DECIZIE nr. 386/2006

Ioan Vida - președinte Nicolae Cochinescu - judecător Aspazia Cojocaru - judecător Acsinte Gaspar - judecător Kozsokar Gabor - judecător Petre Ninosu - judecător Ion Predescu - judecător Șerban Viorel Stănoiu - judecător Mihaela Cîrstea - procuror Valentina Bărbățeanu - magistrat-asistent Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 60 și ale art. 61 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, excepție ridicată de Societatea Comercială "Flowtex Technology" - S.A. din Mediaș în Dosarul nr. 2.523/2003 al Tribunalului Sibiu - Secția comercială și de contencios administrativ. La apelul nominal răspunde, pentru autorul excepției, domnul avocat Diamant Betinio, apărător cu delegație la dosar, lipsind celelalte părți, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. Reprezentantul autorului excepției, în prealabil discutării fondului, solicită restituirea dosarului în cadrul căruia a ridicat excepția de neconstituționalitate pentru ca Tribunalul Sibiu - Secția comercială și de contencios administrativ să-și motiveze opinia cu privire la excepție, așa cum prevăd dispozițiile art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a cererii, invocând, în sprijinul acestei susțineri, Decizia Curții Constituționale nr. 353 din 29 iunie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 693 din 2 august 2005. Deliberând, Curtea respinge cererea, întrucât, așa cum deja a stabilit în jurisprudența sa, nici măcar "lipsa opiniei instanței judecătorești din încheierile de sesizare nu poate opri Curtea să judece cauzele ce i-au fost deduse, deoarece încălcarea de către instanță a obligației de a-și exprima opinia nu poate paraliza exercitarea dreptului conferit de Constituție autorilor excepției, de a o invoca și, în mod corelativ, de a primi soluția rezultată din controlul legii de către Curtea Constituțională" ( Decizia nr. 47 din 5 martie 1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 146 din 10 aprilie 1998). Or, în prezenta cauză, Tribunalul Sibiu - Secția comercială și de contencios administrativ și-a exprimat opinia asupra excepției, fără însă să o motiveze. Cauza aflându-se în stare de judecată, Curtea acordă cuvântul reprezentantului autorului excepției, care solicită instanței de contencios constituțional să pronunțe o decizie prin care să constate că dispozițiile de lege sunt neconstituționale în măsura în care se aplică creanțelor născute ulterior încheierii actului pretins fraudulos. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate. Arată că prin normele criticate legiuitorul nu sancționează toate actele încheiate de debitor în interval de 3 ani înainte de momentul deschiderii procedurii reorganizării judiciare, ci doar pe cele dovedite ca fiind frauduloase. CURTEA, având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin încheierea din 9 ianuarie 2006, pronunțată în Dosarul nr. 2.523/2003, Tribunalul Sibiu - Secția comercială și de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor "art. 44 și ale art. 45 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului". Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Societatea Comercială "Flowtex Technology" - S.A. din Mediaș, într-o cauză comercială având ca obiect anularea unor acte. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că prevederile criticate sunt neconstituționale în măsura în care prin actele menționate în cuprinsul acestora au fost prejudiciate creanțele născute ulterior încheierii actului pretins fraudulos. Se consideră că dacă s-ar admite că în temeiul textelor de lege criticate se pot anula acte încheiate în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii, în vederea întregirii masei patrimoniale și satisfacerii unor creanțe născute ulterior actului pretins fraudulos, ar fi nesocotite dispozițiile art. 44 alin. (1) din Constituție și cele ale art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Tribunalul Sibiu - Secția comercială și de contencios administrativ apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. Avocatul Poporului arată, în primul rând, că, în urma renumerotării textelor cu prilejul republicării Legii nr. 64/1995 în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.066 din 17 noiembrie 2004, prevederile art. 44 și ale art. 45 alin. (1) lit. c) au devenit art. 60, respectiv art. 61 alin. (1) lit. c). Consideră că textele de lege ce constituie obiect al excepției sunt în deplină concordanță cu prevederile constituționale privind garantarea dreptului de proprietate, publică sau privată. Aceasta, deoarece prin dispozițiile criticate se urmărește protecția egală a dreptului de proprietate, sancționându-se numai reaua-credință în exercitarea de către debitori a drepturilor lor, prin încheierea unor acte juridice frauduloase în dauna creditorilor. Anularea unor asemenea acte juridice nu are drept efect confiscarea bunurilor care au făcut obiectul actelor juridice anulate, ci restabilirea situației anterioare încheierii actului juridic fraudulos. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile autorului excepției, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele: Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, conform încheierii de sesizare a Curții Constituționale, prevederile "art. 44 și ale art. 45 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului". Din motivarea excepției se observă însă că este vorba de prevederile art. 60 și ale art. 61 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 64/1995, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.066 din 17 noiembrie 2004, care au următoarea redactare: - Art. 60: "Administratorul sau, după caz, lichidatorul poate introduce la judecătorul-sindic acțiuni pentru anularea actelor frauduloase încheiate de debitor în dauna drepturilor creditorilor, în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii." - Art. 61: "(1) Administratorul sau, după caz, lichidatorul poate introduce la judecătorul-sindic acțiuni pentru anularea constituirilor sau transferurilor de drepturi patrimoniale către terți și pentru restituirea de către aceștia a bunurilor transmise și a valorii altor prestații executate, realizate de debitor prin următoarele acte: [

]

c) acte încheiate, în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii, cu intenția tuturor părților implicate în acestea de a sustrage bunuri de la urmărirea de către creditori sau de a le leza în orice alt fel drepturile;"

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor art. 44 alin. (1) din Constituție, referitoare la garantarea dreptului de proprietate și a creanțelor asupra statului, precum și celor ale art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, privind protecția proprietății. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile art. 60 și ale art. 61 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 64/1995, republicată, au conținutul normativ asemănător cu cel al prevederilor art. 44 și ale art. 45 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 64/1995 în forma anterioară republicării, texte asupra cărora Curtea Constituțională s-a mai pronunțat prin Decizia nr. 74 din 26 februarie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 290 din 1 aprilie 2004, respingând ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate. S-a reținut, cu acel prilej, că dispozițiile legale criticate constituie o aplicare - în cadrul procedurii falimentului - a prevederilor art. 975 din Codul civil privind acțiunea pauliană, prin care se stabilește dreptul creditorilor de a ataca actele frauduloase încheiate de debitori în dauna lor. Spre deosebire de titularii acțiunii pauliene (art. 975 din Codul civil), și anume creditorii, titularii acțiunii în anularea actelor frauduloase încheiate de debitor în dauna creditorilor săi pot fi administratorul sau lichidatorul desemnat în cauză. Totodată, Curtea Constituțională a reținut că dispozițiile legale criticate sancționează tocmai reaua-credință în exercitarea de către debitori a drepturilor lor, prin acte juridice încheiate în dauna creditorilor. Dacă scopul părților contractante sau cel puțin al debitorului la încheierea actului juridic respectiv l-a constituit fraudarea creditorilor, atunci actul are o cauză ilicită, iar, potrivit art. 966 din Codul civil, acesta nu poate avea nici un efect. Aceste considerente, ce au stat la baza pronunțării soluției în decizia amintită, se constituie în argumente în favoarea concluziei că textele de lege criticate nu contravin prevederilor constituționale și convenționale privitoare la protecția proprietății, invocate de autorul prezentei excepții. Cât privește susținerea autorului excepției că textele criticate sunt neconstituționale în măsura în care se referă la creanțele născute ulterior încheierii actului pretins fraudulos, Curtea constată că aceasta reprezintă o problemă de interpretare și aplicare a legii, ce excedează competenței instanței de contencios constituțional. Asupra acestei chestiuni, instanța judecătorească în fața căreia a fost ridicată excepția de neconstituționalitate are competența exclusivă de a se pronunța. Astfel, în funcție de circumstanțele concrete ale speței urmează să aprecieze asupra bunei sau relei-credințe a debitorului la încheierea actului și asupra caracterului fraudulos sau, dimpotrivă, licit, al acestuia, pentru a aprecia în ce măsură sunt sau nu aplicabile prevederile de lege ce constituie obiect al excepției. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 60 și ale art. 61 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, excepție ridicată de Societatea Comercială "Flowtex Technology" - S.A. din Mediaș în Dosarul nr. 2.523/2003 al Tribunalului Sibiu - Secția comercială și de contencios administrativ. Definitivă și general obligatorie. Pronunțată în ședința publică din data de 9 mai 2006. PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent, Valentina Bărbățeanu