DECIZIE nr. 393/2006

Ioan Vida - președinte Nicolae Cochinescu - judecător Aspazia Cojocaru - judecător Constantin Doldur - judecător Acsinte Gaspar - judecător Kozsokar Gabor - judecător Petre Ninosu - judecător Ion Predescu - judecător Șerban Viorel Stănoiu - judecător Mihaela Cîrstea - procuror Maria Bratu - magistrat-asistent Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 517 și 519 din Codul civil, excepție ridicată de Andrei Waszko și Izabela Waszko în Dosarul nr. 9.523/C/2005 al Curții de Apel Timișoara - Secția civilă. La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției ca neîntemeiată, întrucât textele de lege criticate sunt în concordanță cu dispozițiile constituționale. CURTEA, având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin Încheierea din 5 decembrie 2005, pronunțată în Dosarul nr. 9.523/C/2005, Curtea de Apel Timișoara - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 517 și 519 din Codul civil, excepție ridicată de Andrei Waszko și Izabela Waszko. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin, în esență, că prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor constituționale ale art. 16 alin. (1) și (2) din Constituție, întrucât recunosc mai multe drepturi uzufructuarilor față de proprietari, și ale art. 44 alin. (2), prin reglementarea posibilității uzufructuarilor de a solicita evacuarea proprietarilor, fără ca aceștia să fie de acord. De asemenea, invocă și încălcarea prevederilor art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, privind dreptul la un proces echitabil, precum și ale art. 1 din primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Curtea de Apel Timișoara - Secția civilă consideră excepția neîntemeiată, arătând în acest sens că dreptul de uzufruct este un drept real principal ce conferă titularului folosința unui bun aparținând altei persoane, celelalte prerogative ale dreptului de proprietate aparținând proprietarului. În aceste condiții dreptul de uzufruct nu poate aduce atingere dreptului de proprietate, fiind tocmai o consfințire a acestui drept. Pe de altă parte, consideră că excepția nu are legătură cu cauza dedusă judecății, întrucât un drept real recunoscut de lege nu poate fi considerat ca fiind neconstituțional. Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. Avocatul Poporului consideră prevederile legale criticate ca fiind constituționale. Arată că aceste prevederi sunt în concordanță cu dispozițiile art. 16 alin. (1) și (2), întrucât se aplică în mod egal tuturor persoanelor aflate în situația prevăzută de ipoteza normei legale. Textul de lege criticat este în concordanță și cu dispozițiile art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituție, deoarece dreptul de proprietate trebuie exercitat în limitele legii, iar legiuitorul este competent să stabilească cadrul juridic pentru exercitarea atributelor acestui drept. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele: Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2) și ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. Obiectul excepției îl constituie prevederile art. 517 și 519 din Codul civil, care au următoarea redactare: - Art. 517: "Uzufructul este dreptul de a se bucura cineva de lucrurile ce sunt proprietatea altuia, întocmai ca însuși proprietarul lor, însă cu îndatorirea de a le conserva substanța."; - Art. 519: "Uzufructul se poate stabili sau pur, sau cu termen, sau cu condiție. " Textele constituționale considerate a fi încălcate sunt cele ale art. 16 alin. (1) și (2) privind egalitatea în drepturi și ale art. 44 alin. (2) privind garantarea și ocrotirea proprietății private. De asemenea, este invocată și încălcarea prevederilor art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, privind dreptul la un proces echitabil, precum și ale art. 1 din primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Examinând criticile de neconstituționalitate, precum și argumentele aduse în susținerea acestora, Curtea constată că acestea sunt neîntemeiate pentru motivele ce urmează. Potrivit Codului civil, uzufructul jus în re aliena este un drept real de folosință asupra unui bun aparținând altuia, fiind, deci, un dezmembrământ al dreptului de proprietate. Din cele trei atribute ale dreptului de proprietate, uzufructul are numai usus și fructus, atributul abusus aparținând întotdeauna proprietarului. Așadar, proprietarul nu va pierde niciodată dreptul de proprietate asupra bunului care îi va reveni în deplinătatea atributelor sale cel mai târziu la moartea uzufructuarului. Ca atare, textele de lege criticate nu numai că nu contravin dispozițiilor din Constituție privind garantarea și ocrotirea proprietății private, ci, din contră, ele reprezintă tocmai o aplicare a acestor dispoziții din Legea fundamentală, precum și a prevederilor din actele internaționale referitoare la proprietate. Referitor la presupusa încălcare a dispozițiilor art. 16 alin. (1) și (2) din Constituție, Curtea constată că textele criticate nu conțin nicio prevedere care ar putea duce la concluzia înfrângerii principiului egalității, ele aplicându-se deopotrivă tuturor celor aflați în ipoteza reglementată de norma juridică. Curtea reține, de asemenea, că prevederile criticate nu încalcă dreptul la un proces echitabil, reglementat de art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, întrucât nu înlătură posibilitatea părților de a beneficia de drepturile și garanțiile procesuale instituite prin lege, în cadrul unui proces public, judecat de către o instanță independentă, imparțială și stabilită prin lege. Astfel, legiuitorul a prevăzut prin art. 558 din Codul civil posibilitatea ca nudul proprietar să ceară în justiție, chiar în cursul uzufructului încetarea acestuia, pentru abuz de folosință din partea uzufructuarului. Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 517 și art. 519 din Codul civil, excepție ridicată de Andrei Waszko și Izabela Waszko în Dosarul nr. 9.523/C/2005 al Curții de Apel Timișoara - Secția civilă. Definitivă și general obligatorie. Pronunțată în ședința publică din data de 9 mai 2006. PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent, Maria Bratu _______