilor judecătorești, în condițiile legii, iar, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituție, competența și procedura de judecată sunt stabilite de legiuitor, care poate prevedea reguli deosebite, asigurând în același timp părților posibilitatea de a ajunge în fața instanțelor judecătorești. Totodată, arată că dispozițiile art. 361 alin. 1 lit. c) din Codul de procedură penală nu încalcă dreptul la dublu grad de jurisdicție în materie penală, deoarece soluțiile pronunțate de curțile de apel în fond pot fi atacate cu recurs, care va fi soluționat de Înalta Curte de Casație și Justiție. Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au transmis punctele lor de vedere. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile Legii nr. 47/1992, reține următoarele: Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată. Obiectul excepției îl constituie dispozițiile art. 361 alin. 1 lit. c) din Codul de procedură penală, care au următorul conținut: "Sentințele pot fi atacate cu apel. Nu pot fi atacate cu apel: [

]

c) sentințele pronunțate de curțile de apel și Curtea Militară de Apel."

În motivarea excepției se susține că prevederile legale criticate care exclud calea de atac a apelului pentru infracțiunile menționate în text contravin dispozițiilor art. 16 alin. (1) din Constituție, referitoare la egalitatea cetățenilor în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări. Analizând excepția de neconstituționalitate ridicată în cauză, Curtea constată că aceasta nu este întemeiată, după cum va rezultă din cele ce urmează: Astfel, prin Legea nr. 45/1993 pentru modificarea și completarea Codului de procedură penală, prin care a fost reintrodusă calea de atac a apelului, au fost prevăzute, în art. 361 din Codul de procedură penală, intitulat "Hotărârile supuse apelului", unele excepții de la principiul triplului grad de jurisdicție, stabilindu-se că anumite sentințe nu pot fi atacate cu apel și urmând ca împotriva acestora să se folosească numai calea de atac a recursului (art. 385^1 din Codul de procedură penală). Această exceptare s-a făcut, în general, fie pentru sentințele pronunțate pentru infracțiuni de mai mică gravitate, cum sunt cele enumerate în art. 279 alin. 2 lit. a) din Codul de procedură penală, pentru care acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, adresată direct instanței de judecată, fie pentru sentințe pronunțate de instanțe judecătorești superioare în grad, cum sunt curțile de apel sau Secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pentru care nu poate exista un al treilea grad de jurisdicție. Aceste dispoziții legale, prin care se instituie excepții de la regula triplului grad de jurisdicție, printre care se află și cea care formează obiectul prezentei excepții de neconstituționalitate [alin. 1 lit.c) al art. 361 - sentințele pronunțate de curțile de apel] sunt o reflectare a prevederilor art. 126 alin. (2) și ale art. 129 din Constituție, care dau în competența exclusivă a legiuitorului stabilirea competenței, a procedurii de judecată și a căilor de atac împotriva hotărârilor judecătorești. Pe de altă parte, în art. 2, intitulat "Dreptul la două grade de jurisdicție", din Protocolul nr. 7 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale se prevede la alin. 2 că acest drept poate face obiectul unor excepții în cazul infracțiunilor minore sau când cel interesat a fost judecat în primă instanță de către cea mai înaltă jurisdicție. În activitatea sa jurisdicțională anterioară, Curtea Constituțională a analizat în ce condiții existența unor particularități procedurale, în special referitoare la exercitarea căilor de atac, este în concordanță cu principiul egalității cetățenilor în fața legii și a autorităților publice, prevăzut la art. 16 alin. (1) din Constituție, și a statuat în mod constant că nu este "contrar acestui principiu instituirea unor reguli speciale, inclusiv în ce privește căile de atac, cât timp ele asigură egalitatea juridică a cetățenilor în utilizarea lor". De altminteri, în numeroase cauze, Curtea Constituțională s-a pronunțat asupra constituționalității dispozițiilor art. 361 alin. 1 lit. c) din Codul de procedură penală, statuând că acestea sunt constituționale. Astfel, din practica recentă a Curții Constituționale menționăm Decizia nr. 176 din 18 iunie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 542 din 24 iulie 2002, precum și Decizia nr. 267 din 22 iunie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 621 din 8 iulie 2004. Prin aceste decizii Curtea a respins excepția de neconstituționalitate ca fiind neîntemeiată, iar soluția adoptată atunci, precum și considerentele pe care se întemeiază își păstrează valabilitatea și în cauza de față. Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 361 alin. 1 lit. c) din Codul de procedură penală, ridicată de Gavril Lele în Dosarul nr. 4.143/2003 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția penală. Definitivă și general obligatorie. Pronunțată în ședința publică din data de 28 octombrie 2004. PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent, Florentina Geangu