DECIZIE nr. 412/2006

Ioan Vida - președinte Nicolae Cochinescu - judecător Aspazia Cojocaru - judecător Kozsokar Gabor - judecător Acsinte Gaspar - judecător Petre Ninosu - judecător Ion Predescu - judecător Ion Tiucă - procuror Doina Suliman - magistrat-asistent șef Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 9 alin. (5) și ale art. 10 alin. (2) din Legea recunoștinței față de eroii-martiri și luptătorii care au contribuit la victoria Revoluției române din decembrie 1989 nr. 341/2004, excepție ridicată de Constantin Firculescu, Ionel Dârlă, Niculae Oancia, Ioan Codleanu, Voica Chirilă, Tudor Coman, Niculae Fulău, Ioan Manea, Mihai Stoia, Cristian Bleotu, Vasile Budulean, Anica Ghinga, Petre Baldovin, Constantin Ghiță, Paul Mihail Secolof, Ion Sălișteanu, Geluța Barbu, Gabriel Dimitrie Nicolae, Constantin Bonu, Ivan Ivanov, Gabriela Balaban, Petru Nistor, Petru Livadaru, Simona Rusu, Alexandru Gheorghe, Alexandru Catană, Petre Ion, Constantin Dumitru, Ion Constantin, Gheorghe Năstase, Mihail Lupa, Lazăr Curtean, Aurel Stan, Nicolae Novac, Adrian Mărgineanu, Iosif Rațcu, Ioan Măriuță, Nicolae Vulpe, Ioan Botușan, Alexandru Marian Teodorescu, Ioan Toma, Petrică Nebunoiu, Dumitru Baicu, Mihai Chetreanu, Adrian Popescu, Victor Ghiocel, Alexandru Ancuța, Viorel Popescu, Ioan Costescu, Marcel Lumpan, Dumitru Vasile, Alexandru Neaga, Ion Cremănaru, Mirel Constantin Predețeanu, Pavel Murguly, Dan Militaru, Mihai Călinoiu, Constantin Cercel, Ioan Necula, Mircea Măglaru, Dorel Ciubeică, Ion Ioniță, Ion Nițu, Miron Tătaru, Ioana Ionescu, Ion Răncea, Mircea Burescu, Emilian Gusu, Nicolae Niță, Stelian Ciulacu, Ștefan Milan, Stelian Ispas, Mieluș Chiran, Ion Dincă și George Camino în dosarele nr. 36.553/2/2005, 36.639/2/2005, 36.656/2/2005, 36.674/2/2005, 36.881/2/2005, 36.929/2/2005, 37.006/2/2005, 37.021/2/2005, 36.989/2/2005, 39.991/2/2005, 37.002/2/2005, 36.926/2/2005, 36.932/2/2005, 36.968/2/2005, 36.979/2/2005, 37.024/2/2005, 37.037/2/2005, 37.049/2/2005, 37.050/2/2005, 37.051/2/2005, 36.592/2/2005, 36.684/2/2005, 36.685/2/2005, 36.834/2/2005, 36.864/2/2005, 36.865/2/2005, 36.882/2/2005, 36.628/2/2005, 36.678/2/2005, 36.675/2/2005, 36.661/2/2005, 36.653/2/2005, 36.651/2/2005, 36.642/2/2005, 36.644/2/2005, 36.650/2/2005, 36.632/2/2005, 36.645/2/2005, 36.654/2/2005, 36.657/2/2005, 36.664/2/2005, 36.565/2/2005, 36.577/2/2005, 36.589/2/2005, 36.591/2/2005, 36.602/2/2005, 36.615/2/2005, 36.622/2/2005, 36.600/2/2005, 36.603/2/2005, 36.006/2/2005, 36.613/2/2005, 36.626/2/2005, 36.910/2/2005, 36.915/2/2005, 36.921/2/2005, 36.922/2/2005, 36.683/2/2005, 39.517/2/2005, 36.627/2/2005, 36.552/2/2005, 36.558/2/2005, 36.570/2/2005, 36.682/2/2005, 36.874/2/2005, 36.878/2/2005, 36.941/2/2005, 36.943/2/2005, 36.996/2/2005, 37.001/2/2005, 37.019/2/2005, 37.045/2/2005, 36.984/2/2005, 36.634/2/2005 și 37.053/2/2005 ale Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Dosarele au fost conexate în ședința publică din 18 aprilie 2006, când, la cererea reprezentantului autorilor excepției, Curtea a acordat un nou termen de judecată pentru lipsă de apărare. Dezbaterile au avut loc la data de 4 mai 2006 și au fost consemnate prin încheierea de la acea dată, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 16 mai 2006. CURTEA, având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele: Prin încheierile pronunțate în dosarele nr. 36.553/2/2005, 36.639/2/2005, 36.656/2/2005, 36.674/2/2005, 36.881/2/2005, 36.929/2/2005, 37.006/2/2005, 37.021/2/2005, 36.989/2/2005, 39.991/2/2005, 37.002/2/2005, 36.926/2/2005, 36.932/2/2005, 36.968/2/2005, 36.979/2/2005, 37.024/2/2005, 37.037/2/2005, 37.049/2/2005, 37.050/2/2005, 37.051/2/2005, 36.592/2/2005, 36.684/2/2005, 36.685/2/2005, 36.834/2/2005, 36.864/2/2005, 36.865/2/2005, 36.882/2/2005, 36.628/2/2005, 36.678/2/2005, 36.675/2/2005, 36.661/2/2005, 36.653/2/2005, 36.651/2/2005, 36.642/2/2005, 36.644/2/2005, 36.650/2/2005, 36.632/2/2005, 36.645/2/2005, 36.654/2/2005, 36.657/2/2005, 36.664/2/2005, 36.565/2/2005, 36.577/2/2005, 36.589/2/2005, 36.591/2/2005, 36.602/2/2005, 36.615/2/2005, 36.622/2/2005, 36.600/2/2005, 36.603/2/2005, 36.006/2/2005, 36.613/2/2005, 36.626/2/2005, 36.910/2/2005, 36.915/2/2005, 36.921/2/2005, 36.922/2/2005, 36.683/2/2005, 39.517/2/2005, 36.627/2/2005, 36.552/2/2005, 36.558/2/2005, 36.570/2/2005, 36.682/2/2005, 36.874/2/2005, 36.878/2/2005, 36.941/2/2005, 36.943/2/2005, 36.996/2/2005, 37.001/2/2005, 37.019/2/2005, 37.045/2/2005, 36.984/2/2005, 36.634/2/2005 și 37.053/2/2005, Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 9 alin. (5) și ale art. 10 alin. (2) din Legea recunoștinței față de eroii-martiri și luptătorii care au contribuit la victoria Revoluției române din decembrie 1989 nr. 341/2004. Excepția a fost ridicată de Constantin Firculescu, Ionel Dârlă, Niculae Oancia, Ioan Codleanu, Voica Chirilă, Tudor Coman, Niculae Fulău, Ioan Manea, Mihai Stoia, Cristian Bleotu, Vasile Budulean, Anica Ghinga, Petre Baldovin, Constantin Ghiță, Paul Mihail Secolof, Ion Sălișteanu, Geluța Barbu, Gabriel Dimitrie Nicolae, Constantin Bonu, Ivan Ivanov, Gabriela Balaban, Petru Nistor, Petru Livadaru, Simona Rusu, Alexandru Gheorghe, Alexandru Catană, Petre Ion, Constantin Dumitru, Ion Constantin, Gheorghe Năstase, Mihail Lupa, Lazăr Curtean, Aurel Stan, Nicolae Novac, Adrian Mărgineanu, Iosif Rațcu, Ioan Măriuță, Nicolae Vulpe, Ioan Botușan, Alexandru Marian Teodorescu, Ioan Toma, Petrică Nebunoiu, Dumitru Baicu, Mihai Chetreanu, Adrian Popescu, Victor Ghiocel, Alexandru Ancuța, Viorel Popescu, Ioan Costescu, Marcel Lumpan, Dumitru Vasile, Alexandru Neaga, Ion Cremănaru, Mirel Constantin Predețeanu, Pavel Murguly, Dan Militaru, Mihai Călinoiu, Constantin Cercel, Ioan Necula, Mircea Măglaru, Dorel Ciubeică, Ion Ioniță, Ion Nițu, Miron Tătaru, Ioana Ionescu, Ion Răncea, Mircea Burescu, Emilian Gusu, Nicolae Niță, Stelian Ciulacu, Ștefan Milan, Stelian Ispas, Mieluș Chiran, Ion Dincă și George Camino, în cauze ce au ca obiect contestații la refuzul Secretariatului de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989 de a preschimba certificatele de luptător pentru Victoria Revoluției Române din Decembrie 1989 - Remarcat prin Fapte Deosebite. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin, în esență, că art. 9 alin. (5) din Legea nr. 341/2004, prevăzând obligativitatea depunerii contestațiilor privind preschimbarea ori neefectuarea preschimbării certificatelor la comisia parlamentară, îngrădește exercițiul dreptului de acces liber la justiție, aduce atingere principiului separației puterilor, stabilind sarcini administrative de executare a legii pentru o structură a autorității legiuitoare, iar împotriva hotărârilor acestei comisii este închisă calea acțiunii în contencios administrativ. Art. 10 alin. (2) din aceeași lege, făcând trimitere la criteriile prevăzute de Hotărârea Guvernului nr. 566/1996, încalcă principiul neretroactivității legii și permite anularea unor drepturi câștigate legal, fără existența vreuneia dintre situațiile prevăzute de Constituție, în care se poate restrânge exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți fundamentale. Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal apreciază că dispozițiile art. 9 alin. (5) din Legea nr. 341/2004 sunt constituționale, întrucât prevăd o procedură administrativă prealabilă sesizării instanței de judecată, fără a îngrădi exercițiul dreptului de acces liber la justiție. Referitor la dispozițiile art. 10 alin. (2) din aceeași lege consideră că acestea sunt contrare principiului neretroactivității legii, deoarece, prin trimitere la Hotărârea Guvernului nr. 566/1996, reglementează raporturi juridice născute anterior intrării în vigoare a legii. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. Avocatul Poporului arată că textele de lege criticate nu contravin dispozițiilor constituționale invocate. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate. CURTEA, examinând încheierile de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit în cauză de judecătorul-raportor, susținerile părților prezente, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele: Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 9 alin. (5) și ale art. 10 alin. (2) din Legea recunoștinței față de eroii-martiri și luptătorii care au contribuit la victoria Revoluției române din decembrie 1989 nr. 341/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 654 din 20 iulie 2004, dispoziții potrivit cărora: - Art. 9 alin. (5): "Contestațiile privind preschimbarea ori neefectuarea preschimbării certificatelor, conform prezentei legi, se fac cu nominalizarea persoanelor în cauză și se vor adresa Comisiei parlamentare a revoluționarilor din decembrie 1989, care le soluționează potrivit normelor metodologice stabilite în acest sens."; - Art. 10 alin. (2): "Persoanelor care au participat la Revoluție, dar nu se încadrează în criteriile prevăzute de Hotărârea Guvernului nr. 566/1996, cu modificările ulterioare, li se va atribui calitatea onorifică de participant la Revoluția română din decembrie 1989, în condițiile prevăzute de normele metodologice de aplicare a prezentei legi." În susținerea neconstituționalității acestor texte de lege, autorii excepției invocă următoarele prevederi constituționale: - Art. 1 alin. (4): "Statul se organizează potrivit principiului separației și echilibrului puterilor - legislativă, executivă și judecătorească - în cadrul democrației constituționale."; - Art. 15 alin. (2): "Legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile."; - Art. 21 alin. (1) și (2): "(1) Orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept.";

- Art. 52 alin. (2): "Condițiile și limitele exercitării acestui drept se stabilesc prin lege organică."; - Art. 53: "(1) Exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrâns numai prin lege și numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea securității naționale, a ordinii, a sănătății ori a moralei publice, a drepturilor și a libertăților cetățenilor; desfășurarea instrucției penale; prevenirea consecințelor unei calamități naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.

(2) Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică. Măsura trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului sau a libertății.";

- Art. 126 alin. (6): "Controlul judecătoresc al actelor administrative ale autorităților publice, pe calea contenciosului administrativ, este garantat, cu excepția celor care privesc raporturile cu Parlamentul, precum și a actelor de comandament cu caracter militar. Instanțele de contencios administrativ sunt competente să soluționeze cererile persoanelor vătămate prin ordonanțe sau, după caz, prin dispoziții din ordonanțe declarate neconstituționale." De asemenea, consideră că sunt înfrânte următoarele dispoziții din Declarația Universală a Drepturilor Omului: - Art. 7: "Toți oamenii sunt egali în fața legii și au, fără nici o deosebire, dreptul la o protecție egală împotriva oricărei discriminări care ar viola prezenta declarație și împotriva oricărei provocări la o asemenea discriminare."; - Art. 8: "Orice persoană are dreptul la satisfacția efectivă din partea instanțelor juridice naționale competente împotriva actelor care violează drepturile fundamentale ce-i sunt recunoscute prin Constituție și lege." Curtea Constituțională reține că, în memoria celor care și-au jertfit viața și în semn de recunoaștere a meritelor celor care s-au remarcat în mod deosebit în lupta pentru răsturnarea regimului totalitar, ca recompensă a societății pentru contribuția adusă la înfăptuirea Revoluției din 1989, a fost promulgată Legea nr. 42/1990 pentru cinstirea eroilor-martiri și acordarea unor drepturi urmașilor acestora, răniților, precum și luptătorilor pentru victoria Revoluției din decembrie 1989, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 198 din 23 august 1996, cu modificările și completările ulterioare.

Legea nr. 42/1990 a stabilit titlurile ce puteau fi acordate luptătorilor pentru victoria Revoluției din decembrie 1989, "Erou-Martir al Revoluției Române din Decembrie 1989", "Luptător pentru Victoria Revoluției Române din Decembrie 1989" și "Participant la Victoria Revoluției Române din Decembrie 1989", precum și drepturile ce se cuveneau beneficiarilor acestor titluri. Conform art. 2 din Legea nr. 42/1990, pentru acordarea titlurilor s-a constituit o comisie compusă din reprezentanți ai diferitelor autorități ale administrației publice centrale și ai asociațiilor revoluționarilor. Controlul aplicării legii, potrivit art. 7, s-a dat în competența unei comisii parlamentare, compusă din 5 senatori și 6 deputați, conform configurației politice a Parlamentului, comisie care avea ca atribuție și soluționarea contestațiilor făcute împotriva deciziilor de constatare a nulității certificatelor eliberate. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că Legea nr. 42/1990 a fost abrogată prin art. 17 din Legea nr. 341/2004, lege care însă menține unele dintre soluțiile legislative ale reglementării abrogate. Astfel, este păstrată denumirea titlurilor "Erou-Martir al Revoluției Române din Decembrie 1989" și "Participant la Victoria Revoluției Române din Decembrie 1989", iar titlul "Luptător pentru Victoria Revoluției din Decembrie 1989" se referă, în noua reglementare, la trei categorii, și anume "Luptător Rănit", "Luptător Reținut" și "Luptător Remarcat prin Fapte Deosebite". Legea nouă prevede acordarea unor drepturi persoanelor care au obținut titlurile prevăzute de aceasta. Acordarea titlurilor se face prin preschimbarea certificatelor eliberate în perioada 1990-1997 privind calitățile și titlurile atestate potrivit Legii nr. 42/1990. În acest sens, art. 3 alin. (2) din Legea nr. 341/2004 prevede că "Titlurile instituite la alin. (1) se vor acorda în condițiile prezentei legi, avându-se în vedere calitățile și titlurile atestate, potrivit Legii nr. 42/1990, pentru cinstirea eroilor-martiri și acordarea unor drepturi urmașilor acestora, răniților, precum și luptătorilor pentru victoria Revoluției din decembrie 1989, republicată, cu modificările și completările ulterioare".

Legea nr. 341/2004, potrivit art. 11, menține comisia parlamentară pentru controlul aplicării Legii nr. 42/1990, cu o nouă denumire și noi atribuții: "Comisia parlamentară pentru controlul aplicării Legii nr. 42/1990 își continuă activitatea în condițiile prezentei legi sub denumirea «Comisia parlamentară a revoluționarilor din decembrie 1989», care va aviza propunerile Secretariatului de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989 privind preschimbarea certificatelor, va soluționa contestațiile prevăzute la art. 9 alin. (5) și va aviza inițiativele legislative cu referire la acest moment crucial din istoria României. Comisia va fi constituită exclusiv din parlamentari care au dobândit una dintre calitățile prevăzute la art. 3." Analizând criticile de neconstituționalitate invocate, Curtea Constituțională nu le poate primi, pentru considerentele ce urmează. Potrivit dispozițiilor art. 9 alin. (5) din Legea nr. 341/2004, contestațiile privind preschimbarea sau neefectuarea preschimbării certificatelor eroilor-martiri se soluționează de o comisie parlamentară. Această comisie nu a fost creată prin regulament parlamentar, ci prin lege, în condițiile art. 111 alin. (1) din Constituție, și, ca atare, nimic nu împiedică Parlamentul să confere acesteia și alte atribuții decât cele prevăzute de regulamentele parlamentare. De altfel, Curtea observă că în unele parlamente europene comisiile parlamentare au puteri depline în toate activitățile puterii legiuitoare, putând chiar să legifereze sau să aplice sancțiuni. Activitatea acestei comisii comune speciale a celor două Camere ale Parlamentului este una de control parlamentar a unei activități administrative a Secretariatului de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989. Este evident că textul de lege criticat reglementează o procedură de control parlamentar, iar nu o procedură administrativă care în condițiile prevederilor constituționale ale art. 21 alin. (4) este oricum facultativă, persoana interesată având posibilitatea fie de a apela la această procedură, fie de a se adresa direct instanței de judecată. Sub acest aspect, Curtea amintește că, în cauze, dreptul autorilor excepției privind accesul liber la justiție a fost exercitat prin introducerea cererilor de chemare în judecată care au generat litigiile în cadrul cărora s-au ridicat excepțiile de neconstituționalitate. Curtea observă că nu este vorba despre acțiuni în justiție îndreptate împotriva Comisiei parlamentare, ci autorii excepției au urmat calea contenciosului administrativ pentru a ataca, în condițiile prevăzute de art. 52 din Constituție și de Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, un act emis de o autoritate a administrației publice, respectiv Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989. În aceste condiții, Curtea constată că alin. (5) al art. 9 din Legea nr. 341/2004 nu încalcă principiul separației puterilor în stat, nici principiul liberului acces la justiție și nu contravine prevederilor constituționale ale art. 126 alin. (2). În continuare, analizând dispozițiile art. 10 alin. (2) din Legea nr. 341/2004, Curtea nu poate reține caracterul retroactiv al acestora, deoarece ele stabilesc doar sancțiunea nulității aplicată persoanelor participante la Revoluție, care nu se încadrează în criteriile inițiale ale legii, criterii reglementate de Legea nr. 42/1990. Referitor la susținerea că ar fi înfrânt art. 53 din Constituție, Curtea constată că textul de lege criticat nu constituie o restrângere a exercițiului unor drepturi, ci reprezintă reglementarea dată prin lege pentru respectarea condițiilor exprese pe care trebuie să le îndeplinească persoanele în vederea atribuirii certificatelor. În fine, Curtea nu poate primi, ca fiind semnificative pentru soluționarea excepției de neconstituționalitate, prevederile art. 7 și 8 din Declarația Universală a Drepturilor Omului. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d), și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi, CURTEA În numele legii DECIDE: Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 9 alin. (5) și ale art. 10 alin. (2) din Legea recunoștinței față de eroii-martiri și luptătorii care au contribuit la victoria Revoluției române din decembrie 1989 nr. 341/2004, excepție ridicată de Constantin Firculescu, Ionel Dârlă, Niculae Oancia, Ioan Codleanu, Voica Chirilă, Tudor Coman, Niculae Fulău, Ioan Manea, Mihai Stoia, Cristian Bleotu, Vasile Budulean, Anica Ghinga, Petre Baldovin, Constantin Ghiță, Paul Mihail Secolof, Ion Sălișteanu, Geluța Barbu, Gabriel Dimitrie Nicolae, Constantin Bonu, Ivan Ivanov, Gabriela Balaban, Petru Nistor, Petru Livadaru, Simona Rusu, Alexandru Gheorghe, Alexandru Catană, Petre Ion, Constantin Dumitru, Ion Constantin, Gheorghe Năstase, Mihail Lupa, Lazăr Curtean, Aurel Stan, Nicolae Novac, Adrian Mărgineanu, Iosif Rațcu, Ioan Măriuță, Nicolae Vulpe, Ioan Botușan, Alexandru Marian Teodorescu, Ioan Toma, Petrică Nebunoiu, Dumitru Baicu, Mihai Chetreanu, Adrian Popescu, Victor Ghiocel, Alexandru Ancuța, Viorel Popescu, Ioan Costescu, Marcel Lumpan, Dumitru Vasile, Alexandru Neaga, Ion Cremănaru, Mirel Constantin Predețeanu, Pavel Murguly, Dan Militaru, Mihai Călinoiu, Constantin Cercel, Ioan Necula, Mircea Măglaru, Dorel Ciubeică, Ion Ioniță, Ion Nițu, Miron Tătaru, Ioana Ionescu, Ion Răncea, Mircea Burescu, Emilian Gusu, Nicolae Niță, Stelian Ciulacu, Ștefan Milan, Stelian Ispas, Mieluș Chiran, Ion Dincă și George Camino, în dosarele nr. 36.553/2/2005, 36.639/2/2005, 36.656/2/2005, 36.674/2/2005, 36.881/2/2005, 36.929/2/2005, 37.006/2/2005, 37.021/2/2005, 36.989/2/2005, 39.991/2/2005, 37.002/2/2005, 36.926/2/2005, 36.932/2/2005, 36.968/2/2005, 36.979/2/2005, 37.024/2/2005, 37.037/2/2005, 37.049/2/2005, 37.050/2/2005, 37.051/2/2005, 36.592/2/2005, 36.684/2/2005, 36.685/2/2005, 36.834/2/2005, 36.864/2/2005, 36.865/2/2005, 36.882/2/2005, 36.628/2/2005, 36.678/2/2005, 36.675/2/2005, 36.661/2/2005, 36.653/2/2005, 36.651/2/2005, 36.642/2/2005, 36.644/2/2005, 36.650/2/2005, 36.632/2/2005, 36.645/2/2005, 36.654/2/2005, 36.657/2/2005, 36.664/2/2005, 36.565/2/2005, 36.577/2/2005, 36.589/2/2005, 36.591/2/2005, 36.602/2/2005, 36.615/2/2005, 36.622/2/2005, 36.600/2/2005, 36.603/2/2005, 36.006/2/2005, 36.613/2/2005, 36.626/2/2005, 36.910/2/2005, 36.915/2/2005, 36.921/2/2005, 36.922/2/2005, 36.683/2/2005, 39.517/2/2005, 36.627/2/2005, 36.552/2/2005, 36.558/2/2005, 36.570/2/2005, 36.682/2/2005, 36.874/2/2005, 36.878/2/2005, 36.941/2/2005, 36.943/2/2005, 36.996/2/2005, 37.001/2/2005, 37.019/2/2005, 37.045/2/2005, 36.984/2/2005, 36.634/2/2005 și nr. 37.053/2/2005 ale Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Definitivă și general obligatorie. Pronunțată în ședința publică din data de 16 mai 2006. PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA Magistrat-asistent șef, Doina Suliman * OPINIE SEPARATĂ Contrar soluției adoptate cu votul majorității membrilor Curții Constituționale, prin Decizia nr. 412 din 16 mai 2006, considerăm că dispozițiile art. 9 alin. (5) și ale art. 10 alin. (2) din Legea nr. 341/2004 sunt contrare mai multor dispoziții și principii ale Constituției, motiv pentru care se impunea admiterea excepției de neconstituționalitate, cu extinderea controlului de constituționalitate și asupra altor prevederi ale aceleiași legi, care sunt indisolubil legate de cele constatate ca fiind neconstituționale. Art. 9 alin. (5) prevede unica posibilitate de a contesta preschimbarea ori neefectuarea preschimbării certificatelor prin adresarea contestațiilor Comisiei parlamentare a revoluționarilor din decembrie 1989, singurul organ competent să soluționeze asemenea contestații. Contestațiile vizând actele unui organ de specialitate al administrației publice centrale - Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor -, activitatea de soluționare a acestora nu poate fi calificată altfel decât ca o jurisdicție administrativă. Comisia parlamentară, potrivit art. 11 teza finală din lege, se constituie exclusiv din parlamentari. O asemenea comisie nu poate fi concepută altfel decât ca o structură de lucru a Parlamentului, cu sarcini corespunzătoare atribuțiilor constituționale ale Parlamentului. Ni se pare evident că însărcinarea unei comisii parlamentare cu atribuții specifice autorităților administrației publice ori organelor de jurisdicție este contrară principiului separației și echilibrului puterilor în stat, prevăzut la art. 1 alin. (4) din Constituție, ca și rolului Parlamentului, stabilit prin art. 61 alin. (1) din Constituție. Pentru identitate de rațiune nu se poate admite o asemenea însărcinare nici dacă aceasta s-ar considera ca fiind o procedură administrativă prealabilă sesizării instanței judecătorești competente, comisia parlamentară nefiind un organ al administrației publice. Faptul că dispozițiile legale examinate încadrează comisia parlamentară în categoria organelor administrative rezultă și din prevederea conform căreia comisia soluționează contestațiile "potrivit normelor metodologice stabilite în acest sens". Normele metodologice sunt aprobate prin hotărâre a Guvernului. Așadar, prin inversarea rolurilor, puterea executivă stabilește sarcini și modalități de executare pentru o structură a puterii legislative. Nu putem fi de acord nici cu teza potrivit căreia comisia parlamentară îndeplinește atribuțiile prevăzute în Legea nr. 341/2004 în cadrul controlului parlamentar asupra activității puterii executive. În temeiul art. 111 din Constituție, comisia parlamentară poate controla organele administrației publice, le poate solicita informații și documente, dar nu poate adopta soluții, ci informează cu constatările făcute Parlamentul sau Camera din care face parte, propunând măsuri corespunzătoare ce trebuie luate de forul legislativ. Textul de lege prevede soluționarea contestațiilor de comisia parlamentară ca o procedură obligatorie. Or, potrivit art. 21 alin. (4) din Constituție, "Jurisdicțiile speciale administrative sunt facultative și gratuite". Art. 10 alin. (1) din lege prevede că persoanele care nu fac contestație în termenul prevăzut își pierd calitatea deținută anterior. Legea nu prevede nicio cale de atac împotriva soluțiilor adoptate de comisia parlamentară, ceea ce reprezintă o îngrădire a exercițiului dreptului de acces liber la justiție, garantat de art. 21 alin. (1) și (2) din Constituție. Considerăm că această omisiune nu poate fi suplinită prin aplicare directă a prevederilor Constituției, având în vedere că persoanele în cauză se consideră lezate în drepturile lor prin acte administrative, or, potrivit art. 52 din Constituție, în contencios administrativ pot fi atacate numai actele administrative, iar Parlamentul sau o structură a sa nu poate emite acte administrative. Constatându-se neconstituționalitatea dispozițiilor art. 9 alin. (5) din Legea nr. 341/2004, în conformitate cu prevederile art. 31 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituțională trebuia să se pronunțe și asupra constituționalității altor prevederi ale aceleiași legi, de care, în mod necesar și evident, nu pot fi disociate dispozițiile menționate în sesizare. Asemenea prevederi se găsesc în art. 5 alin. (3), (4) și (5), în art. 9 alin. (2), (4), (5) și (6) și în art. 11, care stabilesc atribuții și sarcini pentru comisia parlamentară, în afară de avizarea inițiativelor legislative referitoare la revoluția din decembrie 1989, proprii organelor administrației publice, cum sunt avizele date pentru emiterea unor acte de Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor, contrasemnarea unor acte administrative sau soluționarea contestațiilor. Nu s-ar fi încălcat nicio dispoziție constituțională dacă prin lege s-ar fi dispus verificarea tuturor titlurilor acordate și a certificatelor eliberate în baza Legii nr. 42/1990 și luarea măsurilor legale pentru anularea celor care au fost acordate și eliberate cu încălcarea dispozițiilor legale în vigoare la data eliberării certificatelor și a acordării drepturilor. Legea nr. 341/2004 însă îi obligă pe titularii certificatelor și beneficiarii drepturilor să își dovedească îndreptățirea la aceste drepturi, completând documentele cerute la vremea respectivă cu avize actualizate și chiar cu alte dovezi utile, cum se precizează în normele metodologice. Anularea actelor administrative intrate în circuitul civil și care au produs efecte se poate face numai pe baza unor cereri adresate justiției. Art. 10 din Legea nr. 341/2004 prevede în realitate anularea de drept a certificatelor anterior emise, împreună cu drepturile câștigate, în cazul în care beneficiarii lor nu reușesc să îndeplinească toate cerințele pentru obținerea noilor certificate. Această reglementare contravine principiului neretroactivității legii, consacrat de art. 15 alin. (2) din Constituție. Judecător, Kozsokar Gabor _______