DECIZIE nr. 491/2006

Ioan Vida - președinte Nicolae Cochinescu - judecător Aspazia Cojocaru - judecător Acsinte Gaspar - judecător Kozsokar Gabor - judecător Petre Ninosu - judecător Ion Predescu - judecător Șerban Viorel Stanoiu - judecător Mihaela Cirstea - procuror Claudia Margareta Nita - magistrat-asistent Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 133 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, excepție ridicată de Societatea Comercială "Cocor Turism" - S.A. din Neptun în Dosarul nr. 3.379/COM/2005 al Tribunalului Constanta - Secția comercială. La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită. Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea excepției de neconstituționalitate, indicând în acest sens jurisprudenta în materie a Curții Constituționale. CURTEA, având în vedere actele și lucrările dosarului, retine următoarele: Prin Încheierea din 16 februarie 2006, pronunțată în Dosarul nr. 3.379/COM/2005, Tribunalul Constanta - Secția comercială a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 133 din Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale. Excepția a fost ridicată de Societatea Comercială "Cocor Turism" - S.A. din Neptun într-o cauza comercială având drept obiect suspendarea executării unor hotărâri ale adunării generale extraordinare a acționarilor societății comerciale menționate mai sus. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține ca prevederile de lege criticate afectează dreptul de proprietate al acționarilor majoritari, prin aceea ca permit suspendarea, pe cale judecătorească, a executării hotărârilor adunării generale a acționarilor după bunul plac al acționarilor minoritari, în scop sicanatoriu și fără ca aceștia să fie răspunzători pentru prejudiciul astfel cauzat. Tribunalul Constanta - Secția comercială apreciază ca excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Suspendarea executării unei hotărâri a acționarilor, solicitată în temeiul art. 133 din Legea nr. 31/1990, este dispusă de către instanța judecătorească doar în urma examinării temeiniciei motivelor invocate de reclamant, fiind exclusa consacrarea judecătorească a unui abuz de drept. Suspendarea acordată astfel are menirea de a restabili ordinea de drept, protejand atât interesele acționarilor minoritari, cat și cele ale celor majoritari. Mai mult, potrivit alin. (2) din textul de lege criticat, odată cu dispunerea suspendării, reclamantul poate fi obligat la plata unei cauțiuni cu titlu de garanție pentru acoperirea eventualului prejudiciu creat și solicitat, în urma respingerii acțiunii în anulare a hotărârii acționarilor, de partea interesată. Potrivit dispozițiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate. Guvernul considera ca excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Dispozițiile art. 133 din Legea nr. 31/1990 protejeaza dreptul de proprietate al acționarilor care se considera vătămați, iar posibilitatea instanței de judecată de a suspenda hotărârea adunării generale nu este destinată a proteja numai interesele reclamanților, ci și ale celorlalți acționari, ale societății comerciale și ale terților. Mai mult, textul de lege criticat oferă și garanții procesuale împotriva unor contestații cu caracter sicanatoriu, de natura sa descurajeze cererile nefundamentate sau exercitarea cu rea-credința a drepturilor procesuale, în acest scop fiind instituită posibilitatea impunerii de către judecător a unei cauțiuni. Totodată, dreptul de proprietate pretins a fi încălcat nu este un drept absolut, ci un drept care comporta ingerințe legale și proporționale cu scopul urmărit, conținutul și limitele sale fiind, potrivit art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituție, stabilite de lege. De asemenea, Curtea Constituțională a mai avut prilejul de a mai examina în jurisprudenta sa constituționalitatea prevederilor legale criticate, pronunțându-se în sensul respingerii excepției de neconstituționalitate, astfel ca aceasta soluție se menține și în cazul de fața. Avocatul Poporului apreciază ca dispozițiile de lege criticate sunt constituționale. Prevederile art. 44 din Constituție pretins a fi incalcate consacra competența legiuitorului de a stabili "conținutul și limitele dreptului de proprietate", respectiv cadrul juridic pentru exercitarea atributelor acestui drept, astfel încât sa nu vina în coliziune cu interesele generale sau cu interesele particulare legitime ale altor subiecte de drept, în egala măsura ocrotite. Astfel, textul de lege criticat urmărește sa prevină abuzurile acționarilor majoritari și sa pună în valoare principiul constituțional al garantarii și ocrotirii dreptului de proprietate privată. Instanța sesizată apreciază atât asupra temeiniciei cererii de suspendare a hotărârii atacate, cat și asupra caracterului eventual sicanatoriu, având posibilitatea ca, în urma dispunerii suspendării, sa stabilească o cauțiune de natura sa descurajeze cererile nefundamentate sau exercitarea cu rea-credința a drepturilor procesuale. Totodată, cauțiunea constituie o garanție pentru obținerea despăgubirilor create prin amânarea executării hotărârii atacate și solicitate de partea interesată ca urmare a respingerii acțiunii în anulare a acestei hotărâri. Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului și dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, retine următoarele: Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. Obiectul excepției de neconstituționalitate, asa cum a fost formulat, îl constituie dispozițiile art. 133 din Legea nr. 31/1990, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.066 din 17 noiembrie 2004. Din examinarea criticii susținute în motivarea excepției rezultă ca, în realitate, autorul acesteia vizează dispozițiile alin. (1) al art. 133, astfel ca doar asupra acestora Curtea Constituțională se va pronunța. Textul de lege criticat are următorul cuprins: "O dată cu intentarea acțiunii în anulare, reclamantul poate cere instanței, pe cale de ordonanța președințială, suspendarea executării hotărârii atacate." Autorul excepției considera ca dispozițiile legale menționate încalcă prevederile art. 44 alin. (1) și (2) teza întâi din Constituție, care consacra principiul garantarii și ocrotirii dreptului de proprietate în mod egal de lege, indiferent de titular. Examinând textul legal criticat, raportat la prevederile din Legea fundamentală invocate, Curtea Constituțională constata ca acestea au mai fost supuse controlului de constituționalitate, prin raportare la normele constituționale pretins a fi incalcate și în prezenta cauza și cu o motivare similară. Astfel, prin Decizia nr. 209 din 14 aprilie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 528 din 22 iunie 2005, Curtea a respins excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 133 alin. (1) și (2) din Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, retinand ca "dispozițiile de lege criticate sunt norme de procedura a căror stabilire este, potrivit prevederilor art. 126 alin. (2) din Constituție, de competența autorității legiuitoare. Curtea constata, de asemenea, ca art. 133 alin. (1) și (2) din legea criticata permite instanței de judecată ca, ținând seama de circumstanțele cauzei, sa aprecieze asupra caracterului eventual sicanatoriu al cererii de suspendare a hotărârii adunării generale a acționarilor contestate și sa stabilească o cauțiune de natura sa descurajeze cererile nefundamentate sau exercitarea cu rea-credința a drepturilor procesuale. De asemenea, Curtea mai retine ca depunerea cauțiunii constituie o garanție, în sensul că, în urma respingerii acțiunii în anulare a hotărârilor luate de adunarea generală a acționarilor, partea interesată va putea cere și obține despăgubiri pentru pagubele suferite datorită întârzierii executării hotărârii respective. În consecința, Curtea constata ca prevederile legale criticate nu sunt contrare dispozițiilor constituționale ale art. 44 alin. (1) și (2) teza întâi". Întrucât în prezenta cauza nu au intervenit elemente noi care să determine modificarea acestei jurisprudente, soluția și considerentele ce au stat la baza deciziei menționate își păstrează valabilitatea. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 133 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, excepție ridicată de Societatea Comercială "Cocor Turism" - S.A. din Neptun în Dosarul nr. 3.379/COM/2005 al Tribunalului Constanta - Secția comercială. Definitivă și general obligatorie. Pronunțată în ședința publică din data de 8 iunie 2006. PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent, Claudia Margareta Nita