DECIZIE nr. 500/2006

Ioan Vida - președinte Nicolae Cochinescu - judecător Aspazia Cojocaru - judecător Acsinte Gaspar - judecător Kozsokar Gabor - judecător Petre Ninosu - judecător Ion Predescu - judecător Șerban Viorel Stănoiu - judecător Marinela Mincă - procuror Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 33 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 1/2000 privind organizarea activității și funcționarea instituțiilor de medicină legală, excepție ridicată de Ștefan Răceanu în Dosarul nr. 128/P/2006 al Curții de Apel Pitești - Secția penală. La apelul nominal lipsește autorul excepției, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca inadmisibilă, deoarece autorul excepției critică atât reglementarea eliptică a textului, cât și modul de aplicare și interpretare, aspecte ce excedează competenței instanței de contencios constituțional. CURTEA, având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin Decizia nr. 95/R din 21 februarie 2006, pronunțată în Dosarul nr. 128/P/2006, Curtea de Apel Pitești - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 28 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 1/2000 privind organizarea activității și funcționarea instituțiilor de medicină legală, excepție ridicată de Ștefan Răceanu în dosarul de mai sus având ca obiect soluționarea unui recurs formulat împotriva încheierii prin care s-a dispus respingerea cererii de sesizare a Curții Constituționale. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că textul legal criticat este neconstituțional, deoarece, pe lângă faptul că lista cu experții vizați nu a fost întocmită, textul are o redactare ambiguă care nu precizează in terminis ce se înțelege prin activități medico-legale și, în mod firesc, care sunt acelea la care este permisă participarea experților desemnați de părți. Prin urmare, critica art. 33 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 1/2000 vizează aspecte ce țin de redactarea eliptică a textului ce produce consecințe în planul interpretării și aplicării. Curtea de Apel Pitești - Secția penală opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece textul legal criticat nu conține privilegii și nici nu creează discriminări în aplicarea sa. De asemenea, dreptul la apărare este garantat tocmai prin posibilitatea recunoscută părților interesate de a solicita medici specialiști care să asiste experții oficiali desemnați pentru anumite activități medico-legale. Faptul că legiuitorul nu a menționat care sunt aceste activități medico-legale nu reprezintă în esență o problemă de constituționalitate. În astfel de cazuri, practica judiciară urmează să precizeze pe cale de interpretare înțelesul exact al unor termeni generali și abstracți. Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece prin dispozițiile legale criticate nu se creează discriminări în folosirea experților desemnați de părți pentru anumite activități medico-legale. De asemenea, dreptul la apărare cuprinde totalitatea drepturilor și regulilor procesuale care oferă persoanei posibilitatea de a înlătura acuzațiile ce i se aduc. Așa fiind, prevederile art. 33 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 1/2000 dau părții interesate posibilitatea de a numi un expert pentru asistarea experților oficiali desemnați, potrivit legii, pentru anumite activități medico-legale. Avocatul Poporului consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece dispozițiile art. 33 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 1/2000 se aplică tuturor persoanelor aflate în situațiile prevăzute de ipoteza normei legale, fără nicio discriminare pe considerente arbitrare. De asemenea, prevederile legale criticate nu încalcă sub niciun aspect dreptul învinuitului sau inculpatului de a fi asistat de un avocat ales sau numit din oficiu în tot cursul procesului penal, precum și dreptul de a beneficia de toate garanțiile procesuale care condiționează, într-o societate democratică, desfășurarea unui proces echitabil. În sfârșit, din modul de redactare a motivelor invocate de autor în susținerea excepției de neconstituționalitate rezultă că acesta critică textul pentru ceea ce nu reglementează. Or, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 Curtea se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a modifica ori completa prevederile legale supuse controlului. Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele: Curtea Constituțională constată că a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. Se constată că instanța de contencios constituțional a fost sesizată cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 28 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 1/2000 privind organizarea și funcționarea instituțiilor de medicină legală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 22 din 21 ianuarie 2000, care în redactarea inițială aveau următorul conținut: "Institutele de medicină legală, cu avizul Consiliului superior de medicină legală, întocmesc liste cuprinzând experți pe niveluri de competență, din rândul cărora părțile interesate pot solicita, cu plată, medici legiști sau alți specialiști care să asiste experții oficiali desemnați, potrivit legii, pentru anumite activități medico-legale." Ulterior, dispozițiile legale criticate au fost modificate prin Ordonanța Guvernului nr. 57/2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 531 din 13 august 2001, aprobată la rândul său cu modificări prin Legea nr. 271/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 616 din 7 iulie 2004. Urmare republicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 996 din 10 noiembrie 2005, art. 28 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 1/2000 a devenit art. 33 alin. (1) și constituie, pe cale de consecință, obiectul prezentei excepții de neconstituționalitate, care are următorul conținut: "Lista cuprinzând experții din rândul cărora părțile interesate pot solicita, cu plată, medici legiști sau specialiști care să asiste experții oficiali desemnați, potrivit legii, pentru anumite activități medico-legale este întocmită pe niveluri de competență, la propunerea Consiliului superior de medicină legală, și aprobată prin ordin al ministrului sănătății." Autorul excepției de neconstituționalitate susține că prin dispozițiile legale criticate sunt încălcate prevederile constituționale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea cetățenilor în fața legii și a autorităților publice, precum și ale art. 24 alin. (1) referitoare la garantarea dreptului la apărare. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile art. 33 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 1/2000 nu conțin dispoziții de natură a aduce atingere principiului referitor la egalitatea cetățenilor în fața legii și a autorităților publice, deoarece textul criticat este aplicabil tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei. De asemenea, nu poate fi primită nici critica referitoare la încălcarea dreptului la apărare, întrucât posibilitatea oferită părții interesate de a solicita medici legiști sau specialiști care să asiste experții oficiali desemnați reprezintă una din expresiile procedurale ale garantării dreptului la apărare, și nicidecum nu constituie o încălcare a dreptului invocat în susținerea excepției. Cât privește susținerea autorului referitoare la redactarea eliptică a textului, având ca efect interpretarea și aplicarea lui neunitară, Curtea constată că acest aspect nu poate constitui obiect al controlului de constituționalitate, întrucât, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, instanța de contencios constituțional "se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului." Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 33 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 1/2000 privind organizarea activității și funcționarea instituțiilor de medicină legală, excepție ridicată de Ștefan Răceanu în Dosarul nr. 128/P/2006 al Curții de Apel Pitești - Secția penală. Definitivă și general obligatorie. Pronunțată în ședința publică din data de 13 iunie 2006. PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent, Afrodita Laura Tutunaru