DECIZIE nr. 597/2006

Ioan Vida - președinte Nicolae Cochinescu - judecător Aspazia Cojocaru - judecător Acsinte Gaspar - judecător Kozsokar Gabor - judecător Petre Ninosu - judecător Ion Predescu - judecător Șerban Viorel Stănoiu - judecător Ion Tiucă - procuror Maria Bratu - magistrat-asistent Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 21 alin. (1) și (5) și art. 50 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, excepție ridicată de Iohann Ehrmann și Michael Ehrmann în Dosarul nr. 7.062/2005 al Tribunalului Alba - Secția civilă. La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției ca fiind neîntemeiată. CURTEA, având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin Încheierea din 8 martie 2006, pronunțată în Dosarul nr. 7.062/2005, Tribunalul Alba - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 21 alin. (1) și (5) și art. 50 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, excepție ridicată de Iohann Ehrmann și Michael Ehrmann. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin, în esență, că prevederile legale criticate contravin art. 21 și 44 din Constituție, deoarece limitează atât termenul pentru depunerea notificărilor, cât și termenul în care foștii proprietari pot ataca în instanță contractele de vânzare-cumpărare intervenite între stat și chiriași. Tribunalul Alba - Secția civilă apreciază că prevederile de lege criticate nu încalcă dispozițiile art. 21 și 44 din Constituție, ci instituie norme procedurale pentru exercitarea acestor drepturi în conformitate cu art. 126 alin. (2) din Legea fundamentală. Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. Guvernul consideră că excepția este neîntemeiată, invocând în acest sens jurisprudența Curții Constituționale în materie. Avocatul Poporului apreciază că prevederile de lege sunt constituționale, deoarece exercitarea unui drept de către titularul său nu poate avea loc decât într-un anumit cadru, stabilit de legiuitor, cu respectarea anumitor exigențe, între care și reglementarea unor termene, după a căror expirare valorificarea respectivului drept nu mai este posibilă. Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele: Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că Legea nr. 10/2001, modificată și completată prin titlul I al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005, a fost republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 798 din 2 septembrie 2005, dându-se textelor o nouă numerotare. În prezent, art. 21 alin. (1) și (5) a devenit art. 22 alin. (1) și (5), iar art. 50 alin. (5) a devenit art. 45 alin. (5) cu același conținut. Așadar, Curtea va exercita controlul de constituționalitate asupra prevederilor art. 22 alin. (1) și (5) și ale art. 45 alin. (5) din Legea nr. 10/2001, care au următorul conținut: - Art. 22 alin. (1) și (5): "(1) Persoana îndreptățită va notifica în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi persoana juridică deținătoare, solicitând restituirea în natură a imobilului. În cazul în care sunt solicitate mai multe imobile, se va face câte o notificare pentru fiecare imobil. [

]

(5) Nerespectarea termenului de 6 luni prevăzut pentru trimiterea notificării atrage pierderea dreptului de a solicita în justiție măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent.";

- Art. 45 alin. (5): "(5) Prin derogare de la dreptul comun, indiferent de cauza de nulitate, dreptul la acțiune se prescrie în termen de un an de la data intrării în vigoare a prezentei legi." Textele constituționale considerate a fi încălcate sunt: art. 21 alin. (1)-(3) privind accesul liber la justiție și art. 44 privind dreptul de proprietate privată. Analizând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține următoarele:

Art. 22 alin. (1) și (5) din Legea nr. 10/2001 a mai făcut obiectul controlului de constituționalitate prin raportare la art. 21 din Constituție. Astfel, prin Decizia nr. 21 din 27 ianuarie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 315 din 9 aprilie 2004, și Decizia nr. 99 din 22 februarie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 345 din 25 aprilie 2005, Curtea Constituțională a constatat că textul de lege criticat nu încalcă dispozițiile art. 21 din Constituție privind accesul liber la justiție, ci instituie norme procedurale pentru exercitarea acestui drept, în conformitate cu dispozițiile art. 126 alin. (2) din Legea fundamentală, potrivit căruia procedura de judecată este prevăzută numai prin lege. De asemenea, Curtea s-a pronunțat și asupra constituționalității art. 45 alin. (5) din Legea nr. 10/2001, prin raportare la art. 44 alin. (1)-(3) și (8) din Constituție, prin Decizia nr. 272 din 24 iunie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 723 din 11 august 2004. În această decizie Curtea a constatat că susținerea potrivit căreia art. 45 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 înfrânge dispozițiile art. 44 alin. (1) și (2) din Constituție pornește de la o premisă greșită, și anume aceea a absolutizării exercițiului prerogativelor dreptului de proprietate, făcându-se însă abstracție de prevederile art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituție, republicată, potrivit cărora Conținutul și limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege, ca și de cele ale art. 136 alin. (5), care consacră caracterul inviolabil al proprietății private, în condițiile stabilite de legea organică. În lumina acestor prevederi constituționale, legiuitorul este competent să stabilească cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate, în așa fel încât să nu vină în coliziune cu interesele generale sau cu interesele particulare legitime ale altor subiecte de drept, instituind astfel limitări rezonabile în valorificarea acestuia, ca drept subiectiv garantat. Prin textul de lege criticat legiuitorul nu a făcut decât să dea expresie acestor imperative, în limitele și potrivit competenței sale constituționale. Argumente asemănătoare au fost reținute și pentru a susține conformitatea art. 45 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 cu prevederile constituționale ale art. 44 alin. (3) și (8). Astfel, textul de lege criticat nu operează o expropriere ori o confiscare, ci doar sancționarea proprietarului nediligent care nu a înțeles să își exercite dreptul său în termenul prevăzut de lege. De altfel, imprescriptibilitatea, consfințită în anumite cazuri cu titlu de principiu în legislația civilă, nu este consacrată ca atare de Constituție. Așa fiind, legiuitorul poate, în considerarea unor rațiuni majore, să deroge de la acest principiu, așa cum a procedat și în cazul art. 45 alin. (5) din Legea nr. 10/2001. Considerentele și soluțiile deciziilor menționate sunt valabile și în cauza de față, întrucât nu au intervenit elemente noi de natură a determina o reconsiderare a jurisprudenței Curții. În ceea ce privește criticile de neconstituționalitate vizând încălcarea art. 44 alin. (4)-(7) din Constituție, Curtea constată că aceste texte nu sunt relevante pentru soluționarea excepției. Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 22 alin. (1) și (5) și ale art. 45 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, excepție ridicată de Iohann Ehrmann și Michael Ehrmann în Dosarul nr. 7.062/2005 al Tribunalului Alba - Secția civilă. Definitivă și general obligatorie. Pronunțată în ședința publică din data de 21 septembrie 2006. PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent, Maria Bratu ___________