DECIZIE nr. 394/2006

Ioan Vida - președinte Nicolae Cochinescu - judecător Aspazia Cojocaru - judecător Acsinte Gaspar - judecător Kozsokar Gabor - judecător Petre Ninosu - judecător Ion Predescu - judecător Șerban Viorel Stănoiu - judecător Iuliana Nedelcu - procuror Marieta Safta - magistrat-asistent Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 180 alin. 2^1 din Codul penal, precum și a dispozițiilor art. 65, 66 și 67 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Dorin Tiberiu Popa în Dosarul nr. 5.641/2005 al Judecătoriei Timișoara. La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită. Magistratul-asistent referă Curții că partea Monica Ioana Popa a depus la dosarul cauzei concluzii scrise, prin care solicită respingerea excepției de neconstituționalitate ca inadmisibilă. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, arătând că textele de lege criticate nu încalcă prevederile constituționale invocate de autorul excepției. CURTEA, având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele: Prin Încheierea din 16 decembrie 2005, pronunțată în Dosarul nr. 5.641/2005, Judecătoria Timișoara a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 180 alin. 2^1 din Codul penal, precum și a dispozițiilor art. 65, 66 și 67 din Codul de procedură penală, ridicată de Dorin Tiberiu Popa în dosarul menționat. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că dispozițiile art. 180 alin. 2^1 din Codul de procedură penală, încalcă art. 16 din Constituție privind egalitatea în drepturi, prin aceea că fac o discriminare evidentă între persoanele acuzate de loviri sau alte violențe comise asupra unui terț și cele acuzate de aceeași infracțiune săvârșită față de un membru al familiei, prin stabilirea unui minim al pedepsei mai ridicat în aceasta din urmă situație. Referitor la dispozițiile art. 65, 66 și 67 din Codul de procedură penală se arată că încalcă art. 24 din Legea fundamentală privind dreptul la apărare, autorul excepției susținând în acest sens că, în cauză, are "calitatea de inculpat" în mod neconstituțional și cu încălcarea prezumției de nevinovăție, fără ca împotriva sa să se fi pus acțiunea în mișcare în mod legal, precum și faptul că i-au fost respinse "probe esențiale", fără a se motiva această respingere. Judecătoria Timișoara apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În ceea ce privește art. 180 alin. 2^1 din Codul de procedură penală, se arată că nu încalcă art. 16 din Constituție, privind egalitatea în drepturi. Referitor la critica art. 65, 66 și 67 din Codul de procedură penală, se apreciază că se referă la modalitatea în care s-a desfășurat procesul penal în cauză, iar nu la contradicția dintre aceste texte de lege și dispozițiile constituționale. În conformitate cu dispozițiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. Avocatul Poporului consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, apreciind că textele legale criticate nu încalcă dispozițiile constituționale invocate de autorul excepției. În ceea ce privește critica art. 65, 66 și 67 din Codul de procedură penală, se mai arată că aceasta a fost determinată de modul de interpretare și de aplicare a legii de către instanța de judecată, ceea ce excedează competenței Curții Constituționale. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele: Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2) și ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 180 alin. 2^1 din Codul penal, precum și dispozițiile art. 65, 66 și 67 din Codul de procedură penală. Textul din Codul penal criticat are următorul cuprins: - Art. 180 (Lovirea sau alte violențe) alin. 2^1: "Faptele prevăzute la alin. 2 săvârșite asupra membrilor familiei se pedepsesc cu închisoare de la unu la 2 ani sau cu amendă." Textele din Codul de procedură penală criticate au următorul cuprins: - Art. 65 (Sarcina administrării probelor): "Sarcina administrării probelor în procesul penal revine organului de urmărire penală și instanței de judecată. La cererea organului de urmărire penală ori a instanței de judecată, orice persoană care cunoaște vreo probă sau deține vreun mijloc de probă este obligată să le aducă la cunoștință sau să le înfățișeze."; - Art. 66 (Dreptul de a proba lipsa de temeinicie a probelor): "Învinuitul sau inculpatul beneficiază de prezumția de nevinovăție și nu este obligat să-și dovedească nevinovăția. În cazul când există probe de vinovăție, învinuitul sau inculpatul are dreptul să probeze lipsa lor de temeinicie."; - Art. 67 (Concludența și utilitatea probei): "În cursul procesului penal părțile pot propune probe și cere administrarea lor. Cererea pentru administrarea unei probe nu poate fi respinsă, dacă proba este concludentă și utilă. Admiterea sau respingerea cererii se face motivat." Prevederile din Legea fundamentală pretins încălcate sunt cuprinse în art. 16 privind egalitatea în drepturi și în art. 24 privind dreptul la apărare. Examinând excepția invocată, Curtea reține următoarele: I. Critica dispozițiilor art. 180 alin. 2^1 din Codul penal, în sensul că acestea consacră o discriminare între persoanele acuzate de loviri sau alte violențe comise asupra unui terț și cele acuzate de aceeași infracțiune săvârșită față de un membru al familiei, prin stabilirea unui minim al pedepsei mai mare în aceasta din urmă situație, este neîntemeiată. Instituirea unui tratament penal mai sever pentru anumite infracțiuni, apreciate de legiuitor ca având un grad mai ridicat de pericol social, cum este, în speță, infracțiunea de lovire sau alte violențe săvârșite asupra membrilor familiei, nu contravine principiului egalității în drepturi, reglementat de art. 16 din Legea fundamentală. În acest sens, Curtea a statuat în jurisprudența sa, de exemplu în Decizia nr. 127 din 18 martie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 449 din 19 mai 2004, că art. 16 din Constituție vizează egalitate în drepturi între cetățeni în ceea ce privește recunoașterea în favoarea acestora a unor drepturi și libertăți fundamentale, nu și identitatea de tratament juridic asupra aplicării unor măsuri indiferent de natura lor. În felul acesta se justifică nu numai admisibilitatea unui regim juridic diferit față de anumite categorii de persoane, ci și necesitatea lui. II. În ceea ce privește critica art. 65, 66 și 67 din Codul de procedură penală, Curtea constată că aceasta vizează modul de interpretare și aplicare a legii în cauza în care a fost ridicată excepția de neconstituționalitate, autorul excepției apreciind că i-au fost respinse "probe esențiale" fără a se motiva această respingere. Or, potrivit dispozițiilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituțională "se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată" și, prin urmare, nu are competența de a cenzura modul de aplicare a legii de către instanțele judecătorești, aceasta realizându-se în cadrul căilor de atac prevăzute de lege. Pentru cele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 alin. (1) și (6) din Legea nr. 47/1992,

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 180 alin. 2^1 din Codul penal, precum și a dispozițiilor art. 65, 66 și 67 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Dorin Tiberiu Popa în Dosarul nr. 5.641/2005 al Judecătoriei Timișoara. Definitivă și general obligatorie. Pronunțată în ședința publică din data de 9 mai 2006. PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent, Marieta Safta