DECIZIE nr. 749/2006

Ioan Vida - președinte Aspazia Cojocaru - judecător Acsinte Gaspar - judecător Kozsokar Gabor - judecător Petre Ninosu - judecător Ion Predescu - judecător Șerban Viorel Stănoiu - judecător Tudorel Toader - judecător Ion Tiucă - procuror Benke Karoly - magistrat-asistent Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 38 și art. 122 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, excepție ridicată de Genoveva Elena Ibris în Dosarul nr. 192/AS/2006 al Tribunalului Constanța - Secția civilă-asigurări sociale. La apelul nominal răspunde Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei, prin consilier juridic, lipsind celelalte părți, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. Reprezentantul Ministerului Muncii, Solidarității Sociale și Familiei învederează Curții faptul că nu are calitate procesuală pasivă în cauza de față. Curtea, cercetând dosarul instanței de fond, constată că, într-adevăr, Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei nu are calitate procesuală pasivă și urmează să ia act de acest lucru. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca inadmisibilă a excepției de neconstituționalitate privind art. 38 din Legea nr. 19/2000, întrucât autorul acesteia solicită modificarea textului, chestiune ce excedează competenței Curții Constituționale. Cu privire la dispozițiile art. 122 din Legea nr. 19/2000, arată că textul a fost abrogat, însă soluția legislativă a acestuia a fost preluată de art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 148/2005, în raport cu care critica de neconstituționalitate a autorului excepției este neîntemeiată. CURTEA, având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin Încheierea din 17 aprilie 2006, pronunțată în Dosarul nr. 192/AS/2006, Tribunalul Constanța - Secția civilă-asigurări sociale a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 38 și 122 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, excepție ridicată de Genoveva Elena Ibris într-un litigiu având ca obiect soluționarea cererii de acordare a indemnizației pentru creșterea copilului până la vârsta de 2 ani. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că dispozițiile legale criticate au caracter discriminatoriu, încalcă drepturile copilului și obligația statului de a asigura cetățenilor săi un nivel de trai decent, deoarece nu prevede calitatea de asigurat necontributiv tuturor persoanelor care au urmat o formă de învățământ postgimnazial și nu le recunoaște dreptul la indemnizația pentru creșterea copilului. Tribunalul Constanța - Secția civilă-asigurări sociale apreciază că excepția de neconstituționalitate ridicată este neîntemeiată, întrucât dispozițiile legale criticate nu instituie nicio discriminare pe motive etnice, religioase, sociale sau în raport cu gradul de cultură și sunt în concordanță cu prevederile constituționale și cu reglementările internaționale invocate. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate. Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă, întrucât, pe de o parte, art. 122 din Legea nr. 19/2000, în strânsă legătură cu art. 38 și 98 din aceeași lege, nu mai este în vigoare, fiind abrogat prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 148/2005 și prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 158/2005, iar, pe de altă parte, autorul excepției nu critică textele de lege pentru conținutul lor normativ, ci pentru ce le lipsește, solicitând modificarea și completarea acestora. Avocatul Poporului consideră că excepția de neconstituționalitate ridicată este neîntemeiată, deoarece nu instituie nicio discriminare pe vreunul dintre criteriile prevăzute la art. 4 alin. (2) din Constituție. Diferența tratamentului juridic prevăzut este justificată de situația diferită în care se află anumite categorii de persoane. De altfel, criticile formulate nu vizează conținutul textelor de lege, ci omisiunea de a fi cuprinsă în acestea și o altă categorie de persoane. Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele: Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum a fost formulat, îl constituie dispozițiile art. 38 și 122 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 140 din 1 aprilie 2000. Curtea observă că dispozițiile art. 38 au fost modificate prin Legea nr. 338/2002 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 49/2001 pentru modificarea și completarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 446 din 25 iunie 2002. Cu privire la prevederile art. 122 din Legea nr. 19/2000, Curtea observă că, în realitate, astfel cum rezultă din motivarea excepției, critica de neconstituționalitate vizează numai dispozițiile alin. (1) al acestui articol. De asemenea, Curtea reține că art. 122 alin. (1) din Legea nr. 19/2000 a fost abrogat prin art. 28 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 148/2005 privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.008 din 14 noiembrie 2005, însă soluția legislativă cuprinsă în textul inițial a fost preluată de art. 1 din ordonanța de urgență menționată, asupra căruia Curtea, potrivit jurisprudenței sale, urmează să se pronunțe. În consecință, obiect al excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 38 din Legea nr. 19/2000 și ale art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 148/2005, care au următorul cuprins: - Art. 38 din Legea nr. 19/2000: "(1) În sistemul public se asimilează stagiului de cotizare și perioadele necontributive, denumite în continuare perioade asimilate, în care asiguratul:

a) a beneficiat sau beneficiază de drepturi de asigurări sociale, cu excepția celor prevăzute la art. 40 lit. a)-c) și e);

b) a urmat cursurile de zi ale învățământului universitar, organizat potrivit legii, pe durata normală a studiilor respective, cu condiția absolvirii acestora;

c) a satisfăcut serviciul militar ca militar în termen sau militar cu termen redus, pe durata legal stabilită, a fost concentrat, mobilizat sau în prizonierat.

(2) Asigurații care au absolvit mai multe instituții de învățământ superior, conform prevederilor alin. (1) lit. b), beneficiază de asimilarea, ca stagiu de cotizare, a unei singure perioade de studii, la alegere.

(3) Persoanele prevăzute la alin. (1) beneficiază de perioadele asimilate, dacă în aceste perioade nu au realizat stagii de cotizare în condițiile prezentei legi.

(4) Perioadele asimilate prevăzute la alin. (1) se valorifică pentru obținerea prestațiilor de asigurări sociale prevăzute de prezenta lege.

(5) Se exceptează de la prevederile alin. (4) pensia anticipată și pensia anticipată parțială, în cazul cărora nu se valorifică perioadele asimilate prevăzute la alin. (1) lit. b) și c), precum și perioadele în care s-a beneficiat de pensie de invaliditate."

- Art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 148/2005: "(1) Începând cu data de 1 ianuarie 2006, persoanele care, în ultimul an anterior datei nașterii copilului, au realizat timp de 12 luni venituri profesionale supuse impozitului pe venit potrivit prevederilor Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, beneficiază de concediu pentru creșterea copilului în vârstă de până la 2 ani sau, în cazul copilului cu handicap, de până la 3 ani, precum și de o indemnizație lunară în cuantum de 800 lei (RON).

(2) În calculul celor 12 luni prevăzute la alin. (1) se includ și perioadele în care persoanele s-au aflat în una sau mai multe dintre următoarele situații:

a) și-au însoțit soțul/soția trimis/trimisă în misiune permanentă în străinătate;

b) au beneficiat de indemnizație de șomaj, stabilită conform legii;

c) au beneficiat de concedii și indemnizații de asigurări sociale de sănătate, potrivit legii;

d) au realizat perioade asimilate stagiului de cotizare în sistemul public de pensii în condițiile prevăzute la art. 38 alin. (1) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare;

e) au realizat perioade de stagiu de cotizare în sistemul public de pensii, în condițiile prevăzute de actele normative cu caracter special care reglementează concedierile colective;

f) au realizat în sistemul public de pensii, anterior datei intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, perioade de stagiu de cotizare pe bază de contract de asigurare socială;

g) au beneficiat de indemnizația lunară prevăzută la alin. (1).

(3) Prin venituri profesionale supuse impozitului pe venit potrivit prevederilor Legii nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare, se înțelege: venituri din salarii, venituri din activități independente, venituri din activități agricole, așa cum sunt definite de această lege."

Textele constituționale invocate în susținerea excepției sunt cele ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, ale art. 47 alin. (1) privind obligația statului de a asigura cetățenilor săi un nivel de trai decent și ale art. 49 alin. (1) și (2) referitoare la regimul special de protecție de care se bucură copiii și tinerii. Examinând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea reține următoarele: I. În ceea ce privește dispozițiile art. 38 din Legea nr. 19/2000, Curtea constată că autorul excepției nu critică dispozițiile cuprinse în acest articol, ci omisiunea de a fi inclus, în cadrul perioadei necontributive asimilate cu stagiul de cotizare, și intervalul de timp în care persoana a urmat cursurile unui institut de învățământ postgimnazial. În consecință, Curtea reține că, potrivit dispozițiilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, modificarea și completarea textului de lege, în sensul sugerat de autorul excepției, excedează atribuțiilor sale, astfel încât excepția de neconstituționalitate ce privește dispozițiile art. 38 din Legea nr. 19/2000 urmează să fie respinsă ca inadmisibilă. II. Cu privire la dispozițiile art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 148/2005, Curtea observă că acest text legal condiționează acordarea indemnizației pentru creșterea copilului de realizarea în ultimul an anterior datei nașterii copilului, timp de 12 luni, a unor venituri profesionale supuse impozitului pe venit. Curtea reține că atât dispozițiile constituționale ale art. 47 alin. (2), cât și cele ale art. 49 alin. (2) prevăd stabilirea prin lege a drepturilor cetățenilor la diferite forme de protecție și de asistență socială. Curtea constată că indemnizația pentru creșterea copilului constituie o măsură concretă de protecție socială, iar acordarea sa este condiționată, în mod justificat, de cerința existenței unei perioade contributive minime. Neîndeplinirea acestei cerințe legale nu duce, în niciun mod, la concluzia că statul nu asigură un nivel de trai decent, având în vedere că această obligație a să se realizează în condițiile legii. În consecință, este dreptul exclusiv al legiuitorului să stabilească, în mod diferențiat și condiționat, acordarea indemnizației pentru creșterea copilului, ținând seama de situația obiectiv diferită a părinților, potențiali beneficiari ai acestei indemnizații. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

I. Respinge ca inadmisibilă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 38 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, excepție ridicată de Genoveva Elena Ibris în Dosarul nr. 192/AS/2006 al Tribunalului Constanța - Secția civilă-asigurări sociale. II. Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 148/2005 privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului, excepție ridicată de același autor în același dosar. Definitivă și general obligatorie. Pronunțată în ședința publică din data de 26 octombrie 2006. PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent, Benke Karoly