DECIZIE nr. 705/2006

Ioan Vida - președinte Nicolae Cochinescu - judecător Aspazia Cojocaru - judecător Acsinte Gaspar - judecător Kozsokar Gabor - judecător Petre Ninosu - judecător Ion Predescu - judecător Șerban Viorel Stănoiu - judecător Tudorel Toader - judecător Iuliana Nedelcu - procuror Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor Legii nr. 23/1969 privind executarea pedepselor, ale Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 56/2003 privind unele drepturi ale persoanelor aflate în executarea pedepselor privative de libertate și ale Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 58/2005 pentru modificarea Legii nr. 301/2004 - Codul penal și a Legii nr. 294/2004 privind executarea pedepselor și a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, excepție ridicată de Stark Joseph în Dosarul nr. 554/302/2006 (nr. vechi 553/2006) al Judecătoriei Sectorului 5 București. La apelul nominal se prezintă, personal, autorul excepției. Procedura de citare a fost legal îndeplinită. Autorul excepției solicită admiterea acesteia, reiterând aspectele invocate în fața instanței de drept comun. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca inadmisibilă, deoarece actele normative deduse controlului nu mai sunt în vigoare. CURTEA, având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin Încheierea din 8 mai 2006, pronunțată în Dosarul nr. 554/302/2006 (nr. vechi 553/2006), Judecătoria Sectorului 5 București a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor Legii nr. 23/1969 privind executarea pedepselor, ale Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 56/2003 privind unele drepturi ale persoanelor aflate în executarea pedepselor privative de libertate și ale Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 58/2005 pentru modificarea Legii nr. 301/2004 - Codul penal și a Legii nr. 294/2004 privind executarea pedepselor și a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, excepție ridicată de Stark Joseph în dosarul de mai sus, având ca obiect soluționarea unei plângeri formulate împotriva sancțiunii disciplinare. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia, fără a indica vreun temei constituțional, susține că dispozițiile Legii nr. 23/1969, precum și cele ale Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 56/2003 contravin Legii fundamentale, deoarece execută detenția în baza unei legi a Republicii Socialiste România abrogate, iar ordonanța nu este o lege organică. De asemenea, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 58/2005 contravine prevederilor constituționale ale art. 78, 85 și 115, deoarece prin aceasta s-a amânat aplicarea Legii nr. 294/2004 privind executarea pedepselor, cu toate că a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 591 din 1 iulie 2004. Judecătoria Sectorului 5 București opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece concordanța unui act normativ, în speță Legea nr. 23/1969, cu prevederile Legii fundamentale nu depinde de data adoptării acestuia. De asemenea, atât Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 56/2003, cât și Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 58/2005 au fost adoptate cu respectarea dispozițiilor art. 115 din Constituție. Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este, în ceea ce privește dispozițiile Legii nr. 23/1969 și ale Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 56/2003, inadmisibilă, deoarece autorul nu a precizat nici un motiv de ordin juridic care să justifice critica, încălcându-se astfel prevederile art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale. Referitor la susținerea potrivit căreia Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 58/2005 aduce atingere prevederilor constituționale invocate, Guvernul arată că aceasta este neîntemeiată, deoarece, potrivit art. 78 din Legea fundamentală, legea intră în vigoare la 3 zile de la data publicării sau la o dată ulterioară prevăzută în textul ei. Așa fiind, în cazul de față se analizează o ordonanță de urgență a cărei intrare în vigoare cade sub incidența dispozițiilor constituționale, pe deplin respectate, ale art. 115 alin. (5). Avocatul Poporului consideră că excepția este, în ceea ce privește dispozițiile Legii nr. 23/1969, inadmisibilă, deoarece autorul nu a indicat niciun temei constituțional pe care să se sprijine critica formulată, încălcându-se prevederile art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale. De asemenea, prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 56/2003 nu încalcă sub niciun aspect dispozițiile constituționale ale art. 78. În ceea ce privește critica de neconstituționalitate a prevederilor aceleiași ordonanțe față de dispozițiile art. 115 din Legea fundamentală, Guvernul arată că, așa cum Curtea Constituțională a reținut în mod constant în jurisprudența sa, examinarea constituționalității unui act normativ sub aspectul competenței, al condițiilor și al formei de adoptare și, în consecință, al motivelor de neconstituționalitate extrinsecă se poate face numai prin raportare la prevederile constituționale în vigoare la momentul adoptării respectivului act normativ, iar nu în raport cu cele existente în momentul soluționării excepției. Așa fiind, prevederile legale invocate au fost adoptate de Guvern în exercitarea competenței sale constituționale prevăzute de art. 114 alin. (4) din Constituția României din anul 1991. Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile autorului excepției, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele: Curtea Constituțională constată că a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2) și ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile Legii nr. 23/1969, republicată în Buletinul Oficial, Partea I, nr. 62 din 2 mai 1973, ale Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 56/2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 457 din 27 iunie 2003, aprobată prin Legea nr. 403/2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 708 din 10 octombrie 2003, și ale Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 58/2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 552 din 28 iunie 2005. Cu privire la evoluția legislativă a tuturor actelor normative care constituie obiectul prezentei excepții, se impun anumite precizări: 1. Astfel, prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 58/2005 s-a modificat atât art. 512 din Legea nr. 301/2004 - Codul penal, în sensul că acesta va intra în vigoare la data de 1 septembrie 2006, cât și art. 97 alin. (1) din Legea nr. 294/2004, stabilindu-se ca dată de intrare în vigoare tot data de 1 septembrie 2006. Ulterior, prin art. VI din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 566 din 30 iunie 2006, termenele prevăzute la art. 512 din Legea nr. 301/2004 - Codul penal și prin art. 97 alin. (1) din Legea nr. 294/2004 au fost prorogate până la data de 1 septembrie 2008. 2. De asemenea, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 56/2003 a abrogat prin art. 16 alin. (1) unele dispoziții ale legii, potrivit căruia "Art. 18 alin. 1 și 2, art. 19, 20, art. 40 alin. 1 și 2 și ale art. 44, precum și dispozițiile referitoare la dreptul de petiționare și dreptul la corespondență din Legea nr. 23/1969 privind executarea pedepselor, republicată în Buletinul Oficial, Partea I, nr. 62 din 2 mai 1973, cu modificările și completările ulterioare, se abrogă." Ulterior, în anul 2004 a fost adoptată Legea nr. 294/2004 privind executarea pedepselor și a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, care, potrivit art. 97 alin. (3), abrogă Legea nr. 23/1969, cu toate modificările ulterioare. Însă această abrogare, ca și întreaga reglementare, va intra în vigoare, astfel cum s-a arătat la punctul 1, abia la data de 1 septembrie 2008. Cu toate acestea, în anul 2006 s-a adoptat Legea nr. 275 din 4 iulie 2006 privind executarea pedepselor și a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 627 din data de 20 iulie 2006, care potrivit art. 86 alin. (3) a abrogat "Legea nr. 23/1969 privind executarea pedepselor, republicată în Buletinul Oficial, Partea I, nr. 62 din 2 mai 1973, cu modificările și completările ulterioare, cu excepția dispozițiilor privitoare la executarea pedepsei la locul de muncă, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 56/2003 privind unele drepturi ale persoanelor aflate în executarea pedepselor privative de libertate, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 457 din 27 iunie 2003, precum și orice alte dispoziții contrare." Potrivit art. 86 alin. (1), "Prezenta lege intră în vigoare la 90 de zile de la publicarea ei în Monitorul Oficial al României, Partea I", adică la data de 18 octombrie 2006. Autorul excepției de neconstituționalitate susține că prin dispozițiile legale criticate sunt încălcate prevederile constituționale ale art. 78 referitoare la Intrarea în vigoare a legii, ale art. 85 referitoare la Numirea Guvernului și ale art. 115 referitoare la Delegarea legislativă. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că, începând cu data de 18 octombrie 2006, atât dispozițiile Legii nr. 23/1969, cât și cele ale Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 56/2003 nu mai sunt în vigoare. De asemenea, dispozițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 58/2005, potrivit cărora a fost stabilit un termen de intrare în vigoare a anumitor acte normative, și-au încetat aplicabilitatea. Așa fiind, conform art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, aceasta decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare. Prin urmare, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor Legii nr. 23/1969, ale Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 56/2003 și ale Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 58/2005 urmează a fi respinsă ca inadmisibilă. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

Respinge ca inadmisibilă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor Legii nr. 23/1969 privind executarea pedepselor, Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 56/2003 privind unele drepturi ale persoanelor aflate în executarea pedepselor privative de libertate și Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 58/2005 pentru modificarea Legii nr. 301/2004 - Codul penal și a Legii nr. 294/2004 privind executarea pedepselor și a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, excepție ridicată de Stark Joseph în Dosarul nr. 554/302/2006 (nr. vechi 553/2006) al Judecătoriei Sectorului 5 București. Definitivă și general obligatorie. Pronunțată în ședința publică din data de 19 octombrie 2006. PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent, Afrodita Laura Tutunaru