DECIZIE nr. 466/2006

Ioan Vida - președinte Nicolae Cochinescu - judecător Kozsokar Gabor - judecător Acsinte Gaspar - judecător Petre Ninosu - judecător Ion Predescu - judecător Șerban Viorel Stanoiu - judecător Iuliana Nedelcu - procuror Madalina Stefania Diaconu - magistrat-asistent Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 141 alin. 1 teza întâi din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Valentin Bogdan Ciufu în Dosarul nr. 2.349/1/2006 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția penală. La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, invocand, în acest sens, jurisprudenta în materie a Curții Constituționale. CURTEA, având în vedere actele și lucrările dosarului, retine următoarele: Prin Încheierea din 14 februarie 2006, pronunțată în Dosarul nr. 2.349/1/2006, Înaltă Curte de Casație și Justiție Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 141 alin. 1 teza întâi din Codul de procedură penală. Excepția a fost ridicată de către Valentin Bogdan Ciufu cu prilejul soluționării unui recurs penal. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esenta, ca reglementarea, prin textul criticat, a posibilității atacarii cu recurs exclusiv a încheierilor date la judecarea în fond și în apel a cauzei penale, prin care s-a dispus cu privire la o măsura preventivă, și excluderea posibilității exercitării aceleiași cai de atac în vederea verificării legalității încheierilor cu același obiect, date la judecarea în recurs a cauzei penale, contravin dispozițiilor constituționale ale art. 16, privind egalitatea în drepturi, ale art. 21, privind accesul liber la justiție, ale art. 23, privind libertatea individuală, și ale art. 129, privind folosirea căilor de atac. Înaltă Curte de Casație și Justiție - Secția penală apreciază ca excepția de neconstituționalitate nu este intemeiata. În conformitate cu dispozițiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate. Guvernul apreciază ca excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Avocatul Poporului apreciază ca textele legale criticate sunt constituționale. Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, retine următoarele: Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), precum și ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 141 alin. 1 din Codul de procedură penală, potrivit cărora "Încheierea data în prima instanța și în apel, prin care se dispune luarea, revocarea, înlocuirea, încetarea sau menținerea unei măsuri preventive ori prin care se constata încetarea de drept a arestării preventive, poate fi atacată separat, cu recurs, de procuror sau de inculpat". În susținerea neconstitutionalitatii acestor texte de lege, autorul excepției invoca încălcarea prevederilor constituționale ale art. 16, privind egalitatea în drepturi, ale art. 21, privind accesul liber la justiție, ale art. 23, privind libertatea individuală, și ale art. 129, privind folosirea căilor de atac. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constata ca s-a mai pronunțat asupra textului legal criticat, spre exemplu prin Decizia nr. 272 din 26 mai 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 545 din 27 iunie 2005. Cu acel prilej, respingând excepția de neconstituționalitate invocată, Curtea a reținut ca, potrivit art. 23 alin. (7) din Legea fundamentală, "încheierile instanței privind măsura arestării preventive sunt supuse căilor de atac prevăzute de lege". Rezultă ca opțiunea legiuitorului de a nu fi prevăzut o astfel de cale de atac și împotriva încheierii de menținere a măsurii arestării preventive, data la judecarea în recurs a cauzei penale, nu poate fi considerată neconstitutionala, deoarece, potrivit art. 129 din Constituție, "împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii". Este, asadar, atributul exclusiv al legiuitorului de a institui căile de atac și condițiile în care acestea pot fi exercitate. S-a reținut totodată ca aceste dispoziții se referă la o hotărâre care nu soluționează fondul cauzei, ci care privește o măsura procesuala provizorie, chiar dacă aceasta este privativă de libertate. Inculpatul sau invinuitul poate cere punerea sa în libertate provizorie sub control judiciar sau pe cauțiune, conform art. 5 alin. 5 din Codul de procedură penală, în tot cursul procesului penal, iar dacă nu mai exista temei care să justifice menținerea măsurii preventive, aceasta trebuie revocată din oficiu sau la cerere, potrivit art. 139 alin. 2 din Codul de procedură penală. Întrucât nu au intervenit elemente noi care să determine reconsiderarea jurisprudenței Curții, atât soluția, cat și considerentele deciziei mai sus menționate sunt valabile și în prezenta cauza. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 141 alin. 1 teza întâi din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Valentin Bogdan Ciufu în Dosarul nr. 2.349/1/2006 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția penală. Definitivă și general obligatorie. Pronunțată în ședința publică din data de 6 iunie 2006. PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. Ioan Vida

Magistrat-asistent, Madalina Stefania Diaconu ________